Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Preafericitul Patriarh Kiril la prima şedinţă a comisiei Patriarhale pentru problemele familiei şi ale protecţiei maternităţii

Discursul Preafericitul Patriarh Kiril la prima şedinţă a comisiei Patriarhale pentru problemele familiei şi ale protecţiei maternităţii
Versiune pentru tipar
6 aprilie 2012 23:58

La 6 aprilie 2012 în sala Sfântul Serghie a catedralei Hristos Mântuitorul sub conducerea Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a avut loc prima şedinţă a comisiei Patriarhale pentru problemele familiei şi ale protecţiei maternităţii. Cu un cuvânt de inaugurare către cei prezenţi s-a adresat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Salut pe toţi membrii comisiei Patriarhale pentru problemele familiei şi ale protecţiei maternităţii, precum şi pe oaspeţii invitaţi. În mod special îl salut pe Pavel Alexeevici Astahov, care adineaori a semnat acordul cu Preasfinţitul stăpân Pantelimon. Sper că pe baza acestui acord  se va dezvolta colaborarea concretă dintre Biserică şi departamentul pe care îl conduceţi, dar nu doar cu departamentul, ci cu întreg domeniul vieţii sociale, la care aveţi contribuţie nemijlocită în calitate de reprezentant plenipotenţiar pe lângă Prezident. Dea Domnul ca prin eforturile noastre  comune să fie depăşite toate inadvertenţele existente, pentru ca să putem, unificându-ne eforturile, să realizăm acel rezultat, care este arhiimportant pentru viitorul întregii noastre ţări.

Permiteţi-mi să spun câteva cuvinte referitor la problemele, legate de protecţia familiei, protecţia maternităţii şi a copilăriei. Faptul că utilizăm cuvântul „protecţie”, deja este un semnal că probleme există în acest domeniu. Când totul este bine, atunci nici de protejat nu mai este nevoie. Dar dacă vorbim despre necesitatea să protejăm maternitatea, copilăria, natura, aceasta semnifică că există o neordine. Iar neordinea este legată de viaţa familială, are o legătură nemijlocită cu faptul dacă va fi orânduită sau neorânduită viaţa ţării noastre. Nici un fel de reforme economice, nici un fel de modernizare, nici un fel de investiţii, nici un fel de infrastructură dezvoltată, nici un fel de realizări înalte în domeniul ştiinţei, tehnicii, învăţământului, culturii nu vor putea face nimic în mod radical pentru schimbarea spre mai bine a vieţii ţării noastre, dacă poporul nostru va începe să moară.

Tema demografiei are, desigur, dimensiune politică clar exprimată, legată de securitatea Patriei. Cu toate acestea problema demografiei are o anumită cauză primordială, care constă în  întunecarea conştiinţei morale a omului contemporan. Şi Biserica în primul rând atrage atenţia asupra cauzei primordiale, dându-şi bine seama cât de importante sunt urmările dereglării demografice pentru viaţa poporului nostru.

Familia este o valoare stabilită de Dumnezeu. De fapt, nu există alte instituţii, stabilite de Dumnezeu, în afara familiei şi a Bisericii. Toate celelalte sunt rezultatul dezvoltării sociale, al evoluţiei conştiinţei societăţii, însă familia şi Biserica sunt stabilite de Dumnezeu. De aceea Biserica are o atitudine deosebită faţă de păstrarea familiei. Noi ştim că istoria neamului omenesc s-a început cu relaţiile familiale. Familia era chemată să formeze personalitatea umană, să dezvolte în om chipul lui Dumnezeu, să contribuie la o astfel de dezvoltare mintală, morală, duhovnicească, fizică a personalităţii umane, care ar asigura dezvoltarea progresivă a întregii civilizaţii umane. Familia, într-adevăr, este leagănul umanităţii: şi omul ca personalitate, şi întregul neam omenesc se formează în familie. Ceea ce are loc în familie, aceea se proiectează asupra vieţii societăţii şi a întregii civilizaţii umane.

Putem afirma că familia în Rusia, pe întreg spaţiul postsovietic, în Europa şi în întreaga lume trece printr-o criză extrem de gravă. Dacă ne vom concentra doar la situaţia din Rusia (deşi concomitent în conştiinţa mea se păstrează îngrijorarea referitoare la situaţia familiei din alte ţări care intră în jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei),  pe baza exemplului ei vom putea vorbi despre faptul ce are loc în fostul spaţiu postsovietic. Societatea noastră se îngrozeşte la auzul ştirii cum doi tineri îşi omoară propriul copil, iar apoi declară că a dispărut, condamnând tot oraşul şi întreaga ţară la emoţii profunde. Această noutate este urmată de alta: cum tatăl îşi omoară fiica doar pe motivul că nu a vrut să mănânce terci. Apoi această ştire se perindă cu o informaţie îngrozitoare despre sinuciderile copiilor, despre faptul cu câtă uşurinţă copiii şi adolescenţii merg la sinucidere...

Cele întâmplate poartă în sine semnalele unei puteri enorme pentru fiecare om gânditor, pentru fiecare om cu conştiinţă. Dar dacă aceste semnale nu ajung la conştiinţa şi inima cuiva din telespectatori sau utilizatori ai Internetului, atunci acestea toate mărturisesc despre starea lui morală precară. Noi înţelegem că familia nu poate fi ruptă din contextul general cultural, social, politic, economic, în care trăiesc oamenii; şi asupra situaţiei familiei influenţează un număr enorm de factori. Când vorbim despre corupţie, când vorbim despre criminalitate, când vorbim despre politica informaţională, menţionând starea insuficientă din aceste domenii, noi trebuie să proiectăm această situaţie precară şi asupra relaţiilor familiale.

Dar ce are loc în domeniul relaţiilor familiale? În discuţia pe care o purtăm nu putem să evităm faptele şi statisticile. Iată doar câteva cifre: la 1 215 000 căsătorii revin circa 640 mii de divorţuri, adică mai mult de jumătate. În anul 2011 s-au născut 1 814 000 de copii şi au fost efectuate 1 230 000 de avorturi conform statisticii oficiale. Statistica neoficială operează cu cifre îngrozitoare – 3,5 – 4 mln. de avorturi.

Actualmente în Rusia sunt circa 700 mii de copii orfani, majoritatea din care sunt orfani sociali, adică sunt orfani cu părinţi în viaţă. Astfel de noţiune nu exista în vremurile de demult în Rusia, precum până în prezent nu există în unele ţări, în care este dezvoltat sistemul de solidaritate, în primul rând sistemul de solidaritate în familie, unde chiar şi rudele îndepărtate dintr-o dată iau tutelă asupra orfanilor în condiţia dacă mor părinţii. Deci, din 700 de mii de copiii orfani 10-11 mii de copii sunt aceia care au fost abandonaţi încă la maternitate.

Numărul de sinucideri în rândul adolescenţilor constituie 20 % din numărul total de sinucideri. Niciodată nu a existat o cifră atât de groaznică. Conform datelor Procuraturii generale, 62 % din toate sinuciderile în rândul minorilor sunt legate de conflictele şi atmosfera nefavorabilă în familie, de frica de violenţă din partea celor maturi, de comportamentul netacticos al unor pedagogi, de conflictele cu profesorii, colegii de clasă, prietenii, indiferenţa şi cruzimea celor din jur.

Alcoolismul în rândul adolescenţilor: mai mult de 80 % din adolescenţi consumă alcool. Conform datelor oferite de Rospotrebnadzor în fiecare zi în Rusia – gândiţi-vă doar – 33% de băieţi şi 29 % de fete cu începere de la 13 ani în mod sistematic consumă alcool! Conform datelor Comitetului de Stat antidrog, din 130 de mii de tineri în vârsta de  la 15 şi până la 35 de ani, care decedează în fiecare an în Rusia, circa 100 de mii decedează de pe urma consumului de stupefiante. Dacă am exclude decesul de pe urma narcoticelor, atunci de trei ori şi jumătate se reduce mortalitatea în rândul tinerilor.

Desigur, se poate încerca de soluţionat problemele societăţii prin metode politice şi economice, probabil la nivel de guvern. Anume aşa trebuie de procedat în primul rând, însă fără înţelegerea faptului că la bază se află probleme de ordin moral ale personalităţii, care se formează în familie, succese nu vom obţine. Astăzi noi trebuie să conştientizăm clar: discuţiile despre moralitate nu sunt doar nişte cuvinte frumoase, nu sunt pur şi simplu un refren care răsună în predica bisericească, pe care uneori nu o iei în seamă ca fiind  plictisitoare şi de prisos. Biserica într-adevăr zi la zi vorbeşte despre una şi aceeaşi şi nu va înceta să vorbească, fiindcă situaţia familiei, natalitatea, starea fizică şi morală a tineretului – este un garant al supravieţuirii societăţii, nicicum mai puţin.

Statul actualmente manifestă îngrijorare cu privire la problema demografică. Cu tempoul actual al reducerii ratei natalităţii, peste 20 de ani în Rusia nu va mai avea cine să mai lucreze. Noi cu adevărat ne aflăm în faţa pericolului exterminării şi pierderii identităţii naţionale. Anume din aceste considerente, tema abordată astăzi este o temă de importanţă primordială.

Conform datelor recensământului din anul 2010, în Rusia la o familie îi revine câte 1,47 copil. Pentru menţinerea echilibrului demografic, trebuie 2,11 – 2,15 copii la familie. Cu alte cuvinte, în pofida tuturor eforturilor depuse din partea guvernului, noi aşa şi nu am ajuns la nivelul la care am fi putut spune că Rusia nu este pe calea exterminării sau, cel puţin, exterminarea populaţiei s-a oprit. Fiecare din noi trebuie să treacă  porţiunea sa de drum – statul, Biserica, organizaţiile obşteşti, mijloacele mass-media.

Permiteţi-mi să-mi împărtăşesc gândurile privitor la faptul ce ar fi trebuit să întreprindă statul din punctul nostru de vedere. Rusia are o experienţă pozitivă: măsurile care au fost luate în anii 2007-2009 de către guvern pentru ridicarea natalităţii, în special, alocarea de capital matern, au fost eficiente. Îmi manifest satisfacţia că îngrijorarea noastră, expusă la întrunirea cu prim-ministru V.V. Putin privitor la necesitatea stimulării creşterii natalităţii, în special în regiunile cu rata scăzută a natalităţii, a fost auzită şi au fost întreprinse măsuri cu privire la susţinerea naşterii a trei sau mai mulţi copii, la susţinerea financiară a familiilor, unde se naşte al treilea şi următorul copil.

Dar avem impresia că trebuie să ne gândim, totuşi, la alte modalităţi şi mijloace de depăşire a problemei demografice acute de pe poziţiile statului şi ale instituţiilor abilitate de stat. Iar ca acestea să se înfăptuiască, trebuie ca şi conştiinţa politicienilor noştri să se schimbe. Familia trebuie să fie pusă în centrul îngrijorării, ea trebuie să devină una din priorităţile statului. Despre aceasta se vorbeşte tot mai mult şi mai mult, dar ar fi bine ca cele spuse să fie legiferate printr-un act legislativ; chiar să nu fie o lege, dar o declaraţie autoritară a puterii supreme cu privire la faptul că starea maternităţii, familiei şi a copilăriei devine prioritatea cea mai importantă a politicii de stat.

Dacă e să analizăm întreg torentul  informaţional care  atacă astăzi pe om prin Internet şi televiziune, atunci ne putem convinge de faptul că  în raport procentual tema familiei, maternităţii şi a copilăriei se află în urma altor teme. Iar toate acestea semnifică că în conştiinţa majorităţii absolute a populaţiei, inclusiv a celor care pot influenţa informaţia, familia, maternitatea şi copilăria, aceste probleme nu prezintă priorităţi. Doar atunci când materialele de ordin demografic, tema familiei vor ocupa un loc mare în torentul informaţional, aceasta va fi mărturia despre atenţia crescândă şi interesul crescând al societăţii, căci ce să mai ascunde, multe surse informaţionale activează în baza cerinţelor consumatorilor. Cu cât e mai mare interesul, cu atât e mai mare efortul de răspuns al surselor de informare.

Consider că ar fi important ca prin susţinerea statului să fie întreprinse măsuri pentru soluţionarea problemei locative a familiilor cu mulţi copii. Noi am văzut, cât de operativ a fost  soluţionată problema militarilor, a pensionarilor militari – acest program se finalizează practic. Poate că  actualmente ar fi important de elaborat parametrii programului de construcţie locativă pentru familiile cu mulţi copii. Naşterea a unui copil mai mult nu trebuie să ducă la pauperizarea familiei si la scăderea nivelului de confort al vieţii. Dacă cineva abandonează copilul, din cauza că nu are loc de trai, atunci aceasta nu este o problemă de ordin moral – ea este o sarcină a statului. Familia care aşteaptă un copil trebuie să fie scoasă de sub pericolul de a ajunge la nivelul sărăciei. Măcar mamele cu patru sau mai mulţi copii trebuie să primească alocaţii anumite, iar munca la educarea copiilor, truda extrem de grea a mamei, consider,  trebuie să intre în stagiu de muncă, deoarece actualmente pentru stat educarea unui copil este o cauza nu mai puţin importantă, decât lucrul la fabrică, la uzină, la oficiu sau în alt loc de muncă.

Aş vrea să mă refer la tema reorganizării posibile a organelor de tutelă. Nu este în competenţa noastră să dăm sfaturi, dar iată cum vedem noi datoria noastră: este suficient să spunem că organele de tutelă nu trebuie să se asocieze cu un mecanism de represalii, orientat spre a lua copiii din familii, orientat asupra faptului  ca să influenţeze situaţia din familie neapărat prin forţă. Organele de tutelă trebuie să fie în primul rând organe de acordare a ajutorului, organe de profilactică. Părinţii trebuie să se sprijine pe organele de tutelă, să sune la ele, să ceară sfat, să-şi împărtăşească problemele, iar organele de tutelă trebuie să reacţioneze la toate acestea. Ştiu, în multe locuri anume astfel stau lucrurile, însă, spre regret, într-un număr foarte mare de cazuri organele de tutelă acţionează ca un mecanism de represalii.

Consider că este important a crea centre de graviditate de criză, care ar fi de dorit să fie unite într-un sistem unic. Trebuie ca femeia care a făcut alegerea în folosul vieţii propriului copil, să simtă o asistenţă practică şi să beneficieze de ajutor din partea statului şi a societăţii. Deocamdată un astfel de ajutor îl acordă  organizaţiile nonguvernamentale; multe a reuşit să facă Biserica. Noi astăzi construim un sistem general-bisericesc al centrelor pentru ocrotirea vieţii. Un exemplu pozitiv îl avem la Moscova – sub egida Departamentului nostru pentru caritate bisericească şi slujire socială este deschis un centru de graviditate de criză şi, consider, vom merge înainte cu rapiditate, acordând ajutor pentru deschiderea instituţiilor bisericeşti analoge în eparhiile Bisericii Ortodoxe Ruse.

Consider că este tot atât de important a corecta sistemul de stat de ajutorare a familiilor cu mulţi copii, existent astăzi. Uneori se creează impresia că persoanele care au creat sau creează acest sistem, singuri nu deţin experienţa familiilor cu mulţi copii şi experienţa părinţilor cu mulţi copii. Aş vrea să aduc un exemplu. Familiilor cu mulţi copii li se oferă bilete de odihnă – şi slava Domnului că se face. Însă cu toate acestea, nu se ia în calcul că familia trebuie să se odihnească împreună: copiii adolescenţi trebuie să meargă la tabără, copiii preşcolari – cu unul din părinţi la pensiune, iar copiii de la trei ani în genere nu sunt acceptaţi de programul de stat. Cum dar să-şi petreacă odihna familia? Consider că ar trebui de chibzuit asupra acestui lucru.  Trebuie să fie vorba fie de nişte compensaţii, fie organizarea odihnei pentru întreaga familie. În special, în multe tabere bisericeşti noi practicăm anume odihna de familie, asigurând condiţiile necesare pentru întreaga familie – şi pentru părinţii (iar uneori şi pentru bunicii), şi pentru copiii.

Aş vrea să  spun câteva cuvinte referitor la posibilele eforturi ale statului, cum le vedem noi, în domeniul informatizării şi culturii. Deja s-a vorbit că astăzi sursele principale în educare au devenit televizorul şi Internetul. Cultura contemporană în masă poate fi numită în mod direct antifamilială – nu mai este nevoie de dovezi. De pe ecranele televizoarelor şi ale computerilor se aud înjurături de piaţă, personajele din shaw business se laudă în emisie cu amănunte din viaţa lor personală, care nicicum nu contribuie la formarea familiei. Însă aceşti oameni devin modele pentru imitare, devin un fel de idoli ai tineretului. Şi dacă idolul se laudă cu viaţa lui amorală, cu lipsa familiei, cu prezenţa a unui mare număr de copii de la diferite partenere sau parteneri – ce semnifică toate acestea? Astfel se propune tineretului un „model” de conduită. Eu consider că pe posturile centrale de televiziune trebuire să fie alocat timp pentru programe, care în mod direct şi atractiv ar propaga valorile de familie. Trebuie să fie realizate o serie de acţiuni orientate pentru crearea chipului atractiv al familiei cu mulţi copii. Desigur, este de dorit ca în domeniul industriei de cinema şi de televiziune să fie implementată o politică de stat conştientă, orientată spre susţinerea valorilor de familie, mai ales prin producerile de cinema şi televiziune, care să fie finanţată din buget. Noi trebuie să avem comandă de stat, inclusiv privind politica informaţională şi culturală respectivă, al cărei scop ar fi ridicarea ratei natalităţii şi însănătoşirea vieţii familiale.

Aş vrea să mai spun câteva cuvinte despre faptul ce poate şi trebuie să spună Biserica. Biserica are înţelegerea fenomenului că familia şi copiii sunt un mare dar de la Dumnezeu. Fiecare copil este un dar de la Dumnezeu şi copiii numeroşi sunt o binecuvântare pentru părinţi. Femeia se mântuieşte prin naştere de fii (vezi: 1 Tim. 2:15). Ce semnifică „se mântuieşte”? Desigur că moşteneşte Împărăţia Cerurilor şi locaşurile din rai. Însă mântuirea se dobândeşte deja aici, pe pământ, în starea interioară duhovnicească a omului. Plinătatea vieţii este nu doar confortul exterior, este o stare a sufletului, iar mântuirea se dă omului prin familie.

Aceasta nu înseamnă că o persoană singuratică, care nu s-a căsătorit din varia cauze şi care nu are copii, este exclusă din această perspectivă mântuitoare. O astfel de persoană singură trebuie să găsească şi să facă în viaţa sa ceva ce ar fi în înţelesul moral nu mai puţin important, decât naşterea şi creşterea de copii.

Biserica trebuie prin toate mijloacele să ajute credincioşilor care poartă nevoinţa harică a familiilor cu mulţi copii. Consider că trebuie să punem  tema familiei cu mulţi copii în centrul vieţii noastre parohiale. Noi vorbim despre necesitatea realizării în fiecare parohie a activităţii sociale, grijei de familiile nefavorabile, de oamenii singuratici, de cei în etate, cei bolnavi, persoanele cu dezabilităţi. Dar haideţi să spunem că şi familia cu mulţi copii trebuie să fie în centrul atenţiei noastre. Programele sociale, parohiale trebuie să fie elaborate astfel, încât ele să contribuie şi la susţinerea familiilor ortodoxe cu mulţi copii.

Familia pe care Biserica a chemat-o spre naştere de copii, nu trebuie să se simtă părăsită şi cu atât mai mult amăgită: au auzit chemarea preotului, au răspuns la această chemare – iar apoi încep ciocnirile ba cu o problemă, ba cu alta, ba cu a treia... Biserica trebuie să facă totul pentru ca şi chemările ei să fie susţinute, cel puţin de politica proprie socială referitor la familiile cu mulţi copii.

În mod special trebuie de atras atenţia asupra educării părinţilor înşişi. Trebuie de gândit la fondarea societăţii organizaţilor obşteşti pentru familiile cu mulţi copii. În genere trebuie de susţinut relaţiile sociale dintre persoanele ce au aceeaşi cauză, iar familiile cu mulţi copii sunt acele persoanele ce au aceeaşi cauză, şi chiar mai mult ca atât. Există societăţi ale pescarilor, ale vânătorilor – numai ce nu există! Iată că trebuie să fie create şi organizaţiile familiilor cu mulţi copii – cel puţin în Biserică, iar eu aş propune ca astfel de organizaţii să fie create şi în societatea noastră. Se prea poate că o astfel de organizare există deja undeva, dar aceasta este insuficient pentru  a organiza un sistem de asistenţă de ordin moral, dar poate nu doar de ordin moral, dar şi de ordin material pentru cei care au nimerit într-o situaţiei dificilă, fiind legaţi de un mare număr de obligaţii faţă de educarea copiilor.

Sunt convins că ajutorul acordat familiei este o sarcină centrală care se află în faţa statului şi a Bisericii pentru a fi soluţionată. Noi trebuie cu toţii să înţelegem că o familie puternică este garanţia viitorului nostru.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii


Versiunea: ucraineană, rusă

Materiale la temă

Mai mult de 13 mii de peroane cu venituri mici vor fi felicitate cu prilejul Paștilor de către Serviciul ortodox de asistență „Miloserdie”

Departamentul Sinodal pentru caritatea bisericească a transmis 200 mii ruble întru ajutorarea oaemenilor care au suferit de la incendiile din Zabaikalie

La Rostov-pe-Don și-a început activitatea cel de-al doilea centru de resurse pentru slujirea socială

Mitropolia de Zabaikalie a organizat colectarea ajutoarelor pentru oamenii care au suferit de la incendii

Editura Patriarhiei Moscovei inaugurează o nouă serie de carte „Istoria unei familii”

Sfântul Sinod a propus arhiereilor eparhioți să acorde atenție sprijinului duhovnicesc al slujitorilor Sfântului Altar nou hirotoniți

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Ghidându-se de propriile interese politice, mulți funcționari străini prefără să treacă sub tăcere priginirile contra Bisericii Ortodoxe din Ucraina [Interviuri]

Reprezentantul Comisiei Patriarhului în problemele familiei, protecției maternității și copilăriei a prezentat un raport la audierile parlamentare în Consiliul Federației

Președintele Comisiei Patriarhului pentru problemele familiei, protecției maternității și copilăriei a luat cuvântul la cel de-al XIII-lea Congres mondial al familiilor

Delegația Bisericii Ortodoxe Ruse participă la lucrările celui de-al XIII-lea Congres mondial al familiilor din Verona

Președintele Comisiei Patriarhului în problemele familiei a luat cuvântul la cel de-al II-lea Forum medical în numele lui Hipocrate

Altele articole

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat lui V.A. Zelensky cu prilejul alegerii în funcția de Președinte al Ucrainei

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Stefan (Privalov), epsicop de Klin

Mesajul de felicitare cu prilejul Paștelor al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat șefilor bisericilor eterodoxe

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la ședința Consiliului Suprem Bisericesc din 17 aprilie 2019

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat președintelui Consiliului Federației V.I. Matvienko cu prilejul jubileului din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat rectorului Universității de stat din Moscova „M.V. Lomonosov” V.A. Sadovnichy cu prilejul aniversării a 80 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Volokolamsk Ilarion cu prilejul aniversării a 10 ani de aflare în funcția de președinte al Departamentului pentru relațiile externe bisericești

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat lui C-J. C. Tokaev cu prilejul accederii în funcția de Președinte al Republicii Kazahstan

Cuvântul Sanctității Sașe Patriarhul Chiril la ședința Consiliului Suprem Bisericec din 20 martie 2019

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la prezentarea noilor volume ale „Enciclopediei ortodoxe”