Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril în duminica a 2-a din Postul cel Mare la mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Hotikovo

Predica Preafericitului Patriarh Kiril în duminica a 2-a din Postul cel Mare la mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Hotikovo
Versiune pentru tipar
11 martie 2012 17:30

La 11 martie 2012, în duminica a 2-a din Postul cel Mare, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat liturghia sfântului ierarh Vasile cel Mare la mănăstirea stavropighială Acoperământul Maicii Domnului din Hotikovo. După terminarea liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Cuvioşia Voastră, maică egumenă Olimpiada! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

În această minunată zi, în duminica a 2-a din Postul cel Mare, noi săvârşim liturghia la mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Hotikovo, fiind prezenţi un mare număr de pelerini, însoţind serviciul divin cu taina hirotoniei unui nou episcop.

Fiecare din cei care se urcă pe sfeşnicul slujirii arhipăstoreşti, poartă o deosebită responsabilitate, în primul rând, pentru tămăduirea sufletelor omeneşti. Noi uităm despre faptul că Biserica, continuând slujirea Mântuitorului, este chemată să ducă tămăduire oamenilor. Din primele zile ale existenţei, comunitatea creştine era o comunitate a tămăduirii. Citirea de azi din Evanghelia după Marcu (Mc. 2:1-12) ne ajută să înţelegem, de ce Biserica continuă această măreaţă slujire.

Apostolul Marcu povesteşte despre faptul, cum Domnul a vindecat un slăbănog pe care l-au adus la casa, unde El propovăduia. Apropiaţii lui, fără a avea posibilitate să intre în încăpere, au desfăcut acoperişul casei (căci acoperişurile în orient pe acele vremuri, dar şi acum sunt plate) şi prin spărtură au lăsat în camera în care se afla Mântuitorul patul pe care stătea culcat slăbănogul.

Domnul nu numai că l-a vindecat pe acest om paralizat. El spune cuvinte uimitoare: ”Iertate îți sunt păcatele tale”. Fariseii prezenţi, care erau chemaţi să prindă fiecare cuvânt al Mântuitorului, pentru a-L învinui de încălcarea legii, îndată s-au revoltat şi au spus: ”Cine poate să ierte păcatele? ” Însă Domnul risipeşte această făţarnică cuvioşie printr-o frază: „Ce este mai uşor a zice slăbănogului: „Iertate îţi sunt păcatele” sau a zice: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?” Şi s-a vindecat slăbănogul, arătând în chip vădit puterea lui Dumnezeu de a tămădui oamenii, prin urmare şi a ierta păcatele.

Ce legătură există dintre păcat şi boală? La această temă au reflectat mulţi părinţi celebri ai Bisericii şi mulţi teologi. Vă aduc doar cuvintele sfântului ierarh Macarie, mitropolitul Moscovei care, meditând asupra legăturii dintre boală şi păcat, scria: ”Păcatul a semănat seminţele maladiei  în neamul omenesc şi aceste seminţe se transmit de la părinţi la copii”. Însă boala nu este pedeapsă pentru păcat. Boala are menirea de a demonstra urâţenia păcatului, caracterul lui dăunător, dauna lui pentru om. Desigur, Dumnezeu a creat omul pentru a fi desăvârşit, fără de păcate. Dacă nu ar exista păcat, nu ar exista nici un fel de boli. Boala nu a fost creată de Dumnezeu - boala este manifestarea acţiunilor care distrug pronia lui Dumnezeu despre om. Boala este o manifestare nemijlocită a firii omeneşti, care este  atacată de păcat.

Fiecare din noi suferă din cauza bolilor, iar pentru orice om – fie bolnav, fie cel care priveşte suferinţele altuia - boala este un fapt real. Aproape că nu sunt oameni care s-ar îndoi de acest fapt şi care singuri niciodată nu au fost bolnavi; iar dacă cineva totuşi se caracterizează prin sănătate remarcabilă, i-ar fi de folos să se afle la spitale, să viziteze pe cei suferinzi şi pe muribunzi. Dar suferinţele nu sunt planul lui Dumnezeu despre om. Toate acestea sunt rezultatul întunecării firii omeneşti prin păcat – acel păcat care a semănat, după cuvântul sfântului ierarh Macarie, seminţele bolii în firea omenească.

Încă mai puţin vădită pentru om, în special pentru cel contemporan, este acţiunea păcatului şi însuşi păcatul. Aproape fiecare preot a întâlnit oameni care, venind la mărturisire, spun.”Nu sunt păcătos cu nimic, nu am nici un fel de păcat”. Doar lucrarea îndelungată şi minuţioasă a duhovnicului cu un astfel de om îl poate ajuta să înţeleagă rătăcirea lui şi să-şi vadă păcatele săvârşite de el. Seminţele păcatului persistă în firea noastră şi cresc cu participarea noastră liberă şi raţională. La săvârşirea păcatului participă fiecare om – prin voinţa lui liberă, prin raţiunea lui. Sămânţa creşte sub acţiunea acelor condiţii benefice, pe care le creăm noi înşine, deschizându-ne inima, raţiunea în faţa păcatului. Şi dacă pentru omul contemporan nu este evident pericolul de moarte al păcatului, atunci boala este o reflectare fizică a dezordinii  duhovniceşti, a maladiei duhovniceşti, care este păcatul. Priveşte la boală şi vei vedea reflectarea fizică a maladiei duhovniceşti. Vei vedea şi te vei atinge de expresia fizică a urâţeniei păcatului.

Minunatul sfânt ierarh Macarie spune că nu trebuie să percepem boala ca fiind păcat. Noi cunoaştem că în alt loc din Evanghelie se povesteşte despre lecuirea orbului din naştere (In. 9:1-7). Mântuitorul este întrebat: ”Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” ŞI Domnul răspunde: ”Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Şi noi cunoaştem că Domnul a lecuit acea maladie, arătând slava Sa.

Aşadar, boala trupească este prezentă în lume ca o reflectare fizică a maladiei duhovniceşti. De aceea lecuirea adevărată a omului poate avea loc doar atunci, când se eliberează de păcat. Noi cunoaştem ce rezultate minunate obţine astăzi medicina, cunoaştem cât de reuşit sunt lecuiţi oamenii – pe cale medicamentoasă, chirurgicală, încât multora li se pare că va sosi timpul, când maladia va ceda. Însă durerea fizică nu va pleca niciodată şi despre aceasta vorbesc astăzi savanţii, care cercetează apariţia noilor maladii, inclusiv generate de dezvoltarea contemporană a nivelului tehnico-ştiinţific al dezvoltării civilizaţiei umane.

Boala este oglindirea văzută, fizică a maladiei duhovniceşti. Doar conştientizând această legătură internă dintre duhovnicesc şi trupesc în om, noi vom putea înţelege cât de importantă este măsurarea dimensiunii interioare a vieţii noastre pentru plinătatea existenţei umane. Nu poate exista fericire în viaţa care este înrobită de păcat. Şi când noi săvârşim un păcat, pentru a căpăta o fericire oarecare, când noi pe cineva amăgim, când ne aranjăm fericirea noastră pe nenorocirea altuia, cum se mai întâlneşte uneori şi în viaţa familială, noi trebuie să ţinem minte următoarele: păcatul niciodată nu îl duce pe om la bucurie. La urma urmei, mai devreme sau mai târziu se efectuează, se săvârşeşte judecata lui Dumnezeu şi omul este pedepsit pentru păcatele înfăptuite.

Citirea Evanghelică de astăzi ne descoperă  această taină a legăturii reciproce dintre  aspectul fizic şi cel duhovnicesc, dintre suflet şi trup, dintre păcat şi maladie. Se descoperă nu prin înţelepciune omenească, nu prin capacitatea minţii omeneşti de a pătrunde în esenţa lucrurilor, dar prin însuşi cuvântul lui Dumnezeu: „Ce este mai uşor a zice: „Iertate îţi sunt păcatele” sau a zice: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?” Şi Domnul, iertând păcatele omului paralizat, îl tămăduieşte de boala trupească.

Fie ca citirea Evangheliei de astăzi să ne ajute să lărgim orizontul vederii noastre referitor la ceea ce se întâmplă în viaţa noastră personală, familială, socială, statală. Fie ca Domnul să ne ajute să vedem totul ce se petrece astăzi cu neamul omenesc. Şi se prea poate, cuvântul Bisericii, cuvintele ce se repetă a Mântuitorului „pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor” (vezi Mt. 4:17), vor ajunge până la inimile oamenilor şi le va ajuta celor care aud şi percep acest cuvânt să depăşească atracţia către păcat şi astfel să întărească sănătatea sa sufletească împreună cu cea trupească. Amin.

Aş vrea să vă  mulţumesc cordial, maică Olimpiada, pentru cuvintele Dumneavoastră de salut, pentru minunata icoană, care a fost pictată în acest sfânt lăcaş şi care îmi va aminti  despre jertfirea monahală care se înfăptuieşte aici, între aceste ziduri sfinte şi despre comunicarea prin rugăciune de azi. Să vă păzească Domnul pe toţi.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii


Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârștă la mănăstirea cu hramul în cinstea Icoanei Maicii Domnului numită „Donskaya” de ziua aniversării a 100 de ani de la alegerea în tronul Patriarhal a Sfântului Ierarh Tihon

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în timpul Dumnezeieștii Liturghii săvârșite de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov în catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din București

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Sfântul Cuvios Serghie de Radonej” pe câmpul Hodynski, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Întâilor Sfinți Ierarhi ai Moscovei după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala episcopală „Sfântul Arhanghel Mihail” din or. Ijevsk

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala episcopală „Acoperământul Maicii Domnului” din or. Sarapul

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după încheierea slujbei dumnezeiești săvârșite în catedrala „Sfântul Binecredinciosul cneaz Alexandru Nevski” din Ijevsk

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Tașkent

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după slujba dumnezeiască de seară săvârșită în catedrala „Sfântul Ierarh Alexie al Moscovei” din Samarkand