Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril după liturghia oficiată în biserica Punerea Cinstitului Epitaf al Domnului de pe strada Donskaia, or.Moscova

Predica Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril după liturghia oficiată în biserica Punerea Cinstitului Epitaf al Domnului de pe strada Donskaia, or.Moscova
Versiune pentru tipar
24 martie 2012 16:24

La 24 martie 2012, în ziua de sâmbătă a săptămânii a 4-a a Postului cel Mare, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat liturghia Dumnezeiască în biserica Punerea Cinstitului Epitaf al Domnului, în or. Moscova. La sfârşitul liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţia Voastră, dragă stăpâne Iov! Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Multstimate paroh protoiereu Alexandr! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Vă mulţumesc pentru cuvintele calde şi mă bucur că Dumneavoastră la momentul actual purtaţi ascultarea în oraşul Moscova, că viaţa şi slujirea Dumneavoastră este legată de acest loc minunat, istoric şi haric. Sper că şi în continuare veţi împărtăşi cu enoriaşii Dumneavoastră acele gânduri profunde, care au apărut la Preasfinţia Voastră pe parcursul lungii vieţi arhipăstoreşti. Înţelepciunea nu poate fi pur şi simplu un rezultat al celor aflate din cărţi. Înţelepciunea este întotdeauna cunoştinţele, refractate în experienţa personală a omului, de aceea sper că Dumneavoastră, găsind în propria experienţă gândurile şi cuvintele necesare, le veţi împărtăşi poporului lui Dumnezeu, enoriaşilor, pe care Domnul i-a încredinţat Dumneavoastră aici, la Moscova.

Aş vrea cordial să-l mulţumesc pe părintele Alexandr şi pe fraţii pentru minunatul cadou, care îmi va aminti despre prima mea slujire în calitate de Patriarh în biserica Punerea Cinstitului Epitaf al Domnului, mai ales că la acest serviciu divin a fost săvârşită hirotonirea unui episcop. Când se efectuează hirotonirea unui episcop, toată Biserica triumfă, văzând în aceasta un oarecare semn al prezenţei Cincizecimii în viaţa noastră. Fiindcă harul lui Dumnezeu în mod deosebit pogoară asupra arhiereului, transmiţându-i nu doar puterea a lega şi a dezlega (vezi: Mt. 18:18), dar şi conferindu-i putere şi raţiune pentru purtarea slujirii sale în circumstanţele deloc simple ale existenţei istorice a Bisericii. Iar aceste circumstanţe niciodată nu au fost simple.

Iată şi serviciul divin de astăzi în biserica Punerea Cinstitului Epitaf al Domnului aduce involuntar în tangenţă două realităţi, două cazuri din istoria noastră. Şahul Persan, o persoană departe de Biserică, musulmanul Abbas, ia decizia de a transmite Epitaful Domnului în Rusia. El l-a dobândit în urma năvălirilor asupra ţărilor creştine, inclusiv asupra Georgiei. Dar nu a distrus această relictă sfântă musulmanul Abbas, nu a aruncat-o, dar, fiind conştient că aceasta este o sfinţenie, a păstra-o cu grijă, iar apoi a transmis-o în mâinile ţarului ales în mod legitim Mihail Feodorovici Romanov şi ale părintelui său preacuvios Marele Stăpân şi Patriarh Filaret.

Întâmpinarea relictei sfinte a avut loc aici, pe acest loc, pe care noi cu Dumneavoastră ne aflăm, iar apoi a fost dusă în centrul capitalei. Însă doar singurul fapt, că pe acest loc moscoviţii au întâmpinat solemn trimişii care au adus măreaţa relictă – doar singurul fapt al atingerii de această relictă sfântă! – i-a făcut pe strămoşii noştri să adopte decizia de a construi aici o biserică. De la bun început era o biserică din lemn, iar apoi, deja în  secolul al XVII-lea, a început să fie înălţată biserica din piatră. În secolul al XIX-lea la ea a fost construită suplimentar o parte din construcţie şi iată că astăzi noi oficiem serviciul divin în această minunată biserică, care poartă asupra sa pecetea şi a secolului al XVII-lea, şi celui al XVIII-lea, şi celui al XIX-lea. În fiecare an, când sărbătorim Punerea Cinstitului Epitaf al Domnului, oamenii vin încoace în număr mare ca la o mare sărbătoare.

Care a fost soarta de mai departe a acestei relicte sfinte? Ea a fost transmisă în mâinile ţarului, care a păstrat cu grijă părticica din Epitaful Domnului în catedralele din Kremlin ca pe o mare binecuvântare de pe Golgota, de la Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru pentru tot pământul Rusiei. De prezenţa acestei mari relicte sfinte de la Moscova era legată, conform opiniei multor oameni, biruinţa ruşilor, în special în războaiele de apărare. Şi nu este întâmplător aceasta, fiindcă în faţa ei se săvârşeau rugăciuni fierbinţi, de care erau condiţionate succesele în organizarea statală, în ridicarea Rusiei, în extinderea Patriei noastre pe spaţii imense.

După evenimentele revoluţiei, sfânta relictă a fost expropriată şi a devenit parte din colecţiile de muzeu, de altfel nu prea accesibilă pentru oamenii credincioşi. Moscoviţii, desigur, ştiau că Epitaful Domnului se află în muzele din Kremlinul Moscovei, dar cum se putea găsi, cum se putea închina şi ruga la el? Însă întotdeauna s-a păstrat convingerea că relicta sfântă va fi returnată Bisericii. Şi iată că puţin timp în urmă, la iniţiativa Preşedintelui de atunci, iar astăzi preşedinte ales V.V. Putin, în pofida contraacţiunii celor care nu doreau aceasta, cea mai mare relictă sfântă a Rusiei, o părticică din Epitaful Domnului, a fost returnată Bisericii pentru închinare. În legătură cu semnificaţia cu totul deosebită a acestei relicte sfinte pentru toată ţara Rusia, pentru Rusia istorică, pentru oraşul Moscova, a fost adoptată decizia de a plasa relicta aceasta sfântă în catedrala principală a Bisericii Ortodoxe Ruse, în catedrala renăscută din cenuşă şi praf, simbolul Rusiei renăscute – în catedrala Hristos Mântuitorul.

Cred că ştiţi cu toţii ce s-a întâmplat recent în catedrala Hristos Mântuitorul. Haideţi să confruntăm gândul nostru cu faptul că pe locul, unde ne aflăm, strămoşii noştri evlavioşi, care au fondat bazele prosperităţii Rusiei în calitate de stat măreţ, au construit această biserică doar pentru întâlnirea cu relicta sfântă. Iar urmaşii îndepărtaţi ai lor din secolul al XXI-lea au pângărit această sfinţenie, care se păstra în catedrala Hristos Mântuitorul…

Ce trebuie să urmeze? Au trecut acele timpuri, când oamenii hotărau cu forţa astfel de probleme şi slava Domnului că au trecut. Dar ce ar fi trebuit să fie cu pământul nostru, care însăşi fapta existenţei sale o datorează în mare parte Bisericii Ortodoxe şi credinţei ortodoxe, care a încurajat poporul nostru la fapte măreţe – inclusiv la apărarea Patriei în anul 1812? Doar în numele biruinţei a şi fost ridicată catedrala Hristos Mântuitorul. Dar nu, se găsesc oameni care justifică această blasfemie, o minimalizează, caută să o arate ca pe o glumă comică. Este regretabil şi din cauza amărăciunii inima mi se rupe, că printre aceşti oameni sunt dintre aceia care se numesc pe sine ortodocşi.

Haideţi să trasăm o linie de demarcare dintre biserica Punerea Cinstitului Epitaf al Domnului, de aici, de pe strada Donskaia, evenimentele din secolul al XVII-lea şi ceea ce s-a întâmplat în secolul al XXI-lea cu cea mai mare relictă sfântă a Bisericii noastre şi a întregii lumi ortodoxe – cu părticica din Epitaful Domnului. Consider, că nici un om credincios nu trebuie să spună: ”nu mă priveşte”, „nu este treaba mea”. Cele întâmplate nu pot să nu afecteze pe fiecare om credincios. De aceea eu vă rog să întăriţi rugăciunile voastre pentru ţara noastră şi poporul nostru. Fiindcă noi nu vom avea viitor, dacă vom începe să ne batem joc de marile relicte sfinte, iar această bătaie de joc cuiva e pe placul inimii ca un fapt de curaj, ca o exprimare a protestului politic, ca o acţiune potrivită la locul ei sau ca o glumă nevinovată.

Cu toţii trecem prin Postul cel Mare. Diavolul a râs de noi toţi, aducând atâtea scârbiri în acele zile, când noi trebuie să ne depărtăm de tulburările lumii acesteia, să ne aprofundăm în rugăciune, să ne limităm prin post, să ne pocăim în propriile păcate. Dar, se prea poate, Domnul ne poartă prin aceste încercări în sfintele zile ale Postului cel Mare, pentru ca noi toţi să conştientizăm responsabilitatea noastră pentru pământul nostru, pentru Sfânta Rusie, pentru credinţa ortodoxă. Pentru omul credincios acest sentiment al responsabilităţii se manifestă, în primul rând, în  rugăciunea fierbinte către Dumnezeu. Acei oameni nu cred în puterea rugăciunii. Ei cred în puterea propagandei, în puterea minciunii şi clevetirii, în puterea Internetului, în puterea mass-media, în puterea banilor şi a armelor. Noi credem în puterea rugăciunii. Eu chem toată Biserica Rusă la rugăciuni fierbinţi şi sârguincioase pentru ţara noastră, pentru credinţa noastră, pentru poporul nostru, ca Domnul să ierte nouă greşelile noastre, ca din nou să încline spre noi mila Sa, să ne dea puterea harului Duhului Sfânt, pentru ca trecând prin ispite şi tentaţii, să ieşim din ele purificaţi, puternici, capabili să organizăm viitorul nostru în concordanţă cu legea lui Dumnezeu şi conştiinţa umană. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii


Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a 13-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfânta intocmai cu Apostolii marea cneaghine Olga” din Ostankino, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfinților Binecredincioșilor cneji Daniel al Moscovei și Alexandru Nevski după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Sfântul Daniel”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 12-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Sfântul Mare Mucenic Nichita” din Staraya Basmannaya Sloboda, or. Moscova

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit de ziua pomenirii Sfântului Ierarh Petru după Te-Deum-ul săvârșit la Mănăstirea „Sfântul Mitropolit Petru” din Vysokoe

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Ierarh Petru după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlinul Moscovei

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului „Donskaya” la Mănăstirea Donskoi

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeisca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Darjavnaia” din Certanovo, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Sfânta Treime” a Mănăstirii din Solovki

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după privegherea săvârșită în Catedrala episcopală „Icoana Maicii Domnului de Kazan” din Sankt-Petersburg