Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril cu ocazia celei de a treia aniversări din ziua intronizării, ţinută în catedrala Hristos Mântuitorul

Predica Preafericitului Patriarh Kiril cu ocazia celei de a treia aniversări din ziua intronizării, ţinută în catedrala Hristos Mântuitorul
Versiune pentru tipar
1 februarie 2012 18:30

La 1 februarie 2012, la a treia aniversare din ziua intronizării, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie în catedrala Hristos Mântuitorul. După terminarea liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţia Voastră, dragă stăpâne Vladimir! Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi părinţi, fraţi, maici egumene şi surori! Fraţi şi surori, popor ortodox!

Aş vrea să vă mulţumesc cordial, stăpâne, pentru salutul prezentat în numele Sfântului Sinod şi întregii plinătăţi a Bisericii Ortodoxe Ruse, în care prin cuvinte laconice este descris ceea ce este sau trebuie să fie slujirea Patriarhului. Cu adevărat, îmi amintesc cuvintele, rostite de mine după intronizare despre faptul că în centrul slujirii Patriarhului se află crucea. Atunci am putut spune aceste cuvinte, însuşind o anumită experienţă istorică, privind la jertfirea precursorilor mei, iar astăzi pot spune absolut conştient acelaşi lucru, bazându-mă pe experienţa celor trei ani trecuţi şi, se prea poate, aş adăuga la această imagine încă ceva.

În puterea faptului că Patriarhul ocupă o situaţie duhovnicească atât de înaltă pe care o deţine în mod istoric, haric şi canonic în tot spaţiul lumii Ruse, al Rusiei istorice, al Bisericii Ortodoxe Ruse, el este un fel de centru care recepţionează orice fel de semnale cât de puţin semnificative ar fi, care parvin de la popor, de la Biserică, de la oameni celebri şi oameni necunoscuţi, de la forţa puterii şi de la cei care această putere nu o deţin. Dar deoarece timpurile în care astăzi trăim sunt timpuri alarmante, toate aceste semnale sunt pline de durere, îngrijorare, scârbire şi ele toate se concentrează în inima Patriarhului. Probabil nici un medic nu va putea înţelege în ce mod inima poate suporta toate acestea, fără a încălca ritmul său firesc. Iar răspunsul este simplu, clar pentru noi toţi, dar neînţeles pentru majoritatea oamenilor care sunt departe de credinţă: toate acestea se săvârşesc cu puterea harului lui Dumnezeu.

Sunt două modalităţi de a reacţiona la toate aceste oftări, scârbiri, la aceste semnale care sunt uneori foarte alarmante, pline de dramatism, iar uneori pline de bucurie, dar de asemenea pline de o enormă energie. Există două modalităţi de a te apăra de aceste semnale, de această mişcare a energiei umane, care poate fi şi bună, şi rea. Te poţi apăra pe sine prin indiferenţă, prin zidurile reşedinţei tale, prin ordonarea modului tău de viaţă, prin concediile îndelungate, tratament şi prin toate celelalte care s-ar putea să fie chiar pe înţelesul oamenilor. Te poţi apăra prin indiferenţa interioară faţă de toate acestea. Însă atunci nu va exista slujirea Patriarhului şi nici Patriarhul nu va exista – va fi doar un chip exterior, a cărui pustietate oamenii o vor simţi  foarte rapid. Iar un alt model de comportament este a te deschide pe sine, a-ţi deschide inima în faţa tuturor acestor torente energetice pline de bucurie şi de scârbire, alarmante, care zdrobesc sufletul, care parvin din toate întinderile nemărginite ale Sfintei Rusii. În cazul dat nici un fel de inimă, bineînţeles, nu ar putea suporta - nu ar putea suporta dacă nu ar sta alături Domnul.

Şi de aceea, se prea poate, cauza cea mai principală a Patriarhului este rugăciunea. Posibil că nu am putut formula acest gând trei ani în urmă, dar trecând pe drumul crucii al slujirii de trei ani, eu astăzi o spun cu toată responsabilitatea: cauza principală a Patriarhului este a se ruga şi în rugăciunea sa, acumulând toate aceste scârbiri şi oftări, toată această energie negativă şi pozitivă care se revarsă pe Patriarh, să o transmită lui Dumnezeu, să încredinţeze şi pe sine, şi Biserica, şi poporul său cârmuirii Lui, înţelepciunii Lui, puterii Lui. Şi atunci se întâmplă o minune – Domnul dintr-o dată oferă liniştire, claritate gândului, limpezime în aprecieri, te înţelepţeşte să spui ceea ce trebuie, în timpul şi modul cuvenit. De aceea slujirea Patriarhului este, în primul rând, slujirea Întâistătătorului – a Întâistătătorului Bisericii şi al poporului în faţa lui Dumnezeu.

Aş ruga pe voi pe toţi, scumpii mei confraţi, arhipăstori, păstori, monahi şi monahii, conştientizând această cea mai importantă dimensiune a slujirii Patriarhale, să împărtăşiţi împreună cu mine rugăciunea pentru Sfânta Rusie, pentru măreaţa moştenire a cneazului Vladimir, a strămoşilor noştri măreţi. Eu vă chem astăzi pe toţi să împărtăşiţi rugăciunile mele  pentru Rusia, care trece printr-o etapă foarte responsabilă şi deloc simplă a dezvoltării sale. Haideţi să unim toate forţele. Oamenii ortodocşi nu pot ieşi la demonstraţii – ei stau în rând  pentru a se închina Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi dacă Brâul s-ar fi aflat aici nu o lună, dar jumătate de an, atunci nu trei milioane, dar patruzeci sau cincizeci de milioane ar fi stat în acel rând. O ştim cu siguranţă, deoarece locuim într-o ţară, în majoritatea ei ortodoxă. Aceşti oameni nu ies la demonstraţii, vocile lor nu sunt auzite, ei se roagă în liniştea mănăstirilor, în chilii, în case, dar ei trec prin inima lor totul ce se întâmplă cu poporul nostru, trasând în conştiinţa lor nişte paralele istorice clare cu dezlănţuirea şi pierderea memoriei din anii înainte de revoluţie, cu disensiunile, nestatornicia, distrugerea ţării în anii 90.

Puterea noastră este în rugăciune şi dacă noi toţi împreună ne vom ruga pentru toată Rusia Sfântă, pentru Rusia noastră, pentru Biserică, atunci Domnul va înclina  mila Sa către noi. Nu prin putere, dar prin adevărul lui Dumnezeu şi prin har Domnul într-o zi a curmat toate prigonirile asupra Bisericii şi a schimbat cursul istoriei poporului nostru. Credem că anume aşa într-o clipită Dumnezeu poate să înţelepţească şi să întărească poporul nostru ca să meargă pe acea cale care va contribui la creşterea moral-duhovnicească a personalităţii şi a societăţii, la ridicarea conştiinţei naţionale, la înţelegerea valorilor de bază din viaţa  poporului nostru multinaţional.

Pe lângă faptul că trebuie să ne rugăm, noi trebuie să fim vigilenţi. Şi astăzi vă chem pe toţi la această vigilenţă. Trebuie să distingeţi duhurile, ţineţi minte că cel mai tare strigăt, cel mai pătrunzător cuvânt nu întotdeauna este drept, fidel şi onest. Astfel a  fost ispitit poporul nostru de două ori, dar poate şi de  mai multe ori în ultimii o sută de ani şi ceva. Puterea noastră constă în rugăciune, în nevoinţa duhovnicească, fiindcă în adâncul acestei nevoinţe ni se deschide adevărul lui Dumnezeu şi pronia lui Dumnezeu, inclusiv despre Patria noastră, despre Sfânta Rusie. Noi înţelegem această pronie şi, unind prin trudele noastre şi prin rugăciuni puterea lui Dumnezeu şi eforturile oamenilor, devenim apţi a influenţa asupra cursului istoriei.

Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie astăzi cu întregul nostru popor, poporul Rusiei istorice, cu poporul Rusiei contemporane, cu Biserica noastră. Fie ca puterea rugăciunii noastre să încline harul lui Dumnezeu şi fie ca acest har al lui Dumnezeu să ardă orice minciună şi neadevăr, orice ispită şi orice întinăciune. Domnul întotdeauna aşa procedează şi noi ştim că toţi seducătorii, ispititorii, provocatorii întotdeauna au fost pedepsiţi de Dumnezeu. Unde sunt ei în istorie? Noi nu cerem pedeapsă, noi cerem povăţuirea acelora care prin propria viaţă, prin rugăciune, prin trude sunt în stare să se opună răului omenesc, minciunii şi neadevărului uman.

Eu vă mulţumesc pe toţi, dragii mei, pentru rugăciunea de azi. Eu mulţumesc pe arhiereii Bisericii noastre multinaţionale – pe cei care trudesc în Rusia, Ucraina, Bielorus, Moldova, Kazahstan, ţările Asiei Mijlocii, ţările Baltice, pe toţi care prezintă prin sine marea comunitate duhovnicească a oamenilor, care sunt uniţi prin cristelniţa Botezului în Nipru. Să ne ajute nouă Domnul să creştem ca Biserică din putere în putere.

Aveţi dreptate, stăpâne, când aţi spus adineaori că astăzi nu există persecuţii de ordin administrativ. Noi cu toţii savurăm libertatea care nu a mai fost pe tot parcursul întregii istorii a Bisericii Ruse. Noi suntem aceia care determinăm necesităţile Bisericii şi nimeni nu se amestecă în adoptarea deciziilor luate de Soboarele bisericeşti, de Sinoade sau de ierarhi. Această libertate ni s-a dat ca un repaus – noi trebuie să fim gata ca în viitor ceva se poate schimba. Şi de aceea vă chem pe toţi, dragii mei – în primul rând stăpâni, părinţi, maici egumene, fraţi şi surori; chem toată Biserica: nu pierdeţi timpul, construiţi biserici, educaţi copiii, educaţi o generaţie nouă de clerici, intraţi în toţi porii vieţii sociale, duceţi mesajul vostru creştin lumii. Noi acum avem această posibilitate şi nădăjduim că aceasta va opri mâna groaznică a lui Dumnezeu, care va oferi  întregii noastre Patrii istorice timp pentru creştere duhovnicească şi materială, timp pentru creştere din putere în putere. Vom ţine minte că nu avem dreptul să risipim timpul de azi. Anume de aceea astăzi se creează noi eparhii, se deschid noi parohii, apar noi posibilităţi pentru formarea corpului de clerici ai secolului al XXI-lea, a noii călugărimi care, însuşind  tradiţiile măreţe ale sfinţilor părinţi, va fi în stare să poarte vestea despre Hristos, despre mântuirea oamenilor, despre schimbarea personalităţii umane – inclusiv prin jertfa autolimitării în condiţiile deloc simple ale veacului nostru desfrânat.

Să-L rugăm pe Domnul, pe Maica Lui Preacurată, pe toţi sfinţii care au strălucit în pământul nostru, ca să încline Domnul mila Sa asupra Rusiei istorice, asupra Rusiei contemporane, asupra Bisericii noastre şi asupra fiecăruia care cu credinţă şi nădejde îşi adresează cuvântul şi gândul către Dumnezeu, rugându-L să participe în viaţa lui proprie. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Cjiril adresat ministrului apărării al Rusiei S.C. Șoigu cu prilejul aniversării a 65 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat episcopului de Balașiha Nicolai cu prilejul aniversării a 70 de ani din ziua nașterii

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chril după litia săvârșită de ziua aniversării a 75 de ani a Victoriei

Felicitarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresată Președintelui Rusiei V.V. Putin cu prilejul aniversării a 75 de ani a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat egumenei Iuliania (Kaleda) cu prilejul aniversării a 25 de ani de la numirea în funcția de stareță a Mănăstirii stavropighiale „A Zămislirii”

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Președintelui Cubei Miguel Díaz-Canel Bermúdez cu prilejul aniversării a 60 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat șefilor țărilor de tradiție ortodoxă din străinătatea îndepărtată cu prilejul sărbătorii Paștelor

Mesajul de felicitare cu prilejul Paștelor al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Întîistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale

Adresarea televizată a Sanctității Sale Patriarhul Chiril înainte de slujba dumnezeiască Pascală în Catedrala „Hristos Mîntuitorul”

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhului Chiril adresat guvernatorului regiunii Moscova A.Iu. Vorobiov cu prilejul aniversării a 50 de ani din ziua nașterii