Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

​Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la şedinţa de închidere a celui de al V-lea Festival internaţional al mijloacelor de informare în masă ortodoxe „Credinţă şi cuvânt”

​Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la şedinţa de închidere a celui de al V-lea Festival internaţional al mijloacelor de informare în masă ortodoxe „Credinţă şi cuvânt”
Versiune pentru tipar
31 octombrie 2012 19:28

La 31 octombrie 2012, în Sala soboarelor bisericeşti din catedrala „Hristos Mântuitorul” de la Moscova, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril s-a întâlnit cu participanţii celui de al V-lea Festival internaţional al mijloacelor de informare în masă ortodoxe „Credinţă şi cuvânt”. Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu un discurs.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Cuvioşi părinţi, dragi fraţi şi surori! Aş vrea să vă salut cordial pe toţi.

Festivalul „Credinţă şi cuvânt” în anul curent a adunat mai bine de 500 de persoane din 155 de eparhii. Este un indice clar al faptului că, la nivel de eparhii, o atenţie tot mai mare se acordă acelei activităţi, pe care o înfăptuiţi.

Bucură, de asemenea, geografia festivalului – aici sunt persoane de diferite vârste, femei şi bărbaţi, tineri, de vârstă medie şi de vârstă matură, care au venit nu doar din diferite colţuri ale Rusiei, dar şi din Ucraina, Bielorus, Moldova, Kazahstan. Acest fapt mărturiseşte că tema şi obiectivele festivalului sunt percepute astăzi în cel mai seros mod în multe eparhii ale Bisericii Ortodoxe Ruse.

Biserica Ortodoxă Rusă doreşte să utilizeze toate mijloacele existente pentru mărturia creştină, adusă lumii. Jurnaliştii ortodocşi, secretarii de presă eparhiali, adunaţi în această sală, sunt chemaţi să pună misiunea evanghelică în capul unghiului activităţii lor. Această viziune strategică a faptului, la ce, de fapt, este chemat un jurnalist bisericesc, nu trebuie să vă părăsească niciodată.

Când  ne aflăm în vâltoarea evenimentelor, în peripeţiile existenţei contemporane ale societăţii, atenţia noastră deseori se comută asupra altor obiective şi valori. Acei care utilizează camera de filmat ştiu că dacă mută obiectivul camerei de filmat de la un obiect la altul, iar apoi repede revin asupra obiectului pe care l-au filmat deja, se pierde conturul. Chiar şi cele mai performante camere de luat vederi nu întotdeauna sunt în stare să prindă în obiectiv obiectul necesar, fără a pierde limpezimea imaginii. Tot aşa se întâmplă cu omul: când el schimbă focalizarea propriei atenţii de la ceea ce este cel mai important la ceea ce este secundar, atunci ceea ce este principal se pierde, se şterge, încetează să mai fie viu şi să atragă atenţia.

Eu aduc acest exemplu pentru a vă spune următoarele: cauza principală la care sunteţi chemaţi – este cauza slujirii Domnului nostru Mântuitor, este înfăptuirea misiunii Bisericii într-un mediu foarte specific. Iar misiunea Bisericii îşi are drept scop doar mântuirea omului. Toate celelalte sunt auxiliare. Totul ce provoacă maladia societăţii noastre – evenimentele politice, ciocnirea intereselor corporative, naţionale, de grup, toată această luptă pentru putere şi influenţă – totul este auxiliar. Primordial este mântuirea omului şi caracterul primordial al acestui scop o înţelege fiecare, care a simţit în experienţa propriei vieţi ce semnifică mergerea spre Hristos, ce semnifică tendinţa spre ceea ce duce la mântuirea propriului suflet.

De aceea pentru a înfăptui această misiune a Bisericii în domeniul mass-media, este necesar a te îngriji în permanenţă de starea proprie duhovnicească. A înfăptui acest lucru nu este uşor, fiindcă jurnalistul graţie profesiei sale este atras în multe peripeţii, conflicte cotidiene, după cum am mai spus. Aceasta cere de la el atenţie la detalii, eforturi enorme, ca să rămână convingător, ca să-şi apere poziţia. Şi iată apare o întrebare hotărâtoare: cum, înfăptuind această activitate complexă, de păstrat în calitate de prioritate grija pentru starea proprie interioară duhovnicească? Într-un anume sens, cele spuse au o legătură directă cu succesul profesional, deoarece un jurnalist ortodox poate să-şi îndeplinească destoinic misiunea sa doar atunci, când nu pierde din vedere ceea ce este principal şi de bază, când îi ajung forţe interne să rămână creştin, indiferent de toată complexitatea contextului în care se află.

Este evident că pentru o astfel de activitate fină, pentru o slujire atât de responsabilă este necesar un pivot intern, o bază solidă. Ea este încă necesară, deoarece jurnalistul ortodox este chemat să reacţioneze la lumea înconjurătoare, la evenimentele ce au loc, nu prin prisma preferinţelor sale politice, a dominantelor culturale, nu sub presiunea intereselor şi psihologiilor de grup, dar exclusiv prin prisma convingerilor sale creştine. Anume prin aceasta un jurnalist ortodox se deosebeşte de oricare alt jurnalist.

Dar dacă voi priviţi la lume anume în aşa fel, atunci opinia voastră se reflectă în ceea ce scrieţi, ce spuneţi, ce arătaţi. De aceea nu trebuie să purtaţi ochelari roz şi nici ochelari întunecaţi. În faţa voastră trebuie să fie cristalul credinţei voastre, al convingerilor voastre. Anume prin el trebuie să priviţi la lume, în el trebuie să se focalizeze energia voastră intelectuală şi duhovnicească şi să fie transmisă lumii înconjurătoare. Iată din ce cauză am început cu tema stării duhovniceşti a oamenilor, care activează în domeniul mass-media şi, totodată, care preferă poziţia Bisericii.

În legătură cu toate acestea este important a menţiona – mediul contemporan informaţional urmăreşte toate noutăţile, legate de Biserică. Aici aş vrea să vorbesc nu doar despre jurnalişti, aş vrea să vorbesc în genere despre oamenii care prezintă Biserica în ochii mirenilor, în ochii societăţii mondene. Noi trebuie să atragem o atenţie deosebită la modul de viaţă, la cuvintele pe care le rostim, la maniera de a ne purta, deoarece prin evaluarea vreo unui anume reprezentant al Bisericii, de cele mai dese ori a slujitorilor bisericii, oamenii îşi formează o opinie despre toată Biserica. Aceasta este, desigur, o imagine incorectă, dar astăzi, conform regulii genului, avem situaţia când anumite erori, incorectitudinea în faptele sau vorbele slujitorilor bisericii momentan este multiplicată şi se creează un tablou fals, dar atractiv pentru mulţi, în baza căruia oamenii îşi formează idei preconcepute faţă de Biserică.

Trebuie să ţinem minte în permanenţă despre responsabilitatea care cade pe creştin, în special pe slujitorul bisericii, atunci când sunt prezenţi în spaţiul public. Mărturisirea creştină în sfera mediatică presupune o colaborare strânsă dintre mijloacele mass-media ortodoxe şi serviciile de presă eparhiale. Crearea unei astfel de colaborări este una din sarcinile festivalului „Credinţă şi cuvânt”. Jurnalismul ortodox din zilele noastre prezintă în sine unirea profesionalismului cu fidelitatea faţă de tradiţiile ortodoxe, este capacitatea de a prezenta informaţia, a da apreciere evenimentelor ce au loc, de pe poziţiile evanghelice. Jurnaliştii ortodocşi sunt chemaţi să se orienteze nu doar la auditoriul bisericesc, dar şi să mărturisească despre valorile morale într-o limba înţeleasă pentru peroanele laice şi convingătoare pentru ele.

Redactorul-şef al mijlocului de informare în masă ortodox trebuie să-şi pună în faţă o sarcină ambiţioasă în înţelesul bun al cuvântului – a face ca  propriul mijloc de informare în masă să devină cu adevărat de masă şi să iasă la un auditoriu larg. A lucra pentru cei care se află deja în ograda bisericii este de asemenea foarte important – noi avem nevoie de o comunicare profesională interbisericească. De altfel, lipsa profesionalismului în mediul comunicării bisericeşti creează anumite probleme, o anumită apatie şi incapacitate a jurnalismului nostru de a reacţiona la problemele şi provocările, care sunt adresate astăzi Bisericii. De aceea una din sarcinile jurnalismului bisericesc şi a reprezentanţilor serviciilor de presă la toate nivelurile constă în participarea la formarea unui spaţiu comun informaţional, asigurând un înalt nivel al comunicării interbisericeşti şi o coordonare a acţiunilor.

Dar trebuie să ţinem minte, de asemenea, şi faptul că astăzi au nevoie de cuvânt şi toţi compatrioţii noştri, indiferent de ţara în care locuiesc – persoane laice, puţin îmbisericite, şovăitoare sau necredincioase în genere. Când pronunţăm cuvântul nostru în public, noi trebuie să înţelegem întotdeauna că suntem auziţi şi de oameni neîmbisericiţi şi acest cuvânt nu trebuie să formeze o reprezentare schimonosită, incorectă despre credinţa noastră, despre speranţa noastră, despre misiunea noastră.

Astăzi în această sală sunt prezenţi reprezentanţii serviciilor de presă din noile eparhii, acele care au fost create de Sinodul Bisericii noastre în anii 2011-2012. Astăzi, majoritatea arhiereilor consideră că activitatea informaţională, activitatea serviciilor de presă eparhiale nu este un supliment la ascultarea de bază, dar este o premisă a succesului misiunii bisericeşti în regiune. Dacă cineva gândeşte altfel, urmările unor astfel de raţionamente eronate devin cunoscute în scurt timp, deoarece aduc rezultate negative.

În legătură cu aceasta aş vrea să menţionez cu satisfacţie că un şir de eparhii nou formate au participat activ la concursul serviciilor de presă eparhiale, al cărui totaluri vor fi astăzi efectuate. Nu ştiu ce decizie a adoptat juriul, dar aş vrea să menţionez faptul minunat al participării la acest concurs a unui şir de eparhii nou create. Aş vrea să numesc aceste eparhii: Eparhia de Beliov a Mitropoliei de Tula, eparhiile de Balaşov şi Pokrov ale Mitropoliei de Saratov, Eparhia de Valuiki a Mitropoliei de Belgorod, Eparhia de Volgodonsk a Mitropoliei de Rostov, Eparhia de Kainsk al Mitropoliei de Novosibirsk şi Eparhia de Kansk a Mitropoliei de Krasnoiarsk. Reprezentanţilor acestor servicii de presă aş vrea să le mulţumesc cordial pentru participare la concurs şi pentru acea activitate, pe care atât de eficient aţi început-o, în pofida faptului că însăşi eparhiile sunt create recent.

Structurile centrale bisericeşti depun toate puterile în scopul ridicării calităţii lucrului informațional de pe loc. Noi înţelegem dificultăţile existente şi suntem gata, cât este posibil, să ajutăm la soluţionarea lor. Pe parcursul întregului an, Departamentul sinodal informaţional a efectuat cursuri de ridicare a calificării cu plecare în eparhiile noastre pe teritoriul Rusiei şi al Kazahstanului. Au participat 241 de persoane. Mulţi dintre voi aţi trecut instruirea la aceste cursuri, în tipul cărora toate serviciile de presă bisericeşti au fost orientate la standarde comune ale calităţii, au fost instruite să posede dexterităţi şi modele ale activităţii mass-media contemporane. Este un instrument important de creare a unui câmp informaţional comun pentru Biserica noastră. Voi toţi, colaboratorii serviciilor de presă şi ale mijloacelor mass-media ortodoxe, trebuie să vă simţiţi în calitate de membri ai unei mari echipe de lucru, să simţiţi ajutorul şi susţinerea reciprocă frăţească. Principiile şi priorităţile lucrului, care sunt stabilite de către Departamentul sinodal informaţional cu binecuvântarea conducătorilor Bisericii, trebuie să fie direcţii de activitate în fiecare eparhie. În ultimii trei ani un astfel de sistem de coordonare dintre centru, în persoana Departamentului sinodal informaţional, şi toate regiunile deja este creat. A fost formată o bază comună şi ea trebuie să fie dezvoltată.

Sper, de asemenea, că experienţa pozitivă a cursurilor de instruire va  fi continuată. În primul rând, va fi răspândită şi asupra altor raioane ale teritoriul canonic al Bisericii noastre – în Ucraina, Bielarus, Moldova; în al doilea rând, îşi va găsi expresia în noile programe de instruire, care răspund la cerinţele colaboratorilor noştri eparhiali. Vreau să subliniez că aceste cursuri desfăşurate nu sunt expresia unui proiect singular sau al unui proiect finalizat, dar este o platformă profesională care activează permanent. Aş vrea să atrag atenţia asupra acestui lucru atât organizatorilor cursurilor, cât şi participanţilor lor. Este un proiect care funcţionează permanent, el nu poate fi terminat, deoarece în permanenţă apar probleme, la care trebuie să putem da răspuns în comun.

În activitatea informaţională în diverse eparhii există nu doar dificultăţi obiective. Deseori se întâmplă că însăşi serviciul de presă preferă o atitudine formală faţă de propriul lucru. Unii colaboratori inconştienţi reies din faptul că este suficient a plasa o ştire sau o fotografie, de exemplu, cu privire la întâlnirea arhiereului conducător cu guvernatorul – şi totul este făcut. Aceasta nu este aşa. Însăşi serviciul de presă trebuie astăzi să găsească o abordare creativă, ofensivă în sensul bun al cuvântului – relaţii reciproce active cu mijloacele mass-media laice, cu comunitatea locală. Colaboratorilor serviciului informaţional categoric li se interzice să se închidă în lumea lor. Din contra, trebuie de avut relaţii active reciproce cu diverse puteri sociale ale regiunii. O sarcină din cele mai importante este a reuşi ca mass-media locală să-şi îmbogăţească paginile cu ordinea de zi bisericească, ca această ordine de zi să le fie interesantă, ca ea să ocupe un loc demn în ordinea de zi generală mediatică. Acest obiectiv este pe deplin realizabil şi sunt bucuros că această problemă deja a fost luată în discuţie la festival.

Uneori suntem întrebaţi: în ce constă strategia informaţională a Bisericii? Întrebarea, pe de o parte, este corectă, iar pe de altă parte, foarte tehnică. Ce înseamnă strategia? Este metodologia de lucru? Dacă este metodologie, atunci nu este strategie, este pur şi simplu un instrument. Noi trebuie să avem elaborată metodologia lucrului mediatic şi o foarte mare responsabilitate cade pe Departamentului sinodal informaţional care, după cum înţeleg, acordă acestei teme o mare atenţie. De fapt, toate seminarele noastre, care se desfăşoară în regiuni, sunt orientate asupra faptului ca să răspândească metodologia comună, să înveţe această metodologie pe cei care se ocupă de activitatea informaţională.

Ceea ce se referă la strategie... Poate avea mass-media bisericească o altă strategie decât cea a Bisericii? Dar cine poate spune că Biserica nu are strategie? Priviţi mai atent la documentele Soboarelor Arhiereşti, ale Sinoadelor, la documentele foarte importante ale Consiliului Bisericesc Suprem. În ultimul timp, Biserica noastră a efectuat o activitate enormă legislativă, au fost elaborate documente fundamentale, care reglementează şi determină din punct de vedere strategic dezvoltarea tuturor laturilor vieţii bisericeşti.

Eu am posibilitatea să privesc unele sit-uri eparhiale. Eu nu văd reacţii la aceste documente în eparhii. Se creează impresia că este treaba doar a conducătorilor moscoviţi. Mai mult ca atât, uneori chiar apar replici, din fericire, neformale: „Pentru ce mai e nevoie de toate acestea? De ce este nevoie de aceasta? Prea multe instrucţiuni”... Apropo, astfel de replici sunt preluate de presa nebinevoitoare, care ironizează la această temă: cică, prea multe instrucţiuni, prea multe regulamente, prea multe documente. Însă aceste documente apar nu la moftul cuiva – ele apar din necesităţile Bisericii. Toate aceste idei sunt generate de conştiinţa sobornicească a Bisericii. Soboarele Arhiereşti dau porunci, Sinodul realizează aceste porunci, Consiliul Suprem Bisericesc de asemenea lucrează asupra realizării acelor idei şi decizii, care au fost formulate de Soboarele Arhiereşti.  Anume aceasta este strategia bisericească şi este necesar ca totul ce astăzi se creează pentru organizarea şi stimularea vieţii bisericeşti, să-şi găsească reacţia pe teren. Trebuie de discutat, trebuie ne analizat pe loc, trebuie de atras la discuţii persoanele laice. Foarte rar poţi găsi un interviu bun cu reprezentanţii  societăţii locale pe aceleaşi sit-uri eparhiale. Dar de ce să nu atrageţi persoanele publice, reprezentanţii puterii, reprezentanţii din domeniile învăţământului, ştiinţei, culturii, intelectualitatea locală? Şi să nu vorbiţi la teme  abstracte, dar pe marginea temelor care neliniştesc astăzi Biserica.

Există o astfel de temă şi cred că vom mai reveni la ea, şi anume că asupra Bisericii se întreprind multe feluri de atacuri, de cele mai dese ori nedrepte. Mulţi din voi pun întrebarea: „dar cum trebuie să reacţionăm?” A reacţiona trebuie cu toţi împreună! Dacă va fi o reacţie corectă pe teren, inclusiv cu atragerea intelectualităţii de pe loc, a activului local, aceasta va umple spaţiul din Internet cu o reacţie pozitivă, cu o mărturisire pozitivă. Astăzi, cantitatea materialelor negative cu privire la Biserică în Internet sunt zeci şi zeci, şi prevalează de sute de ori asupra celor pozitive. Desigur, nu este simplu totul, deoarece aceasta nu corespunde datelor statistice generale de corelaţie dintre cantitatea oamenilor credincioşi şi cantitatea oamenilor cu poziţii antibisericeşti. Însă noi trebuie să contrapunem negativului din Internet pozitivul şi, în primul rând, pozitivul nu artificial, nu vulgar, nu ofensator, dar intelectual, creativ, constructiv, duhovnicesc. În aceasta constă sarcina mijloacelor noastre mass-media, iar strategia noi o avem – poftim, citiţi documentele, care sunt adoptate de Soboarele Arhiereşti, pe care le adoptă Sinodul, Consiliul Suprem Bisericesc.

Şi încă ceva foarte important. Noi avem Adunarea Intersobornicească – un teren de discuţie cu totul unic, care nici odată nu a existat în Biserica Ortodoxă. Multe scrieţi din cele care au loc în Adunarea Intersobornicească? Se creează impresia că problemele cele mai importante, care sunt puse de Adunarea Intersobornicească şi care vor fi adresate ulterior Soboarelor, puţin interesează comunitatea ortodoxă mediatică. Eu primesc recenzii singulare la proiectele publicate ale documentelor. Indiferent ce fel de strategie ar fi formulată pe hârtie, dar dacă oamenii sunt lipsiţi de gust, sentiment, de capacitatea de a plasa priorităţile, nici un fel de instrucţiuni nu vor ajuta.

Consider că una din sarcinile cele mai importante ale festivalului nostru constă, în primul rând, în soluţionarea acestei probleme. Comunitatea noastră ortodoxă mediatică, în centru şi în regiuni, trebuie să înţeleagă clar ce este prioritate, trebuie să aibă gust faţă de noutăţi. Noi nu trebuie cu tot dinadinsul să răspândim nişte ştiri picante, care uneori în mod special sunt puse pe spaţiul Internetului pentru a obijdui sau a ofensa pe cineva. Nu ştiu cât este de corect de a purta discuţia cu cei pe care nici un fel de discuţie şi argumente nu-i interesează. Nu împrăştiaţi mărgăritare în faţa porcilor – Domnul aşa a spus. Dar aceasta nu semnifică că nu trebuie să răspundem la un nivel înalt intelectual şi cultural.

Deseori prezenţa noastră în viaţa societăţii şi în mass-media trezeşte o critică nemotivată. Este vorba în cazul dat nu despre o întâmplare, dar despre refuzul conştient la dreptul oamenilor credincioşi de a-şi apăra poziţia în spaţiul public. Această luptă cu Biserica nu este ceva nou şi neaşteptat pentru creştini şi noi trebuie să fim gata din punct de vedere duhovnicesc şi profesional să ne apărăm Biserica-Mamă, ţinând minte că atât în lume, cât şi în mass-media duşmanul nostru nu este omul, dar duşmanul neamului omenesc. Luptând cu păcatul prin toate mijloacele accesibile, noi trebuie să tindem nu spre înjosirea, dar spre îndreptarea oponenţilor noştri. Prin Pronia lui Dumnezeu duşmanii Bisericii deseori devin propovăduitori ai adevărului şi noi credem că este posibil aceasta şi în zilele noastre. Anume din aceste considerente o persoană ortodoxă trebuie cu demnitate să intre în discuţie, înţelegând că după maniera cu care vorbeşte, se va judeca despre convingerile lui şi despre îmbisericirea lui.

Încă odată vreau să spun următoarele: aceasta nu semnifică a ne feri de provocări, lor trebuie de dat răspuns. Însă răspunsul nostru din punct de vedere intelectual, duhovnicesc, cultural trebuie să fie cu mult mai presus decât atacurile. Atunci noi, cel puţin, vom fi oneşti în faţa lui Dumnezeu şi în faţa Bisericii, iar apoi vom preda totul în mâinile lui Dumnezeu. Dar trebuie să facem totul ce stă în puterile noastre, ca şi cuvântul lui Dumnezeu astăzi să ajungă la inimile oamenilor, inclusiv şi în ale neprietenilor noştri.

Aş vrea să vă doresc tuturor, dragii mei fraţi şi surori, părinţi, stăpâni, ajutorul lui Dumnezeu în acele trude, pe care le înfăptuiţi – fără îndoială, întru binele Bisericii şi al popoarelor noastre.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Alocuțiunea Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în cadrul actului solemn cu prilejul aniversării a 90 de ani din ziua nașterii mitropolitului Nicodim (Rotov)

Mesajul de salut al Patriarhului adresat participanților la conferința internațională „Mitropolitul Nicodim: calea de slujire Bisericii”

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul aniversării a 75 de ani a Institutului de stat pentru relații internaționale din Moscova

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la ședința Consiliului de tutelă al Lavrei „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie și Academiei de teologie din Moscova

Mesajul de salut al Patriarhului adresat participanților la serata comemorativă dedicată aniversării a 100 de ani din ziua nașterii arhimandritului Chiril (Pavlov)

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat lui V.V. Putin cu prilejul zilei de naștere

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Amvrosii (Șevțov), episcop de Svetlogorsk

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Lipetsk Arsenii cu prilejul aniversării a 30 de ani de la hirotonia arhierească

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Riga Alexandr cu prilejul aniversării a 80 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafericitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării a doisprezece ani de la întronare