Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril ţinută în Miercurea Mare la catedrala Hristos Mântuitorul

Predica Preafericitului Patriarh Kiril ţinută în Miercurea Mare la catedrala Hristos Mântuitorul
Versiune pentru tipar
11 aprilie 2012 14:50

La 11 aprilie 2012, în Miercurea Mare a Săptămânii Patimilor, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat ultima din acest an liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite în Catedrala Hristos Mântuitorul. După terminarea liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi, în Miercurea Mare, noi pomenim evenimentul care are o importanţă mare pentru înţelegerea de către creştin a faptului ce este cel mai important, cel mai esenţial în modul creştin de viaţă, în chipul omului credincios, ceea ce îl deosebeşte de un alt mod de viaţă - de modul de viaţă al oamenilor care nu Îl ştiu pe Dumnezeu, care nu Îl recunosc şi care nu au cu El nici o legătură.

Ceea ce a avut loc în casa lui Simon leprosul (Mt. 26:6-16), când o femeie păcătoasă a turnat mir de mare preţ pe Mântuitor şi acest fapt a trezit sentimentul de răutate, de ură în sufletul lui Iuda, ne învaţă multe. Într-adevăr, femeia a dat, probabil, toată averea sa ca să cumpere această licoare de mare preţ, cu care în antichitate erau unşi împăraţii. Era cu adevărat de o valoare mare materială şi, turnând pe capul şi pe trupul Mântuitorului acest mir, ea parcă pe sine însăşi şi tot ce a avut a dedicat Domnului.

Aici  nu poate fi vorba de sentimente personale care au motivat-o să facă aceasta – aici este o idee extrem de profundă, este o anumită concepţie de viaţă, pe care femeia nu ar fi putut-o formula şi lăsa nouă. Însă noi, gândind la faptul cum a procedat acea femeie, putem determina clar ce fel de concepţie şi ce fel de mod de viaţă este, care dintr-o femeie păcătoasă a făcut o femeie cuvioasă. În centrul acestui mod de viaţă este hotărârea şi capacitatea omului a se jertfi pe sine, a jertfi ceea ce are, ceea ce îi este drag în numele Domnului.

Cât de nebun pare acest mod de viaţă oamenilor care nu Îl cunosc şi nu Îl recunosc pe Dumnezeu! Iuda care a fost alături de Mântuitor, care a fost unul din ucenicii Lui, trebuia să se pătrundă de aceste gânduri şi de acest mod de viaţă, doar el L-a văzut pe Mântuitor, a ştiut despre suferinţele ce Îl aşteptau, fiindcă Domnul a vorbit nu o singură dată despre faptul că El trebuie să moară, să fie răstignit. Iuda nu putea să nu ţină minte aceste cuvinte – el vedea în faţa lui pe Acela, Care viaţa Şi-o dă în numele adevărului lui Dumnezeu. Însă acest exemplu şi aceste cuvinte nu l-au mişcat pe Iuda. Iar femeia păcătoasă, care cu siguranţă era dispreţuită de mulţi şi nu a auzit acele cuvinte, pe care le-a auzit Iuda, care nu a fost atât de apropiată de Mântuitor, precum a fost Iuda, cu inima a simţit necesitatea, dorinţa de a revărsa pe Cel ce va pătimi, care mergea la moarte pentru răscumpărarea păcatelor neamului omenesc, totul ce a avut.

Iuda se indignează şi această indignare este fixată în Evanghelia după Ioan. Anume el, şi nu oricine din apostoli, spune:” Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari”, - iar apoi, parcă dându-şi seama, adaogă: „şi să-i fi dat săracilor”. Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, după cum mărturiseşte evanghelistul, dar a spus aşa fiindcă era fur. Anume el purta punga, unde erau banii tuturor apostolilor – fiecare din ei nu avea mijloace personale, dar punea în punga comună totul ce avea şi de acolo primea cele necesare. Anume Iuda era păstrătorul acelei pungi şi îşi întindea mâna lui păcătoasă în ea, altminteri evanghelistul nu l-ar fi numit fur.

Din punctul de vedere al lui Iuda, fapta femeii era o nebunie, doar nu trebuie să dai cuiva, dar trebuie să iei şi, dacă e nevoie, nu doar pe cale dreaptă să iei pentru trudele proprii, după cum Dumnezeu a binecuvântat, căci cel ce lucrează este demn să primească mâncare, dar şi pe cale nedreaptă, furând, obijduind şi aducând suferinţe altor oameni. Dar ce diferenţă este? Suferă sau nu suferă un alt om – principalul ca eu să mă simt bine. Acel mod de viaţă şi mod de gândire pe care le avea Iuda, a fost un mod de viaţă fără Dumnezeu şi un mod de gândire fără Dumnezeu, unde nu există Dumnezeu, nu există frică de Dumnezeu, nu există nici o idee înălţătoare – în centru este însuşi omul, pentru care sunt posibile orice fel de modalităţi de a-şi satisface propriile dorinţe păcătoase.

Noi cunoaştem cum acest mod de viaţă ateu până în zilele noastre deseori se îmbracă în veşminte luminoase. Uneori, învinuind Biserica, se spune: de ce trebuie ca bisericile să aibă cupole de aur? De ce clericii care stau în faţa prestolului lui Dumnezeu să aibă veşminte? Poate mai bine este de vândut toate acestea şi de împărţit la săraci? Nu de cei săraci au grijă aceşti oameni – ei au grijă de  propria persoană, fiindcă omul necredincios nu poate înţelege pe cel care crede în Dumnezeu, care se consacră lui Dumnezeu prin slujire apropiatului. Doar celui apropiat a turnat mir de mare preţ femeia păcătoasă şi celui apropiat a slujit, compătimindu-L în suferinţele şi scârbirile Lui şi astfel a slujit lui Dumnezeu. Când slujim lui Dumnezeu, întotdeauna ne ajung puteri să slujim şi celui apropiat, ne ajunge înţelepciune să ne organizăm viaţa astfel ca să împărtăşim resursele noastre, posibilităţile noastre, fie cele materiale, fie cele intelectuale sau duhovniceşti cu alţi oameni. Anume acest mod de viaţă este binecuvântat de Dumnezeu, de aceea fiecare om este chemat la faptul de a da mai mult decât de a lua: „mai fericit este a da decât a lua” (Fapt. 20:35).

Astăzi noi pomenim fapta femeii care a vărsat mir pe capul Mântuitorului şi fapta lui Iuda, care nu doar s-a indignat, privind la această jertfă – anume în acel moment el a luat decizia de a merge şi a-L trăda pe Mântuitor. Pomenirea acestor evenimente ne oferă o înţelegere clară despre faptul că neacceptarea lumii lui Dumnezeu, refuzul de la modul de viaţă religios trag după sine opunerea lui Dumnezeu şi lupta cu El. Anume în acel moment Iuda a devenit trădător - atunci când concepţia lui de viaţă şi înţelegerea lumii s-au ciocnit de o altă opinie asupra vieţii şi de un alt mod de viaţă, aprinzându-şi o ură îngrozitoare, care cu nimic nu a putut fi oprită. Şi, după cum se ştie, el a mers pe calea urii şi contrapunerii lui Dumnezeu până la urmă, condamnându-L la suferinţe şi moarte.

Nu întâmplător Domnul spune: oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea se va spune ce a făcut această femeie ca un exemplu măreţ al slujirii lui Dumnezeu, ca o pildă măreaţă şi sfântă a jertfirii şi capacităţii a da de la sine celui apropiat, ceea ce este acceptat în ochii lui Dumnezeu ca o slujire extrem de mare Lui, ca aducerea de jertfă lui Dumnezeu. Noi cu toţii suntem chemaţi de povestirea evanghelică la o astfel de slujire lui Dumnezeu prin slujire apropiatului nostru, ceea este în stare, doar ea, să mântuiască sufletele noastre şi să transforme lumea înconjurătoare. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Botezului Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala episcopală „Arătarea Domnului”, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Soborului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfîntului Ierarh Petru după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a 27-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită la biserica cu hramul „Sfîntul și Dreptul ostaș Teodor Ușakov” din Iujnoe Butovo, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită la biserica „Sfîntul Binecredinciosul cneaz Andrei Bogoliubski” din Voljsk, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a 25-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala episcopală „Hristos Mîntuitorul” din or. Kaliningrad

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită cu prilejul aniversării întronării Sfîntului Ierarh Tihon după Te-Deum-ul săvîrșit la Mănăstirea Donskoi

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Intrării în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlinul Moscovei

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfîntului Ierarh Filaret al Moscovei după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Hristos Mîntuitorul”