Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril după Te Deum-ul de mulţumire întru pomenirea izbăvirii Rusiei de la năvălirea lui Napoleon

Predica Preafericitului Patriarh Kiril după Te Deum-ul de mulţumire întru pomenirea izbăvirii Rusiei de la năvălirea lui Napoleon
Versiune pentru tipar
9 septembrie 2012 17:30

Duminica, la 9 septembrie 2012, după terminarea liturghiei Dumnezeieşti la catedrala „Hristos Mântuitorul”, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat un Te Deum de mulţumire întru pomenirea izbăvirii Rusiei de la năvălirea lui Napoleon în faţa icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Smolensk. După terminarea Te Deum-ului Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Dragi stăpâni, scumpi părinţi, dragi fraţi şi surori!

Astăzi, la catedrala „Hristos Mântuitorul”, care a fost ridicată de către urmaşii recunoscători întru pomenirea marii victorii a poporului nostru asupra duşmanului groaznic, noi aducem lui Dumnezeu cuvinte ce izvorăsc din inimă. Doar atunci, 200 de ani în urmă, problema nu consta în faptul că o armată oarecare a intrat în ţara noastră şi urma să plece în drumul ei. Era vorba despre însăşi existenţa ţării noastre, despre sfintele ei relicte, despre credinţa noastră, despre acele principii ale convieţuirii noastre, care ne-au parvenit de la Însuşi Domnul nostru.

Ce fel de război a fost acela? Duşmanul, care de multe ori întrecea posibilităţile Rusiei în probleme militare, a trecut hotarele noastre. Mai bine de o jumătate de milion de oameni, douăzeci de limbi, multe ţări ale Europei sub conducerea unui comandant de oşti experimentat, consecvent, crud. Acela nu a fost un comandant simplu de oşti. El a cucerit puterea supremă în Franţa în rezultatul revoluţiei – acea revoluţie care nu doar a dorit să stabilească o ordine justă (dar aşa şi nu a instaurat-o), dar a şi tins să distrugă sfinţeniile propriului popor, să dezrădăcineze credinţa din propriul popor. Acela a fost un comandant de oşti nelegat nici într-un fel de tradiţia creştină, o persoană care nu Îl recunoştea pe Dumnezeu. Şi nu era întâmplător că el, intrând în hotarele Rusiei şi văzând în fiecare sat o biserică, în fiecare oraş - relicte sfinte, şi-a pus drept scop nu doar să înrobească poporul nostru, supunându-l propriei puteri, dar şi să distrugă credinţa. Noi cunoaştem cum erau pângărite bisericile, cum erau aruncate icoanele, cum erau tăiate crucile, cum erau distruse semnele şi simbolurile credinţei noastre, prin urmare, şi bazele existenţei noastre duhovniceşti şi morale.

Acel conducător de oşti era experimentat şi îşi îndrepta armatele către centrul duhovnicesc al Patriei noastre. Nu avea nevoie de capitala politică de atunci a Rusiei, el avea nevoie de inima Rusiei cu sfinţeniile ei, cu bisericile ei. El vroia să se aşeze pe tron aici, în Kremlin, şi să încheie istoria Sfintei Rusii. Şi, simţind aceasta, încă atunci când duşmanul era la hotarele îndepărtate ale Rusiei, poporul nostru a conştientizat pericolul groaznic şi a început să se unească, uitând de scârbiri, care erau pe atunci în viaţa cotidiană, depăşind scindările sociale, economice ale societăţii de atunci. Oamenii simpli, purtaţi de generali, care deseori vorbeau mai bine franceza decât rusa, dar care, ca şi poporul, au conştientizat intuitiv pericolul groaznic, s-au ridicat împotriva duşmanului.

Pe câmpul de la Borodino, măreţul câmp de luptă şi biruinţă, în decursul unei bătălii s-a scurs atâta sânge, au fost nimiciţi atâţi oameni, ca nicicând în istorie. Poporul nu-şi precupeţea viaţa, oamenii luptau până la ultima picătură de sânge, atâta cât aveau puteri, deoarece înţelegeau că ei luptă nu pentru bunăstarea economică, nu pentru propria curte, nu pentru conacul lor, chiar nu pentru apropiaţi şi rude, dar luptă pentru Patrie şi credinţă. Anume aceasta a fost ideea naţională măreaţă, care a unit pe toţi: şi pe cei bogaţi, şi pe cei săraci, şi pe moşieri, şi pe ţărani, şi pe generali, şi pe soldaţi – elita, educată în tradiţiile filosofice şi culturale ale Europei Occidentale, cu propriul popor. S-au prăbuşit toate divizările şi poporul a conştientizat unitatea sa şi a izgonit pe duşmanul groaznic şi invincibil, salvând de la acest duşman nu doar Sfânta Rusie, dar şi Europa.

Cât de solemn erau întâmpinaţi ostaşii noştri la Paris! Nobilul ţar Alexandr a ordonat nimic să nu fie atins, nimic să nu fie distrus în capitala Franţei, pentru a nu se asemui cu cei care, ducând, chipurile, Luminarea şi ideile înaintate în Rusia, distrugeau totul de ce se atingea mâna lor. De aceea oamenii simpli au întâmpinat atât de solemn armatele noastre la Paris.

Ceea ce a avut loc cu 200 de ani în urmă este o pildă şi o lecţie enormă pentru noi în zilele noastre, dar nu doar pentru noi - pentru toată Europa. Trebuie doar să privim la aceste evenimente nu mijind cu viclenie din ochi, nu cu un zâmbet îngăduitor şi nu cu o expresie dispreţuitoare, dar cu inima să simţim ce a fost în centrul acestei lupte şi ce a sacrificat poporul nostru pe altarul libertăţii.

Astăzi, în societatea noastră apar dintre acei care ar vrea să ne impună să luăm în derâdere relictele noastre sfinte, să renunţăm la credinţa noastră, dar dacă vor reuşi, chiar şi să distrugă bisericile noastre. Desigur, nimeni nu va începe războiul, căci puterile sunt slabe, dar unii testează poporul nostru asupra capacităţii de a se apăra pe sine şi propriile sfinţenii. Aşa a coincis în mod minunat că în acest an noi sărbătorim aniversarea a 200 de ani de la marea biruinţă, 400 de ani de la depăşirea vremurilor tulburi, 1150 de ani de la fondarea statului nostru; noi credem că prin aceste solemnităţi noi nu doar ne vom aminti de evenimentele istoriei noastre, dar vom încerca cu mintea şi cu inima să devenim coparticipanţi ai acelei lupte, care era purtată de strămoşii noştri cuvioşi pentru credinţă şi pentru Patrie. Pilda lor este actuală şi astăzi, deoarece pe noi trebuie să ne unească ideile, de dragul cărora putem şi trebuie să ne sacrificăm viaţa.

Noi astăzi ne-am rugat pentru întreaga Rusie istorică, pentru popoarele, care locuiesc pe întinderile ei, noi ne-am rugat pentru Rusia contemporană, carte trece printr-o perioadă deloc simplă a dezvoltării sale. Se prea poate că este într-un anume sens un semn al destinului că în acest an s-au unit şi sărbătorirea aniversărilor, şi amărăciunea de la vederea blasfemiilor şi a pângăririlor, şi tristeţea în legătură cu poziţia multora, care au încercat să justifice aceste acţiuni. Fie ca Domnul să ne dăruiască puteri netrecătoare, ca să se întărească viaţa poporului nostru, înţelepciunea pentru depăşirea discordiilor şi a scindărilor, aidoma faptului cum au posedat înţelepciunea strămoşii noştri, care au apărat în anul 1812 Patria.

Noi ne-am rugat în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Smolensk. Este acea icoană, în faţa căreia s-au rugat Kutuzov şi toată armata rusă pe câmpul de la Borodino. Către ea îşi îndreptau ei rugăciunea, mulţi au căzut, însă Ea a auzit rugăciunea şi cu Acoperământul Său a acoperit şi a apărat Sfânta Rusie. Astăzi să ne rugăm Preacuratei Stăpânei noastre ca orice fel de duşmănie, orice fel de tulburări, orice fel de scindări să plece din societate şi, inspiraţi de unele şi aceleaşi idealuri, iubindu-ne Patria, să putem merge înainte pe calea vieţii, făurind ceea la ce au visat strămoşii noştri cuvioşi. Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra voastră a tuturor. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei