Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril ținută de ziua pomenirii Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Preafericitului Patriarh Kiril ținută de ziua pomenirii Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei în Catedrala „Hristos Mântuitorul”
Versiune pentru tipar
2 decembrie 2011 17:00

La 2 decembrie 2011, de ziua pomenirii sfântului ierarh Filaret, mitropolit de Moscova şi Kolomna, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie în Catedrala ”Hristos Mântuitorul”. După terminarea serviciului divin Întâistătătorul s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Scumpi preacuvioşi părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit pe toţi din inimă cu ocazia sărbătorii care este deosebit de importantă pentru Moscova, fiindcă săvârşim pomenirea unui minunat sfânt ierarh – Filaret, mitropolit de Moscova şi Kolomna, care aici, în oraşul capitală, şi-a dus slujirea sa arhierească. În acele vremuri în Biserica noastră nu exista instituţia Patriarhului, Biserica se afla sub un control strict al puterii de stat şi cele mai importante decizii privitor la soarta Bisericii erau adoptate nu de arhipăstori, aşa cum prevăd canoanele, dar de puterea de stat.

Sfântul ierarh Filaret în amintirile sale vorbea despre faptul, cât de mult îl răneau acţiunile funcţionarului care deţinea puterea asupra Bisericii. Deşi puterea era ortodoxă, dar ţinând cont de faptul că organizarea Bisericii nu era corectă, erau încălcate canoanele. Cele mai luminate minţi, sfinţi ierarhi şi teologi, înţelegând această inadvertenţă şi totodată conştientizând că ea are loc într-un stat ortodox, căutau să îndrepte starea de lucruri existentă, fără a intra în conflict nici cu puterea, nici cu statul. În acest sens sfântul ierarh Filaret, care se deosebea prin minte ageră, studii înalte, fapte de ascetism, rugăciune fierbinte, parcă echilibra prin toată activitatea sa acea componentă necanonică din viaţa Bisericii, împreună cu el şi mulţi sfinţi ierarhi, preacuvioşi, nevoitori, misionari care cu jertfire de sine au slujit Bisericii noastre şi poporului ortodox.

Sfântul ierarh s-a trudit în multe domenii. Până acum cei care au posibilitate să citească rezoluţiile pe care el le scria pe documente sunt uluiţi de agerimea minţii lui, de credinţa puternică, de conştiinţa canonică clară. El a fost un teolog strălucitor, filolog, care ştia la perfecţie limbile vechi şi moderne. Puterea intelectului său era de aşa natură, încât oamenii care aveau o atitudine sceptică faţă de Biserică, nu puteau să nu se închine în faţa autorităţii lui. Sfântul ierarh a fost autorul Manifestului privind eliberarea ţăranilor. La timpul său purta corespondenţă cu Puşkin. Mulţi oameni instruiţi se trăgeau la el şi datorită autorităţii sale – duhovniceşti, intelectuale – el într-adevăr echilibra unele incorectitudini ale vieţii bisericeşti de atunci.

Şi cât e de important că a fost sfânt ierarh al capitalei noastre! De numele lui este legată ridicarea multor biserici. Eu, actualmente, urmează să vizitez bisericile parohiale din oraşul Moscova şi deseori, citind informaţia istorică referitoare la anumită biserică, văd că biserica sau a fost fondată cu binecuvântarea sfântului ierarh Filaret, sau este sfinţită de el. Viaţa lui a fost atât de remarcabilă, încât gândul despre canonizarea sfântului ierarh a apărut foarte demult. Dar după cum aţi auzit astăzi, această intenţie  şi voinţă a Bisericii a fost înfăptuită relativ nu demult. Adevărul istoric constă în faptul că moaştele lui se odihnesc în această catedrală şi rugăciunea noastră către sfântul ierarh este ca el să se roage în faţa lui Dumnezeu pentru Biserica noastră, pentru oraşul nostru. Ca pentru rugăciunile lui sfinţii ierarhi ai pământului Rusiei întotdeauna să tindă la cunoştinţe adevărate şi profunde; ca ei să se supună pe sine înşişi unui autocontrol puternic, ca ei să fie în stare să conducă omul pe căile vieţii cuvioase, să păstreze credinţa ortodoxă, să dezvolte gândirea teologică, să contribuie la luminarea poporului lui Dumnezeu.

Sfântul ierarh Filaret nu era înţeles de toată lumea în timpul vieţii lui. Aceasta este soarta marilor personalităţi care depăşesc epoca în care trăiesc. Puţini oameni putem găsi de talia sfântului ierarh, care ar depăşi epoca în care trăiau şi, aidoma lui, să fie supuşi criticii şi în timpul vieţii lor, şi după moarte. Însă, cum a spus în chip minunat sfântul ierarh Tihon, Patriarhul întregii Rusii, „fie ca numele meu să fie pătat în istorie, numai de aş putea să înfăptuiesc voia lui Dumnezeu”. Această capacitate a arhipăstorilor de a pune pe altarul slujirii sale nu doar timpul, nu doar forţele, dar nu rareori şi numele său bun în luptă cu păcatul şi neadevărul, este proprie celor mari şi glorioşi, de la care noi trebuie să luăm pildă.

În citirea de astăzi a Evangheliei se vorbeşte despre faptul că lumina noastră trebuie să lumineze oamenilor (Mt. 5:14-19). Este vorba, în primul rând, de sfinţii ierarhi, de arhiereii Bisericii lui Dumnezeu – nu în zadar anume în zilele pomenirii sfinţilor ierarhi  este citit acest  fragment din Evanghelia după Matei. Arhiereul este acela  la care priveşte întreg poporul, acela care conduce clerul, acela care pentru toţi trebuie să fie exemplu. Dar nu poţi fi exemplu, fără a-ţi jertfi propria viaţă. Exemplu este doar acolo, unde omul nu-şi precupeţeşte puterile, timpul său, pentru a sluji lui Dumnezeu. Atunci nu e nevoie de nici un fel de cuvântări lăudăroase, nici un fel de articole ce te-ar ridica în ceruri. Atunci viaţa slujitorului bisericii, mai ales a arhiereului, va fi în mod firesc exemplu pentru mulţi.

Dar în altă citire Evanghelică, care trebuie rostită astăzi, găsim astfel de cuvinte: „Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin!” (Lc. 17:1). Şi vai de slujitorul bisericii, dacă el prezintă sminteală pentru alţii. Dacă Domnul, adresându-se la toţi, a spus: „Mai de folosi-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare” (Lc. 17:2), cu atât mai mult aceste cuvinte îngrozitoare sunt adresate către cei, asupra cărora sunt îndreptate privirile celor credincioşi în căutarea idealului vieţii, în căutarea exemplului!

Ziua de astăzi învaţă în primul rând pe arhipăstori şi păstori faptul, ce înseamnă a lua asupra sa responsabilitate în slujirea Bisericii lui Hristos. Chipul minunat şi pilda vieţii sfântului ierarh Filaret ne oferă o confirmare vie a acestor cuvinte de foc a Evangheliei despre lumină, sminteli şi piatra de moară.

Fie ca ziua de azi să se păstreze pentru mult timp în amintirea noastră şi pentru faptul că această minunată sărbătoare noi am unit-o cu hirotonirea unui nou episcop, pe care Biserica pune o mare responsabilitate în crearea unei eparhii, în organizarea vieţii eparhiale, în propovăduirea lui Dumnezeu adusă poporului, în educarea clerului şi a credincioşilor. Fie ca această zi, plină de atâtea semnificaţii măreţe şi conţinut profund, să se reflecte în sufletul nostru şi să se păstreze în amintirea noastră.

<...>

Încă odată vă felicit cu ocazia sărbătorii, dragii mei. Să vă păzească Dumnezeu.

Serviciul de Presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană