Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

​Predica Preafericitului Patriarh Kiril înainte de deschiderea lucrărilor celui de al II-lea Congres general-bisericesc pentru slujirea socială

​Predica Preafericitului Patriarh Kiril înainte de deschiderea lucrărilor celui de al II-lea Congres general-bisericesc pentru slujirea socială
Versiune pentru tipar
9 iulie 2012 17:07

La 9 iulie 2012, înainte de deschiderea lucrărilor celui de al II-lea Congres general-bisericesc pentru slujirea socială, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat un Te Deum în Catedrala „Hristos Mântuitorul” pentru începutul unei cauze bune.

După terminarea Te Deum-ului Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Liturghia Dumnezeiască şi Te Deum-ul solemn deschid lucrările congresului şefilor departamentelor pentru activitatea socială din eparhii, al duhovnicilor şi al surorilor superioare din organizaţiile de surori de caritate, precum şi al participanţilor la festivalul „Pentru viaţă – 2012”.

Este cea mai mare acţiune în cadrul Bisericii Ruse, care uneşte pe oamenii care sunt antrenaţi în activitatea socială bisericească; ştiţi prea bine, că  anume Soborul Arhieresc din anul 2011 a pus începutul unor mari schimbări în organizarea activităţii sociale în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. Soborul unanim a aprobat decizia că activitatea socială trebuie să fie înfăptuită strict în concordanţă cu documentele bisericeşti aprobate şi să fie obligatorie pentru întreaga Biserică. Aceasta decizie a fost bazată pe tradiţia sobornicească care numără multe secole. Se prea poate, locul activităţii sociale în viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse niciodată nu a fost determinat atât de clar şi de concret, însă noi ştim bine, că Biserica noastră întotdeauna manifesta grijă faţă de cei nevoiaşi, de cei bolnavi, de cei singuratici, faţă de invalizi, deţinuţi. Aceasta era o parte din trudele Bisericii, la care este chemat fiecare credincios – nu conform funcţiei ocupate, nu conform postului său, nu la ordinul conducătorilor Bisericii, dar conform cerinţei clare a Însuşi Hristos Mântuitorul, căci anume de săvârşirea faptelor bune, după cum mărturiseşte Evanghelia, este legată îndreptăţirea sau osândirea oamenilor pentru vecie.

Lumea contemporană, rapid schimbătoare, în pofida realizărilor multiple în domeniul medicinii şi activităţii sociale, în permanenţă se ciocneşte de ameninţările crescânde, îndreptate împotriva personalităţii umane şi a însăşi existenţei societăţii umane. Aceste ameninţări sunt diverse. Majoritatea lor provin dintr-o criză interioară morală a personalităţii umane. Când tradiţiile, care poartă cu sine înţelepciunea de veacuri, sfinţită de autoritatea lui Dumnezeu, încetează a fi obligatorii, când fiecare om, trăind în afara oricărei tradiţii, prin urmare neavând criterii clare şi conturate, încearcă să răspundă la ceea de ce se ciocneşte în viaţă – răspunsul acesta deseori este îngrozitor.

Noi ştim ce se întâmplă astăzi în domeniul relaţiilor de familie: cât de mare este numărul de divorţuri, cât de mare este numărul de avorturi, cât de mare este numărul orfanilor, inclusiv aşa-numitor orfani sociali, adică orfani care au părinţi în viaţă. S-ar putea de continuat această temă şi în legătură cu încercările şi nenorocirile, care s-au produs în Patria noastră. Este vorba de calamităţi îngrozitoare – ba incendii, care sufocă oraşele mari şi pârjolesc satele şi cătunele, ba ploi torenţiale straşnice, care doar în câteva minute îşi prăbuşesc asupra oamenilor lovitura distrugătoare a stihiei apei.

Conform datelor oficiale, 171 de persoane, într-adevăr timp de câteva minute, au decedat în sudul Rusiei. Toate acestea cer de la fiecare om un răspuns al său, personal. Noi putem trece pe lângă un așa-numit boschetar, care îngheaţă pe strada vreo unui oraş mare, fără să-i acordăm atenţie sau să facem totul ca omul să nu îngheţe. Noi putem astăzi să privim vreo emisiune la televizor, în cel mai bun caz îngrozindu-ne de cele întâmplate, dar să nu facem absolut nimic, pentru a acorda un ajutor real oamenilor. De fiecare dată când ne ciocnim de vreo dezordine, de vreo dezorganizare, fie este vorba de o deteriorare în viaţa omului, a familiei sau a societăţii, noi întotdeauna avem posibilitatea alegerii – să acceptăm această provocare sau să ne îndepărtăm de ea. Însă tradiţia creştină, care aduce în cultura noastră contemporană o mărturie cu totul clară a Evangheliei cu privire la necesitatea de a împărtăşi suferinţele cu alţii, nu lasă pentru creştin nici un fel de şansă – el este dator să meargă în întâmpinarea scârbirilor omeneşti.

Este adevărat că scârbirea a devenit o componentă importantă chiar şi pentru oamenii prosperi. Nereuşitele la serviciu, în familie, maladiile – parcă puţini factori apasă pe sufletul omului contemporan, chiar şi al celui de bunăstare medie, şi atunci fără să vrei apare întrebarea: „pentru  mine este suficient şi aşa sunt prea încordat, nu am putere pentru nimic, nu mai am posibilitate să dau o mână de ajutor aproapelui”. 

Unor astfel de oameni aş vrea să le spun astăzi: încercaţi să întindeţi o mână de ajutor şi veţi vedea, ce fel de urmări vor fi – va pleca scârbirea interioară personală a Dumneavoastră şi veţi găsi o mare semnificaţie în ceea ce aţi săvârşit, deoarece veţi face toate acestea nu din constrângere, dar la indicaţia directă a Domnului, îndeplinindu-i voia Lui, porunca Lui, legea Lui. Iar îndeplinirea adevărată a poruncii se efectuează doar atunci, când omul în mod liber acceptă această poruncă.

Societatea noastră ar fi fost alta, dacă ne-am fi învăţat să nu trecem alături de nenorocirile, suferinţele şi scârbirile oamenilor. Iată din ce cauză în anul 2011 Soborul Arhieresc a adoptat decizia de a face totalurile la tot ce s-a înfăptuit în Biserică, a face o anumită inventariere a eforturilor noastre. Iar când acest lucru a fost efectuat, s-a constatat că Bisericii îi lipsesc acele instrumente şi mecanisme, acea organizare care ar ajuta pe oameni care se decid să nu treacă alături de nenorocirea altor oameni, care doresc să-şi înfăptuiască bunele intenţii. Deseori oamenii spun: „Ce pot face? Cu ce pot ajuta?” Ca răspuns la aceasta noi vedem pe ecranul televizorului un text ce se perindă repede în faţa ochilor cu nişte numere de conturi bancare, greu de desluşit şi puţin înţelese. Cum le poţi memoriza? Iar a merge la bancă, a perfecta ceva este imposibil pentru unii oameni. Eu am adus acest exemplu pentru a afirma: este puţin să ai intenţii bune, este puţin să fii gata a răspunde la nenorocirea altuia, ceea ce învaţă Biserica pe păstoriţii ei şi întreg poporul – este necesar a crea instrumente comode, rapide, bine organizate şi transparente pentru acordarea ajutorului. Şi eu sper că Biserica noastră a călcat pe calea creării unui astfel de sistem general-bisericesc al activităţii sociale.

Astăzi în această biserică sunt prezenţi şefii departamentelor pentru activitatea socială din eparhii, care poartă o responsabilitate aparte în vederea organizării slujirii sociale în cadrul eparhiilor, ceea ce în mod inevitabil presupune optimizarea activităţii sociale, în primul rând, în blagocinii, unde, după cum ştiţi, trebuie să existe şefi din domeniul social salarizaţi, tot aşa ca şi în parohiile de proporţii. Dar şi parohiile mici trebuie să fie antrenate prin activitatea parohiilor mari şi a blagociniilor în această lucrare socială general-bisericească, orientată asupra îndeplinirii poruncii Mântuitorului – a hrăni, a da de băut, a îmbrăca, a vizita.

Eu consider că la lucrările congresului ar fi bine să facem schimb de experienţă cu privire la faptul, cum lucrează astăzi serviciile noastre sociale în eparhii – în mod deschis, liniştit, fără frica represaliilor – şi de vorbit onest despre faptul, ce există şi ce nu există. Primind rapoartele arhiereilor din eparhii, eu văd că există foarte mari schimbări spre mai bine, dar uneori printre rânduri se citeşte şi lipsa oricăror schimbări.

Noi cu Dumneavoastră ne-am adunat astăzi la Moscova inclusiv pentru a stimula dezvoltarea de mai departe a activităţii sociale în eparhii, pentru ca deciziile Soborului Arhieresc din anul 2011 să nu fie doar un zornăit pe acoperişul clădirii, în interiorul căreia, ascunzându-se, se află oameni, care aşteaptă să treacă mai repede vântul, iar împreună cu vântul – şi orice pretenţii şi cerinţe.

Ştiu că se mai întâmplă şi aşa – stăm ascunşi şi aşteptăm, că vreo cauză la modă se va duce la fund, va suferi eşec, se va transforma în cuvinte frumoase şi totul va reveni  la situaţia de mai înainte. Vă asigur,  că prin mila Lui Dumnezeu nu va mai fi aşa ca înainte, deoarece lumea s-a schimbat radical chiar în câţiva ani, şi de aceea acţiunea noastră socială trebuie să fie bine organizată, determinată teologic, inspirată păstoreşte şi, ceea ce este foarte important, prezentată în spaţiul informaţional contemporan nu pentru laudă, dar pentru ca oamenii să poată să facă schimb de experienţă, să găsească inspiraţie în trudele altor oameni.

Eu cred că veţi supune discuţiei toate aceste probleme, deoarece eu aştept de la congresul nostru propuneri reale – nu fantastice, dar reale – cu privire la perfecţionarea activităţii sociale a Bisericii. Noi preconizăm să discutăm astăzi în calitate de temă principală problema relaţiilor dintre Biserică şi stat în vederea ajutorului acordat familiilor. Problema familiei este problema numărul unu. Familia formează personalitatea sau, refuzând să o facă, oferă această posibilitate altor forţe – străzii, mijloacelor de informare în masă, operelor cinematografice, deseori de speţă joasă. Noi trebuie să luptăm pentru ca familia să continue să-şi păstreze aceste funcţii importante, purtând sarcina principală în educarea generaţiei în creştere; însă pentru aceasta familia singură trebuie să fie un model al relaţiilor dintre soţ şi soţie, dintre copii şi părinţi.

Familiile nefavorabile sunt nereuşita întregii naţiuni. Familiile nefavorabile sunt o anumită provocare a unei puteri negative colosale. Actualmente multe eforturi se depun pentru a ridica nivelul economiei, a o face mai eficientă, a dezvolta producerea, a reînnoi cercetările ştiinţifice, a ridica nivelul de instruire, a perfecţiona infrastructura de transport. Toate acestea sunt sarcini de o importanţă mare de stat, care sunt orientate şi asupra desţelinirii pământurilor, care rămân nelucrate, asupra transferului de tehnologii în locurile unde lipsesc cu desăvârşire, asupra stimulării creşterii nivelului vieţii intelectuale şi materiale a oamenilor. Nimic nu se va întâmpla din toate acestea, dacă nu vom salva familiile noastre, deoarece dacă nu există o familie sănătoasă, nu se nasc copii sau se nasc copii cu handicap.

Situaţia demografică în Rusia actualmente parcă a încremenit în aşteptarea creşterii, datorită eforturilor cunoscute din partea statului. Însă toate aceste eforturi sunt încă insuficiente. În urma avorturilor noi pierdem un număr atât de mare de copii, care întrece numărul celor născuţi, dacă e să luăm în vedere cifrele reale, dar nu cele oficiale ale acestei calamităţi naţionale. Şi de aceea una din sarcinile noastre cele mai importante este ajutorul acordat mamelor care au incertitudine în privinţa naşterii copilului. Trebuie de făcut totul pentru a înclina femeia să nască, iar cuvintele frumoase nu soluţionează situaţia. Noi trebuie să creăm propriul sistem de susţinere a celor care renunţă la avort şi eu sunt sigur că statul ne va susţine, fiindcă este o activitate reală, orientată spre schimbarea situaţiei demografice spre mai bine. În ultimii doi ani sunt efectuate schimbări pozitive, în special, în eparhiile noastre sunt create centre de familie pentru mamele tinere, unde se implementează grija pentru păstrarea familiilor, pentru păstrarea copiilor.

Aş vrea să vă doresc să conştientizaţi că a trecut timpul declaraţiilor, în special al declaraţiilor că cineva undeva ceva nu face. Atenţia noastră trebuie să fie orientată, în primul rând, asupra noastră înşine – ce facem, care este rezultatul. Noi trebuie cu atenţie să cercetăm experienţa pozitivă a eparhiilor, a mănăstirilor şi să extindem această experienţă, să o transferăm în acele raioane, unde încă nu există şi, desigur, noi trebuie să avem relaţii strânse cu serviciile sociale, cu sistemul de stat al ocrotirii sănătăţii, fiindcă, luând asupra noastră aceste funcţii, Biserica realizează nu doar o acţiune bună intrabisericească, dar şi o misiune importantă de stat şi noi ne exprimăm speranţa că această activitate socială a Bisericii Ruse va fi susţinută şi de stat, şi de societate.

Aş vrea să vă doresc vouă tuturor, dragii mei stăpâni, părinţi, fraţi şi surori, activitate fructuoasă. Să dea Dumnezeu ca în rezultatul acestei activităţi să avem un plan de lucru pentru anii apropiaţi. Am luat cunoştinţă deja de unele proiecte care vă vor fi aduse la cunoştinţe şi consider că ele merită atenţie. Dar este foarte important ca orice document, chiar votat unanim, să ia în considerare posibilităţile reale ale Bisericii şi ale societăţii şi să devină o contribuţie reală în depăşirea situaţiei dificile, care s-a creat în ţară.

Când spun „în ţară”, am în vedere nu doar Federaţia Rusă. Eu salut pe toţi participanţii, care au sosit la noi din Ucraina, Bielorus, alte ţări ale CSI, precum şi din ţările străine îndepărtate, deoarece problemele despre care noi vorbim astăzi – sunt probleme generale pentru toţi membrii Bisericii Ruse, indiferent de locul lor de trai, iar într-un sens mai larg – sunt probleme generale ale întregului neam omenesc.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei