Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril de sărbătoarea Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în catedrala "Hristos Mântuitorul" din or. Kaliningrad

Predica Preafericitului Patriarh Kiril de sărbătoarea Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în catedrala 'Hristos Mântuitorul' din or. Kaliningrad
Versiune pentru tipar
14 octombrie 2011 15:56

La 14 octombrie 2011, de sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, Prea Fericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie în catedrala Hristos Mântuitorul în or. Kaliningrad. După terminarea serviciului divin Înaintestătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Cuvioase stăpâne Serafim! Stimate Alexandr Dmitrievici, viceprim-ministru al Federaţiei Ruse! Înalţi reprezentanţi al puterii din regiune! Dragi fraţi şi surori!

Aş vrea din  toată inima să vă mulţumesc, stăpâne, pentru cuvintele bune şi pentru cadou, care mi l-aţi înmânat, precum şi pentru munca depusă la cârmuirea enoriaşilor din regiunea Kaliningrad, ajutându-mi să înfăptuiesc slujirea mea, a arhiereului conducător al eparhiei de Kaliningrad.

Astăzi, de ziua Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în această nouă catedrală, pentru prima dată în istoria ei am hirotonisit pe un nou episcop – stăpânul Veniamin care va pleca în Mordovia, unde va cârmui enoriaşii săi conform legii lui Hristos. Ceea ce se petrece aici, astăzi, în acest loc, iar cu două zile mai înainte în Baltiisk, unde am hirotonisit pe stăpânul Ioan pentru conducerea enoriaşii lor din îndepărtatul Magadan – este o mărturie vie a faptului că  pentru Biserică nu există spaţiu, fiindcă Biserica e acolo, unde poporul lui Dumnezeu se adună împreună cu episcopul său şi săvârşesc Taina Euharistiei.

Prin această sfântă Taină Biserica înfruntă spaţiul şi timpul, ieşind din limitele realităţii pământeşti, fizice, unindu-se cu Însuşi Dumnezeu şi capătă de la El o acţiune energetică de o putere uriaşă, pe care noi o numim har. Şi societatea umană, colectivul de oameni, obştea se transformă după planul lui Dumnezeu în Trupul şi Sângele Lui, devenind Biserica lui Hristos, care  există în afara timpului şi a spaţiului. Aceste semne vizibile, care mărturisesc despre aflarea în afara timpului, în afara spaţiului, în afara existenţei fizice a Bisericii, ne ajută să înţelegem şi specificul predicii bisericeşti. Ea este orientată nu atât la soluţionarea problemelor de moment, care se află în faţa oamenilor – deşi în soluţionarea acestor probleme un sfat bun poate fi foarte folositor, fiind bazat pe Evanghelie. Însă sarcina principală care este în faţa Bisericii – este de a-i aduce pe toţi oamenii în existenţa nepământească, în Împărăţia Cerurilor care începe aici, pe pământ, atunci când simţim prezenţa harului în inimă şi de care noi ne vom atinge după moartea noastră.

Biserica are o misiune supralumească, supratemporală, de aceea atât de des oamenii, absorbiţi de deşertăciunea vieţii cotidiene, nu pot înţelege sensul predicii bisericeşti. Unora acest sens le pare învechit, altora – neînţeles, fiindcă Biserica se adresează nu către deşertăciunea lumii pământeşti, dar invită pe toţi să se atingă de lumea din ceruri. Căci această atingere se referă nu doar la viaţa de dincolo de moarte, nu doar la pregătirea noastră pentru Împărăţia Cerurilor. Această atingere se referă şi la viaţa noastră pământească, fiindcă atunci când simţim prezenţa lui Dumnezeu în inima noastră, atunci ne apare punctul de pornire, sistemul de coordonate. Noi ştim cu exactitate ce se permite, ce trebuie de făcut şi ceea ce nu se admite de făcut în nici un caz; şi Singur Domnul vorbeşte despre faptul că jugul Lui e bun şi povara Lui este uşoară (vezi: Mt. 11:30).

Şi dacă noi în Biserică prin atingerea de harul lui Dumnezeu primim acest jug bun şi desăvârşit, atunci viaţa noastră devine uşoară şi harică. Chiar în acest iureş al îndatoririlor cotidiene, în această deşertăciune noi începem dintr-o dată să conştientizăm prezenţa a ceva veşnic şi neschimbător în viaţa noastră şi atunci omului parcă îi cresc aripi. El capătă o vedere aparte, el vede înainte nu cu o zi, nu cu două, el vede departe înainte. El capătă putere şi capacitate de a se împotrivi răului nu doar în viaţa lui personală, dar şi în viaţa socială şi în cea de stat.

Iată din ce cauză Biserica, obştea celor ce se mântuiesc, este chezăşia mântuirii întregului neam omenesc. Şi sărbătoarea Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ne oferă o oarecare înţelegere a faptului cum puterea harului lui Dumnezeu, inclusiv arătată prin Preasfânta Născătoare, ne apără permanent de rău. Ce este Acoperământul? Ce este Omoforul în mâinile Fecioarei Maria? Nu este nimic altceva, decât simbolul apărării: Ea ne apără, Ea este cetatea noastră, Ea este Luptătoarea noastră, Ea este Conducătoarea noastră, fiindcă Preasfânta Născătoare are o misiune deosebită.

Şi de aceea rugăciunea noastră către Ea trebuie să fie îndreptată în primul rând anume atunci, când avem nevoie de apărare, când simţim că suntem înconjuraţi de forţe rele, injuste, când ele poartă în sine pericol pentru viaţa noastră creştină. Iată atunci noi în mod deosebit trebuie să o chemăm pe Maica lui Dumnezeu, pentru ca, aidoma ca şi atunci când Ea cu Acoperământul Său a păzit Constantinopolul de duşmani, tot aşa şi pe noi. Ea ne va proteja de lucrările duşmanului, de acţiunea forţelor întunericului, de voinţa şi faptele oamenilor, răsfrânte de aceste forţe.

Cu bucurie am săvârşit astăzi liturghia Dumnezeiască în această sfântă biserică, de care sunt legaţi mulţi ani ai vieţii mele. Mă bucur că împreună cu mine astăzi s-a rugat stăpânul mitropolit de Krasnoiarsk şi Acinsk Panteleimon, care a fost cândva vicarul meu aici, pe pământul Kaliningradului, şi stăpânul mitropolit de Rostov şi Novocerkask Mercurii, care a fort primul paroh al acestei sfinte catedrale. Astăzi ei sunt ridicaţi de pronia Dumnezeiască pe o înaltă treaptă a slujirii arhiereşti şi eu mă bucur de posibilitatea de a săvârşi împreună cu ei, ca şi cândva în trecut, slujba Dumnezeiască în această catedrală, făcând astfel anumite totaluri şi în viaţa mea.

Mă bucur văzând toate acestea. Mă bucur să văd clerul nostru – tânăr, instruit, energic, care cu destoinicie săvârşeşte slujirea sa. Şi, adresându-mă vouă, aş vrea să menţionez, dragii mei fraţi: niciodată să nu vă opriţi la cele realizate, mergeţi înainte, puneţi în faţa voastră noi sarcini. Ele sunt atât de multe, încât nu le poţi soluţiona pe toate într-o viaţă. Cu toate acestea să vă străduiţi, pas cu pas, să avansaţi, să soluţionaţi problemele ce vă stau înainte, invitând oamenii să simtă cu mintea şi cu inima puterea lui Dumnezeu în viaţa lor.

Aş vrea să mulţumesc pe stăpânul Serafim, arhiereul meu vicar, care actualmente îmi ajută la conducerea enoriaşilor din regiunea Kaliningrad. Fie ca Domnul să vă înţelepţească, stăpâne, şi să vă dea puteri în condiţiile de loc simple în care se află enoriaşii din regiunea Kaliningrad, ca să conduceţi drept prin cuvântul adevărului lui Hristos.

<…>

Aş vrea, de asemenea, să exprim recunoştinţă părintelui Vadim, economul acestei sfinte catedrale, pentru trudele pe care le-a purtat în ultimul timp împreună cu clerul, continuând împodobirea acestei sfinte biserici. Sper că astăzi voi aproba schiţele definitive ale picturilor catedralei noastre şi cu ajutorul lui Dumnezeu în cel mai scurt timp noi vom purcede la picturile murale, ale cupolelor şi arcadelor, pentru ca nu doar aspectul exterior al bisericii, dar chiar şi o privire aruncată pe pereţi să bucure sufletul şi să înaripeze inima.

Fie ca Domnul să vă păzească pe voi, dragii mei, ajutându-vă să vă ridicaţi de la putere la putere, mergând spre lumina lui Dumnezeu şi cu această lumină în calea spre Dumnezeu să vă schimbaţi viaţa.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie