Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Raportul Preafericitului Patriarh Kiril la ediţia a XX-a a Lecturilor internaţionale instructive de Crăciun

Raportul Preafericitului Patriarh Kiril la ediţia a XX-a a Lecturilor internaţionale instructive de Crăciun
Versiune pentru tipar
23 ianuarie 2012 17:36
La 23 ianuarie 2012 în Gostinyi dvor de la Moscova a avut loc inaugurarea ediţiei a XX-a a Lecturilor internaţionale instructive de Crăciun „Învăţământul şi moralitatea: grija Bisericii, a societăţii şi a statului”.

Ceremonia de inaugurare şi prima şedinţă în plen au fost prezidate de Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril care s-a adresat către cei prezenţi cu un discurs.

Stimaţi reprezentanţi ai puterii de stat! Preasfinţiţi arhipăstori, preacuvioşi părinţi, dragi fraţi şi surori!

Salut cordial pe toţi cei prezenţi pentru participarea la ediţia a XX-a a Lecturilor internaţionale instructive de Crăciun.

Lecturile de Crăciun sunt un for important social-bisericesc, în cadrul căruia anual facem totalurile în domeniul dezvoltării învăţământului ortodox. Este o adunare de proporţii cu participarea tuturor eparhiilor care permite să înţelegem în ce măsură noi înfăptuim porunca lui Hristos „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura” (Mc. 16:15), ducând cunoştinţa despre Cuvântul lui Dumnezeu fiecăruia care are nevoie de el.

Înainte de a trece la problemele concrete particulare privind învăţământul religios, la problemele actuale care se axează pe vremurile de azi, aş vrea să formulez laconic problemele esenţiale ale întregului sistem de învăţământ cu care se confruntă actualmente nu doar Rusia, nu doar ţările Rusiei istorice, dar şi majoritatea statelor lumii.

La etapa contemporană a evoluţiei societăţii problemele educaţiei şi învăţământului generaţiei tinere trebuie să devină obiectul unei griji deosebite atât a societăţii, cât şi a statului şi a Bisericii, fiindcă în condiţiile unor posibilităţi tehnice care se dezvoltă rapid şi ale creşterii volumului de informaţie recepţionată, tineretul se pomeneşte în faţa unui mare pericol, atunci când din torentul informaţional extrem de voluminos este greu de a extrage ceea ce este fundamental, ceea ce este necesar pentru dezvoltarea intelectuală, duhovnicească şi culturală a personalităţii. Tot mai mare popularitate capătă convingerea că pentru omul tânăr însuşirea tehnologiilor şi a datelor de ultimă oră sunt mai importante decât studierea sistemică profundă a ştiinţei şi culturii. Componenta educativă a învăţământului deseori în genere este minimalizată cu scopul economiei timpului pentru noile discipline. Accesul la Intrenet şi diverse baze de date creează iluzia unei atotputernicii informaţionale, a unei posibilităţi de a răspunde la orice imperativ în orice moment. Aidoma doamnei Prostakova din comedia  lui Fonvizin care se mira de ce e nevoie ca un nobil să studieze geografia, dacă birjarii cunosc prea bine unde trebuie de mers, tinerii contemporani deseori nu consideră de cuviinţă să memoreze ceva cu adevărat şi să înveţe, deoarece toată informaţia în volum deplin poate fi dobândită printr-o simplă apăsare pe „Enter”. O astfel de abordare a problemei privind cunoştinţele şi informaţia îl fac pe om să fie trufaş şi îl plasează într-o situaţie periculoasă – şi din punct de vedere al moralităţii, şi din punct de vedere al securităţii cotidiene. Doar Internetul nu este întotdeauna la îndemână şi chiar formularea eficientă a întrebării cere unele cunoştinţe generale şi o anumită inteligenţă.

În aceste condiţii de schimbare permanentă a ordinii zilei în lista specială a riscurilor sunt incluse ştiinţele şi cunoştinţele care îl trimit  pe tânăr la epocile trecute, la rădăcinile lui. „De ce este nevoie să cunosc ce a fost trei-patru secole în urmă, dacă în aceste timpuri străvechi nu existau iPed-uri şi nu a fost inventat nici un joc haios?” Astfel sau aproape astfel poate gândi un adolescent contemporan. Istoria, cultura, folclorul, literatura clasică sunt acoperite de ceaţa timpurilor demult trecute. Dar de fapt anume în urma cunoaşterii moştenirii literare, artistice şi religioase se formează personalitatea umană şi are loc evoluţia civilizaţiei. Cântecele populare, poveştile, proverbele şi zicătorile îl familiarizează pe om cu valorile poporului şi ţării lui, literatura clasică conţine exemple de comportament moral şi formează deprinderea pronosticului raţional. În sfârşit, învăţământul religios şi moştenirea sfinţilor părinţi îl aduce pe om la înţelegerea proniei lui Dumnezeu privind propria persoană, îl învaţă să fie un om cu moralitate şi să trăiască în concordanţă cu poruncile Evanghelice.

Conform documentului recent adoptat de Sfântul Sinod „Cu privire la slujirea în învăţământul religios şi în catehizare a Bisericii Ortodoxe Ruse” „predarea religiei este în mod principial mai amplă şi mai profundă decât procesul intelectual de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor şi a informaţiei. Esenţa şi semnificaţia învăţământului religios este schimbarea harică a întregii firi omeneşti în comuniune cu Dumnezeu şi Biserica Lui”.

Toate cele spuse mai sus sunt scuzabile privitor la tineret, dar pentru noi va fi de neiertat să uităm cuvintele sfântului ierarh Filaret al Moscovei referitor la faptul că „învăţământul aduce roade bune societăţii doar atunci, când fundamentul lui este credinţa”.

Principiul receptiv al învăţământului a fost înţeles încă în lumea antică, iar lista ştiinţelor care formează un tânăr din punct de vedere intelectual şi duhovnicesc pentru slujirea lui în continuare societăţii şi statului a căpătat denumirea de humanitas. În legătură cu această noţiune a şi apărut un complex de ştiinţe care în timpurile moderne au fost numite umanistice. Încă primul  profesor de istorie, celebrul orator Marc Fabii Quintilian, făcând totalurile tuturor cunoştinţelor epocii antice privind educaţia unui orator talentat, a unui om de stat, scria că o educaţie şi o instruire incorectă, neatenţia faţă de dezvoltarea armonioasă a personalităţii duce la decăderea moravurilor în societate şi la criză în stat.

Din aceste considerente nu este întâmplător că tema Lecturilor actuale este ”Învăţământul şi moralitatea: grija Bisericii, a societăţii şi a statului”.

Sarcina comună a societăţii, a Bisericii şi a statului constă, în primul rând, în ridicarea nivelului competenţelor tuturor participanţilor la procesul de învăţământ – nu la nivel de deprinderi de utilizator, dar la nivel de însuşire deplină a cunoştinţelor şi dexterităţilor de a îmbina informaţia din diverse domenii cu practica. A doua componentă a misiunii noastre este cea educativă. Noi trebuie toţi împreună să formăm un tineret duhovniceşte puternic şi moraliceşte sănătos care va crea ziua de mâine a ţării noastre, iar astăzi nu va permite divizarea statului, întunecarea conştiinţei sociale în mediul tineretului.

Încheind partea introductivă, aş vrea încă odată să menţionez că responsabilitatea şi a învăţătorului, şi a preotului, şi a funcţionarului public este determinată de nivelul profesional şi moral  în instruirea atât a elevilor, studenţilor, cursanţilor, cadeţilor, cât şi a altor persoane către care aceste categorii îşi adresează cuvântul său. Valoarea cognitivă a învăţământului trebuie să se îmbine în mod organic cu funcţia educativă. Este unica cale către o concepţie integră cu privire la persoana în creştere. Doar aşa vom putea educa oameni care vor şti să creeze, să inventeze, să ia decizii, inclusiv în sfera moralităţii, bazate pe legile lui Dumnezeu şi experienţa culturii.

Acum voi trece în revistă modificările care s-au produs în domeniul învăţământului religios şi a catehizării în anul trecut.

Actualmente în toate ţările Rusiei istorice există o mare cerere pentru cultură şi moştenirea duhovnicească a Ortodoxiei, care este o religie tradiţională pentru majoritatea locuitorilor din aceste state. Compatrioţii noştri doresc să rămână în mediul culturii ortodoxe şi să capete cunoştinţe despre ea, iar noi trebuie să facem tot posibilul ca să putem da un  răspuns deplin la această solicitare. Noi suntem chemaţi să oferim cunoştinţe despre Ortodoxie şi celor care vieţuiesc de mult timp în Ortodoxie, şi celor care abia acum învaţă pe de rost Simbolul credinţei.

Această necesitate a societăţii în cunoaşterea şi practicarea credinţei şi culturii ortodoxe creează un câmp propice de colaborare a Bisericii cu instituţiile de stat. Doar cunoaşterea omului cu valorile Evangheliei schimbă personalitatea lui, îi schimbă modalitatea gândirii şi a comportamentului atât în viaţa lui personală, cât şi în cea socială. Învăţământul ortodox este şi o modalitate de însănătoşire morală a societăţii, este calea către realizarea stabilităţii ei şi către elaborarea imunităţii împotriva multor maladii sociale. Noi nu ne putem considera a fi asiguraţi de la tulburări sociale, crize şi revoluţii atâta timp, până când nu se va forma acea nouă generaţie de oameni care vor fi în stare, conducându-se nu de propriul instinct, dar de convingerile lor de a deosebi binele de rău şi adevărul de minciună.

Iată din ce cauză problema educaţiei, dacă e să gândim în mod strategic şi să privim în viitor, inclusiv în viitorul ţărilor noastre, nu este o chestiune cu numărul 29 în ordinea zilei şi nu cea mai de la urmă problemă în programele partidelor politice, după cum se mai întâmplă. Este cea mai importantă, mai fundamentală problemă. Fără acest aspect nimic nu vom reuşi, vom fi uşor de manipulat. Iar în condiţiile dezvoltării comunicărilor în masă, a Internetului această manipulate se realizează din punct de vedere tehnic foarte uşor.

Este îmbucurător faptul că în ultimele decenii Biserica a reuşit să ajungă la înţelegerea reciprocă cu statul în privinţa unui şir de probleme în domeniul învăţământului religios. Dialogul nostru continuă şi îmi exprim speranţa că noi vom putea ajunge la un acord pe tot spectrul temelor care se referă la domeniul învăţământului.

Astăzi interesele Bisericii sunt prezentate în procesul legislativ privind învăţământul. Serviciul juridic al Patriarhiei Moscovei şi structurile sinodale de profil participă la acest proces. Ei au formulat nişte amendamente la legislaţia în vigoare şi la proiectul Legii federale „Cu privire la învăţământ” care trebuie să contribuie inclusiv şi la dezvoltarea unei astfel de practici de importanţă socială cum este predarea Bazelor culturii ortodoxe (BCO); însă mai există o serie de probleme care îşi aşteaptă soluţionarea.

Proiectul de lege deja stipulează posibilitatea realizării în şcolile teologice a programelor învăţământului profesional în conformitate cu standardele de stat, cu înmânarea ulterioară absolvenţilor a diplomelor de stat.

În afară de aceasta, este necesar de legiferat participarea Bisericii în pregătirea învăţătorilor pentru expertizarea manualelor şi suporturilor didactice în acest domeniu. Doar garanţiile legislative ale expertizei confesionale, ale participării Bisericii în procesul pregătirii învăţătorilor pot fi protecţie împotriva schimonosirilor în procesul de predare a oricărei culturi religioase în şcoală. Cu asemenea schimonosiri noi deja ne-am ciocnit în timpul experimentului privind predarea BCO în cadrul cursului Bazelor culturii religioase şi a eticii laice. Experienţa dată trebuie luată în considerare şi trase concluziile respective, pentru ca o astfel de situaţie să nu se mai întâmple în viitor.

De asemenea este strict necesar crearea bazei juridice care ar garanta o finanţare din buget a organizaţiilor ortodoxe de cultură generală. În această direcţie s-a desfăşurat o anumită activitate, au fost formulate anumite amendamente, atât în legea federală, cât şi în cea regională (în special în cea din capitală), care la momentul dat sunt analizate de structurile de stat de profil. Sper, că problema va fi soluţionată în mod pozitiv.

O problemă aparte  este statutul blocurilor pentru cazacii cadeţi. Este necesar de legiferat interacţiunea dintre blocurilor pentru cazacii cadeţi şi organizaţiile religioase, ceea ce este important pentru educarea moral-duhovnicească şi patriotică a cadeţilor. Cadeţii trebuie să aibă posibilitate să se roage în comun pe parcursul zilei, să participe la serviciile divine. O astfel de stare de lucruri este implementată de mult timp în majoritatea blocurilor pentru cazacii cadeţi, dar uneori întâmpină piedici din partea organelor de supraveghere din cauza necorespunderii, cică, a activităţii date cu caracterul laic al învăţământului în şcolile de stat. Considerăm că în cazul dat nu se încalcă principiul caracterului laic al învăţământului în şcoală. Doar copiii altor tradiţii religioase pot alege alte (nu căzăceşti) blocuri pentru cadeţi. La fel şi înseşi blocurile pentru cadeţi, ca şi alte şcoli municipale, nu sunt datoare de a accepta pe toţi copiii care locuiesc în cartierul apropiat.

Trezeşte îngrijorarea propunerile care sună tot mai des cu privire la implementarea aşa-numitei justiţii juvenale. După opinia noastră, în timpul de faţă lipsesc motivele obiective şi subiective, precum  şi motivele convingătoare privind necesitatea creării unui nou mecanism juridic în acest domeniu. Sistemul actual de norme juridice presupune o protecţie sporită a drepturilor copiilor şi adolescenţilor şi garanţii suplimentare la înfăptuirea procesului judiciar cu participarea lor. Altceva este că trebuie de dobândit o activitate eficientă, reală a normelor existente, inclusiv a instituţiei mediatorului pentru drepturile copiilor, pentru ca această instituţie să devină un organ real care ar influenţa în mod pozitiv asupra schimbării situaţiei spre mai bine. În pofida activităţii foarte ridicate a celor care conduc acest organ, el nu are împuterniciri suficiente ca în măsură deplină să realizeze problemele de pe ordinea de zi. În orice caz părinţii trebuie să păstreze statutul exclusiv al reprezentanţilor legitimi ai propriilor copii. Trebuie de apărat dreptul copilului de a trăi şi de a fi educat în familie, precum şi securitatea lui.

În afară de aceasta, este extrem de important de inclus  în legislaţia naţională dreptul prioritar al părinţilor să educe şi să asigure învăţământul pentru proprii copii, în conformitatea cu propriile convingeri religioase şi conceptuale, ceea ce este în concordanţă deplină cu toate actele internaţionale adoptate în sfera învăţământului, inclusiv cele europene. Este necesar, de asemenea, de prevăzut garanţiile corespunzătoare ale realizării acestui drept. Şcoala trebuie să ţină cont de dorinţa părinţilor de a-şi educa copiii în tradiţia religioasă proprie şi să aibă o atitudine respectuoasă faţă de libertatea alegerii lor şi nicidecum să dirijeze voinţa lor în acea direcţie, care este pe placul directorului şcolii sau al unor pedagogi luaţi aparte.

Din anul 2009 se desfăşoară un experiment cu privire la predarea în şcoli a culturii ortodoxe la alegere, cu ore obligatorii în planul de învăţământ. Din acest an la procesul BCO în partea  de bază a programei şcolare, deşi de la bun început într-un volum mic, aderă toate regiunile Rusiei. La această etapă în Ministerul învăţământului cu participarea reprezentanţilor organizaţiilor religioase vor fi analizate planurile privind predarea lărgită a culturilor religioase la alegere nu doar în clasele 4-5, cum a fost până acum, dar şi în alte clase, aşa precum s-a declarat clar un an în urmă de către participanţii celei de a 19-a ediţii a Lecturilor de Crăciun.

La începutul experimentului s-a propus predarea BCO doar în clasele 4-5 timp de un semestru sau o jumătate de an. Actualmente avem o experienţă suficientă, au fost depăşite multe temeri artificiale referitor la „divizarea copiilor conform credinţei”. În societate s-a format o atitudine pozitivă faţă de participarea Bisericii şi a altor organizaţii religioase în educarea moral-spirituală a elevilor.

În conformitate cu recomandările Comisiei pentru problemele organizaţiilor religioase de pe lângă Guvernul Rusiei, în regiuni, la implementarea Bazelor culturilor religioase şi a eticii laice, trebuie să fie utilizată experienţa acumulată în educaţia moral-spirituală a tineretului, luând în considerare particularităţile etnoculturale şi confesionale. Este important a păstra, cum am menţionat mai înainte, acel volum de predare a BCO care deja există.

O temă aparte este situaţia din regiunile policulturale ale Povolgiei, Caucazului de Nord, Siberiei. În cazul dat este nevoie de o înţelepciune deosebită în procesul formării relaţiilor reciproce dintre eparhii şi structurile laice pentru învăţământ la nivel de regiune şi oraşe luate aparte.

Anul trecut s-a făcut mult în vederea consolidării secţiilor eparhiale ale învăţământului religios. Aş vrea să expim mulţumiri acelor arhipăstori care au făcut ca aceste secţii să devină mai lucrative, mai asigurate din punct de vedere material, precum şi să mulţumesc colectivelor acestor secţii pentru trudele lor. Aş vrea să chem pe arhiereii eparhiali şi de acum înainte să aibă o atitudine de responsabilitate maximă faţă de această problemă, ţinând minte despre urmările succeselor sau insucceselor noastre  în acest domeniu important.

De asemenea atrag atenţia Dumneavoastră asupra faptului că în şcoală uneori în procesul predării cursului BCO studierea culturii ortodoxe este înlocuită cu un curs general de studiere a religiilor, care reiese din abordarea seculară faţă de religie. În acest caz se schimonoseşte scopul principal al învăţământului moral-spiritual şi anume familiarizarea copilului cu tradiţia, în conformitate cu care trăieşte familia lui. Va trebuie ca noi să depăşim cu răbdare aceste dificultăţi.

Cu toate acestea, este o necesitate de a găsi mecanisme ale apărării organizaţiilor ortodoxe de învăţământ, de a determina statutul şi importanţa lor pentru Biserică la nivelul Soborului Arhieresc şi al Sfântului Sinod. Noi trebuie să ţinem minte că şcolile şi gimnaziile ortodoxe au fost create de către entuziaşti, pe care nu i-au speriat nici piedicile funcţionarilor, nici dificultăţile financiare, nici problemele organizaţionale. Aceste şcoli au supravieţuit în condiţii neverosimil de complicate, iar astăzi e de datoria noastră să le ajutăm.

Încă o problemă – prestigiul social al instituţiilor ortodoxe de învăţământ. Trebuie să facem tot posibilul ca să spulberăm impresia greşită privitor la marginalizarea şcolilor noastre şi trebuie să vorbim mai des despre majoritatea gimnaziilor noastre care de foarte multe ori sunt cele mai bune şcoli în regiune, cu cel mai mare procent de înmatriculări ale absolvenţilor în instituţiile de învăţământ superior, inclusiv în instituţiile de învăţământ superior de la Moscova. Este nevoie a selecta cele mai competente cadre pedagogice, a şti să păzim cele mai bune tradiţii ale învăţământului şi a utiliza noile elaborări metodice. Trebuie de creat posibilităţi pentru creşterea continuă a nivelului profesional al profesorilor, a efectua în mod obligatoriu atestarea la obiectele cu profil religios. Acolo unde sunt lacune, trebuie în cel mai scurt timp să schimbăm situaţia spre mai bine. Gimnaziile ortodoxe nu pot fi de nivel mediu, ele pot fi doar şcoli performante. Doar atunci ele vor fi atractive şi doar atunci experienţa noastră în domeniul învăţământului mediu general va fi convingătoare pentru alţii. Propun Secţiei de învăţământ religios şi catehizare să elaboreze propunerile sale la această temă, iar arhiereii eparhiali să atragă o atenţie deosebită la ridicarea nivelului şcolilor ortodoxe de cultură generală. Şi rog să fie manifestată o mai mare grijă pentru starea lor.

Atrag atenţia celor prezenţi în mod deosebit asupra lucrului cu părinţii. Astăzi în Biserică deja sunt create un număr mare de forme de activitate cu familia la toate etapele de învăţământ, începând cu vârsta preşcolară. Acestea includ şi convorbirile cu părinţii la teme moral-spirituale privind educarea şi sărbătorile de familie, diverse concursuri şi competiţii. În special este importantă participarea comună la serviciul divin.

Este necesar a dezvolta astfel de forme eficiente ale lucrului cu familia, precum sunt forurile familiale, taberele de familie şi pelerinajele comune, detaşamentele familiale de muncă pentru restabilirea lăcaşurilor sfinte şi a monumentelor moştenirii culturale. Implicarea întregii familii în implementarea unui sau altui proiect fortifică solidaritatea interioară a membrilor familiei, educă copii, stabileşte relaţii de încredere dintre cei mai în vârstă şi cei mai mici.

Este important a coapta în cadrul acestor programe şi generaţia mai în vârstă care are nevoie la fel să fie înţeleasă de copii şi nepoţi. Tineretului trebuie de inoculat o atitudine respectuoasă faţă de bătrâneţe, fiindcă, conform spuselor poetului, „lipsa respectului faţă de strămoşi este primul indiciu  al imoralităţii” (A.S.Puşkin). Familiile pot fi atrase în comunităţile de voluntari pentru oferirea ajutorului de binefacere copiilor de care s-au dezis părinţii, internatelor pentru copiii cu dezabilităţi şi orfani, precum şi azilurilor de bătrâni, bătrânilor singuratici.

Astfel, noi familiarizăm  familiile cu slujirea socială, întărindu-le moraliceşte şi duhovniceşte, prin participări concrete comune. O astfel de slujire le va ajuta să se perceapă pe sine înşişi prin comunităţi creştine care mărturisesc lumii pe Mântuitor prin fapte de dragoste şi milă.

Una din direcţiile cele mai importante ale activităţii de învăţământ ale Bisericii noastre este catehizarea – familiarizarea oamenilor cu adevărurile credinţei ortodoxe, ca ea să nu fie doar un atribut al vieţii lor, o trusă de norme privind moralitatea, dar să fie un pivot important, un punct de orientare, care conferă coordonate valoroase ale existentei – în plan familial, social, cultural şi economic. Doar în acest caz omul devine cetăţean adevărat al ţării care slujeşte pentru binele ei. De aceea catehizarea nu poate fi privită ca o problemă de mică importanţă bisericească – ea se transformă într-un obiect al interesului întregii societăţi.

În condiţiile crizei instituţiei familiei, ale distrugerii valorilor tradiţionale familiale o atenţie deosebită trebuie acordată catehizării familiale. Trebuie de dezvoltat experienţa centrelor de tineret, unde s-ar efectua, inclusiv, pregătirea duhovnicească a tinerilor care doresc în perspectivă să se căsătorească.

Este important a crea în parohii condiţii care ar permite întregii familii să participe în mod organic la viaţa ei şi să se dezvolte duhovniceşte, să depăşească dificultăţile care apar în viaţa familială. Una din aceste căi este crearea şcolilor duminicale de tip familial, unde părinţii şi copiii împreună învaţă, împreună participă la călătoriile de pelerinaj şi în alte activităţi. Atragerea la activităţile de familie a psihologilor profesionali ortodocşi ar permite soluţionarea situaţiilor dificile din familie.

La ultima şedinţă a Sfântului Sinod a fost adoptat documentul „Cu privire la slujirea în învăţământul religios şi în catehizare a Bisericii Ortodoxe Ruse”, care defineşte structura şi conţinutul activităţii din domeniul învăţământului religios al Bisericii în perspectiva cea mai apropiată. Anume acest document care a fost adoptat prin decizia Soborului Arhieresc din anul 2011 astăzi este pus la baza întregii noastre activităţi în domeniul învăţământului şi al catehizării. Vă aduc aminte că prin hotărârea Soborului Arhieresc în parohiile mari din oraşe şi în blagocinii se introduc în statele de plată funcţii remunerate ale catehizatorilor. În afară de aceasta, sunt elaborate documente care reglementează pregătirea şi atestarea unor atare colaboratori, precum şi recomandările privind activitatea lor. În legătură cu aceasta chem pe Preasfinţii eparhioți, pe preşedinţii structurilor eparhiale de profil cu toată atenţia şi responsabilitatea să implementeze în viaţă deciziile Conducătorilor  Bisericii.

În încheiere aş vrea să menţionez că în dependenţă de faptul cum vom sluji astăzi misiunii măreţe a învăţământului ortodox, cum vom organiza colaborarea în această direcţie între biserici, instituţiile de stat şi cele sociale depinde climatul moral în ţările în care trăim şi bunăstarea în societate în mod general. Un tineret puternic duhovniceşte, sănătos moraliceşte, cu studii excelente şi bine educat – este scopul cel mai important al rugăciunilor şi trudelor noastre comune. Şi în continuare vom face tot posibilul, pentru ca veşnicele idealuri Evanghelice să exercite o influenţă hotărâtoare asupra formării modului de viaţă al contemporanilor noştri,  să devină prioritare în alegerea motivaţiei faptelor lor cotidiene.

Însuşi Domnul să vă ajute  să umblaţi cu vrednicie după chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelung-răbdare, îngăduiţi-vă unii pe alţii în iubire, silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii (vezi: Ef. 4: 1-3).

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii



Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Alocuțiunea Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în cadrul actului solemn cu prilejul aniversării a 90 de ani din ziua nașterii mitropolitului Nicodim (Rotov)

Mesajul de salut al Patriarhului adresat participanților la conferința internațională „Mitropolitul Nicodim: calea de slujire Bisericii”

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul aniversării a 75 de ani a Institutului de stat pentru relații internaționale din Moscova

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la ședința Consiliului de tutelă al Lavrei „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie și Academiei de teologie din Moscova

Mesajul de salut al Patriarhului adresat participanților la serata comemorativă dedicată aniversării a 100 de ani din ziua nașterii arhimandritului Chiril (Pavlov)

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat lui V.V. Putin cu prilejul zilei de naștere

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Amvrosii (Șevțov), episcop de Svetlogorsk

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Lipetsk Arsenii cu prilejul aniversării a 30 de ani de la hirotonia arhierească

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Riga Alexandr cu prilejul aniversării a 80 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafericitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării a doisprezece ani de la întronare