Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Patriarhului în duminica a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh la mănăstirea Zămislirii

Predica Patriarhului în duminica a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh la mănăstirea Zămislirii
Versiune pentru tipar
27 noiembrie 2011 20:42

La 27 noiembrie 2011, în duminica a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh şi în ziua pomenirii apostolului Filip, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie în Catedrala Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Mănăstirea stavropighială de maici a Zămislirii (or. Moscova). După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi părinţi! Preacuvioasa maică egumenă Iuliana! Înaltcuvioşia Voastră părinte Efrem, egumenul Mănăstirii Vatopedu de pe muntele Athos! Dragi fraţi şi surori!

Astăzi cu un sentiment deosebit am săvârşit Liturghia Dumnezeiască în această biserică, cu hramul Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, împreună cu fraţii arhipăstori, şi din motivul că pentru prima dată în acest vechi lăcaş în timpul liturghiei a fost săvârşită hirotonirea unui episcop – a avut loc hirotonirea arhimandritului Dionisie care urmează să plece pe pământul Riazanului pentru a conduce nou creata eparhie de Kasim şi Sasov.

Cu adevărat, astăzi a avut loc o minunată coincidenţă – noi pomenim pe Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, care a fost hirotonit la Mănăstirea Vatopedu şi ne bucurăm că printre noi este prezent şi părintele Efrem cu frăţia de la mănăstirea Vatopedu, care au adus în Rusia o mare sfinţenie a lumii ortodoxe - Brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Acest Brâu ne oferă posibilitatea să ne atingem prin rugăciune şi în mod fizic de Însăşi Preacurata Stăpâna noastră. El a fost pe mijlocul ei, el s-a atins de preacuratul trupul Ei, pe el se află un deosebit har şi noi, sărutând acest Brâu, ne rugăm fierbinte, ca Domnul să ne dăruiască puteri sufleteşti şi trupeşti. Noi ne rugăm şi pentru ca acest Brâu, care pentru prima dată a fost scos în afară pereţilor mănăstirii şi adus în Rusia într-un moment hotărâtor al istoriei noastre, să atragă Acoperământul Preacuratei Stăpânei noastre asupra întregii Rusii Sfinte, asupra Rusiei ortodoxe, asupra ţărilor care intră în componenţa Sfintei Rusii. Deoarece Brâul este adus în Federaţia Rusă, în mod deosebit aducem astăzi rugăciuni pentru Rusia.

Ceea ce a avut loc în legătură cu aducerea acestei sfinţenii pe pământul nostru, ne arată puterea harului lui Dumnezeu faţă de poporul nostru care în mare parte mai persistă în necredinţă şi este departe de Biserică, chiar fiind formal botezat. Însă când milioane de oameni se ating de această sfinţenie, stând în rânduri pe timp de ger şi ploaie, atunci ni se arată puterea Sfintei Rusii, pe care mulţi o credeau moartă, pierdută ireversibil.

Încercările extrem de grele ale secolului al XX-lea ne-au lipsit de multe din cele ce erau puterea şi gloria poporului nostru. A slăbit duhul, au degradat multe aspecte ale vieţii noastre sociale, nu atât de viu a început să se manifeste talentul omului rus şi mulţi au fost de părerea că nu vom ieşi din această înţepenire, generată de tragediile îngrozitoare ale secolului al XX-lea. Însă aducerea Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ne-a dat posibilitate dintr-o dată să vedem, se prea poate, ceea ce e cel mai puternic şi măreţ în viaţa unui popor – credinţa tare, fierbinte şi sinceră a oamenilor. Şi atâta timp cât este vie această credinţă, porţile iadului nu ne vor putea birui. Atâta timp cât este vie această credinţă, există nădejdea de renaştere şi a vieţii obşteşti, şi a stabilităţii politice, şi a dreptăţii sociale. Există speranţa pentru dezvoltarea ştiinţei, a tehnicii, a artelor, există speranţa de renaştere a omului.

Iar sufletul renăscut, plin de puterea lui Dumnezeu, este în stare să săvârşească orice jertfă. A fost vital să vedem ceea ce am văzut. Dar câte milioane de oameni încă nu s-au închinat Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu! Am putea să ne facem o închipuire cât de mică privitor la ceea ce este Sfânta Rusie, dacă Brâul ar mai rămâne la noi încă un an sau doi. Însă este cu neputinţă ca într-un minut să treacă mai mulţi oameni decât au trecut în tot acest timp, cât a fost această sfinţenie în diferite oraşe ale Patriei noastre. Noi mulţumim Domnului pentru mila arătată nouă prin aducerea Brâului Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu. Noi mulţumim Domnului pentru toţi acei oameni, ale căror credinţă şi răbdare s-au încununat printr-o mare minune a atingerii de această sfinţenie. Noi credem că pentru rugăciunile sincere şi din inimă, pentru credinţa celor care s-au atins de acest chip, Născătoarea de Dumnezeu va da totul pentru ce s-au rugat aceşti oameni. Dar mai mult decât toate noi rugăm ca prin această atingere a pământului Rusiei de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să se întărească şi mai mult credinţa ortodoxă, pentru ca ea să devină motivarea principală în faptele noastre importante din viaţa personală, familială, socială. Să O înduplecăm pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să aplece mila Sa către Patria noastră istorică şi să ne dăruiască tuturor cele trebuincioase pentru mântuire şi pentru viaţa veşnică.

Exprimându-mi recunoştinţa cordială Dumneavoastră, scumpe părinte Efrem, frăţiei sfintei Mănăstiri Vatopedu, în amintirea vizitei Dumneavoastră în Rusia în legătură cu aducerea Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, vă rog să primiţi această cruce a Domnului ca expresie a dragostei mele pentru Dumneavoastră şi pentru sfânta Mănăstire Vatopedu.

Aş vrea să doresc, de asemenea, nouă tuturor puterea lui Dumnezeu în săvârşirea faptelor bune. Citirea de azi a Evangheliei ne este bine cunoscută - este pilda samarineanului milostiv (Lc. 10:25-37). Este vorba despre faptul că la întrebarea „cine este aproapele meu”, Domnul a povestit o pildă care arătă în mod clar că aproapele este acela, căruia noi îi facem milă, de dragul căruia noi săvârşim fapte bune.

Multe chinuri şi suferinţe ale omului contemporan sunt din cauza singurătăţii; ale societăţilor contemporane – din cauza scindărilor. Câte sunt generate de cultura noastră, mai bine zis de pseudocultură, de stereotipurile gândirii, de comportamentul care creează multe bariere în viaţa societăţii umane – de ordin politic, economic, naţional, religios, cultural! Unica modalitate de a depăşi aceste scindări este capacitatea omului de a recunoaşte în alt om pe aproapele său. Aproapele este acela cu care suntem gata să trăim alături, cu care suntem gata să muncim împreună. Aproapele este expresia maximă a solidarităţii umane.

Nici un fel de învăţături ale oamenilor (vezi Mt. 15:9) nu sunt în stare să educe în noi solidaritatea adevărată şi hotărârea de a trăi şi a munci împreună, decât urmarea legii Dumnezeu. Dar Domnul ne spune în mod direct: aproapele devine acela, pentru care noi săvârşim fapte bune. O societate care expulzează binele din viaţa sa nu are nici o şansă să fie unită. Ea va fi divizată de păcatul omenesc, de tentaţiile, aduse în viaţa omului de diferite învăţături – de cele mai dese ori păcătoase, rele, incapabile de a uni pe oameni. Nu există o altă putere care ar putea să unească şi să păstreze familiile noastre, relaţiile dintre soţi, dintre părinţi şi copii. Nu există o altă putere care ar fi în stare să solidarizeze colectivele. Nu există o altă putere care ar fi capabilă să unească poporul nostru decât săvârşirea faptelor bune şi de milostenie faţă de alt om. Vara trecută ţara noastră a suferit din cauza unor îngrozitoare incendii. Şi cât de mult această nenorocire a încins oamenii! Câţi oameni au început să facă fapte de milă! Toate acestea se păstrează în amintire, fiindcă binele uneşte inimile oamenilor.

Dar mai este ceva foarte important, ceea ce ne învaţă sfântul Ioan Gură de Aur. El zice: „Ceea ce vreţi să căpătaţi de la Dumnezeu, mai întâi de toate daţi aproapelui vostru”. Nu poate fi auzită rugăciunea noastră, nu putem căpăta de sus ceea ce rugăm, dacă inima noastră este surdă la rugăciunile altor oameni. Anume binele şi milostenia învie credinţa noastră. Acelaşi Ioan Gură de Aur  zice: „Nu este nici un folos de la credinţa dreaptă, dacă nu trăim neprihănit”.

Aşa se uneşte totul într-un întreg: rugăciunea noastră către Dumnezeu, tendinţa noastră către fericire, către bunăstare, către unitate, către forţa Patriei noastre şi capacitatea noastră de a face fapte bune. Să ne pătrundem de o mare înţelepciune, pe care astăzi Dumnezeu prin Biserică ne oferă nouă tuturor şi să ne străduim a vedea în fiecare om nu pe un străin, nu pe un depărtat de noi prin necunoaşterea, uitarea sau împietrirea nesimţirii noastre, dar o personalitate vie, obiectul grijii noastre şi a binefacerii noastre. Credem că, conform cuvântului lui Dumnezeu, toţi acei oameni, pentru care vom face fapte bune, vor deveni apropiaţii noştri şi să ne ajute Domnul în trudele noastre.

Aş vrea să  vă mulţumesc din inimă, maică Iuliana, surorilor sfântului lăcaş pentru continuarea amenajării vieţii acestei mănăstiri. Sper că şi această mănăstire, purtată de aceeaşi poruncă, săvârşind fapte bune şi împărtăşind dragostea sa către cei apropiaţi, va întări atât obştea sa monahală, cât şi obştea tuturor celor care cu dragoste şi credinţă vizitează acest loc sfânt. Amin.

Serviciul de Presă al Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 23-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 22-a după după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Înălțării Crucii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Severnoe Butovo, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 14-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Veshneaki, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Binecredincioșilor cneji Daniel al Moscovei și Alexandru Nevski după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mânăstirea stavropighială „Sfântul Daniel”