Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

​Interviul Preafericitului Patriarh Chiril, acordat agenţiei de informaţii ITAR-TASS în ajunul Zilei unităţii naţionale

​Interviul Preafericitului Patriarh Chiril, acordat agenţiei de informaţii ITAR-TASS în ajunul Zilei unităţii naţionale
Versiune pentru tipar
3 noiembrie 2012 11:15

În ajunul sărbătoririi Zilei unităţii naţionale Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a răspuns la întrebările corespondentului agenţiei de informații ITAR-TASS.

- Sanctitatea Voastră, pe data de 4 noiembrie ţara noastră va sărbători aniversarea a 400 de ani de la depăşirea Vremurilor Tulburi. Pe ce cale trebuie să meargă Rusia în condiţiile contemporane, ca să devină o ţară prosperă? Cum să păstrăm şi să întărim forţele sănătoase ale societăţii, ca să fie mai mulţi oameni capabili să muncească în numele idealurilor înalte, dar nu doar de dragul căpătuirii personale? Cum să ridicăm nivelul cultural al societăţii? Astfel de întrebări îşi pun mulţi oameni în ţara noastră.

- Însăşi conţinutul sărbătorii de 4 noiembrie ne poate învăţa multe. Ce sărbătorim în această zi? Terminarea Vremurilor Tulburi, ceea ce a fost posibil datorită unităţii naţionale. Adică graţie solidarităţii, unirii multor oameni în numele unui scop comun înălţător – apărarea Patriei, a independenţei ei, păstrării demnităţii naţionale.

Dar parcă astăzi în faţa noastră nu sunt aceleaşi obiective? Parcă noi astăzi nu în măsură deplină răspundem la provocările aruncate în adresa bazelor tradiţionale morale ale societăţii, ale culturii noastre naţionale? Parcă în zilele noastre dorinţele egoiste ale omului, de care aţi vorbit, interesele personale materiale, care au devenit pentru mulţi o prioritate în viaţă – nu prezintă oare pericol pentru integritatea ţării şi a culturii?

Şi astăzi, ca şi 400 de ani în urmă, ideea solidarităţii şi a grijii pentru ceea ce este comun, dar nu doar pentru ceea ce este particular, pot şi sunt chemate să devină factor de coeziune al societăţii noastre. Indiferent de ce capital financiar ar poseda omul, de ce funcţii înalte ar ocupa – el nu va fi fericit pe deplin fără slujirea aproapelui. Cu cât mai mulţi oameni vor simţi sensul social, folosul social al celor efectuate, cu atât mai puternică va fi societatea, cu atât mai mici vor fi distanţele dintre diversele pături sociale.

Divizările omeneşti sunt indispensabile lumii decăzute, care zace sub puterea celui rău, după cum spune Sfânta Scriptură (vezi: In. 5:19). Iar păcatul nostru personal produce tulburare în inimi, pierderea dragostei faţă de aproapele, trufie şi egoism, care mai degrabă sau mai târziu duc la explozia liniştii în societate. Vremurile Tulburi sunt o epocă tristă a dispersiei naţionale, vremuri când în ţara noastră cruzimea a ajuns la măsura limită, când oamenii erau gata să-şi înmoaie mâinile în sângele fraţilor lor. Depăşirea acestei maladii duhovniceşti este, cu adevărat, biruinţa noastră comună asupra a noi înşine, care ar fi fost imposibilă fără credinţă şi ajutorul haric al lui Dumnezeu.

Marcând ziua de 4 noiembrie, sărbătoarea care a apărut în calendarele noastre datorită în mare măsură liderilor noştri religioşi, noi trebuie să ne bucurăm nu doar de faptele străbunilor noştri, dar şi să ţinem minte că fenomenele care au generat Vremurile Tulburi nu sunt încă dezrădăcinate până la urmă în poporul nostru.

Astăzi, ca şi 400 de ani în urmă, noi ne aflăm în faţa tentaţiilor trufiei şi a preaînălţării unor oameni asupra altora, în faţa invidiei care caută dreptatea în violenţă. În fiecare zi noi cu Dumneavoastră şi întreaga noastră societate săvârşim alegerea, care fie ne îndepărtează, fie ne apropie de vremurile asemănătoare celor tulburi. Aceşti paşi mici pe care îi facem ne duc pe calea creării unei societăţi drepte şi prospere sau ne duc în direcţie opusă. Conştiinţa noastră este în acest caz cea mai bună busolă. Însă busola nu acţionează în afara tradiţiei duhovniceşti. Dacă cineva din confraţii noştri stă în picioare la toată liturghia de duminică, iar dimineaţa primei zile a săptămânii de lucru începe cu mită, considerând că este un lucru obişnuit, înseamnă ceva nu este în regulă cu coordonatele lui morale.

„Înaltele idealuri”, despre care întrebaţi, nu sunt doar nişte cuvinte frumoase. Înaltele idealuri se manifestă în cele mai neimportante, la prima vedere, lucruri, în „mărunţişurile” cotidiene: în comportamentul de zi cu zi, în relaţiile cu apropiaţii, în sârguinţa la locul de muncă, în respectarea regulilor de viaţă în comun şi a legilor statului.

Bunăstarea oricărei societăţi în mare parte depinde de faptul cu câtă jertfire de sine şi onest lucrează fiecare persoană la locul său. Dar aceste trude îşi pierd semnificaţia, dacă la baza lor se află principiul, în conformitate cu care omul este examinat ca un mijloc de atingere a propriilor scopuri.

În afară de aceasta, creştinul este chemat să se schimbe pe sine, adică să se lepede de păcat. Dar dacă ne vom schimba pe noi înşine, atunci se va schimba şi societatea. Dacă vom depune efort să schimbăm societatea, fără a atrage atenţia asupra noastră înşine, atunci eforturile noastre vor fi inutile. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să soluţionăm problemele existente. Doar vreau să indic asupra cauzei lor şi asupra legăturii strânse dintre lumea interioară a omului şi starea societăţii. Statul apreciază acţiunile cetăţeanului, încurajându-l sau pedepsindu-l. Astfel lucrează mecanismul de stat şi cel obştesc. Însă Biserica are de a face cu organizarea sufletului omului, tinde să schimbe viaţa interioară a omului.

- Lângă zidul Kremlinului, în grădina „Alexandrovski”, în luna martie a anului curent, Dumneavoastră aţi condus ceremonia instalării pietrei de temelie pentru monumentul, consacrat Patriarhului Ermoghen, cel care a inspirat crearea armatei populare în anul 1612. De ce, după opinia Dumneavoastră, monumentul anume acestui Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse trebuie să se afle într-un astfel de loc – în însuşi centrul Moscovei?

- Anume la binecuvântarea sfântului Patriarh mucenic Ermoghen a fost creată armata populară, care a eliberat Moscova. Monumentul sfântului Patriarh trebuia să fi apărut lângă pereţii Kremlinului tot atunci, când şi monumentul lui Minin şi Pojarski – în anul 1913. Însă numele Patriarhului Ermoghen, spre regret, s-a dovedit a fi pe nemeritate uitat. Însă fapta lui eroică se află în acelaşi rând cu faptele eroice ale unor personalităţi marcante, cum sunt cuvioşii cneji Alexandr Nevski şi Dimitrii Donskoi, generalul-feldmarşal Kutuzov şi mareşalul Jukov.

Monumentul restabileşte adevărul istoric, care constă în faptul că fără fapta jertfelnică a Preasfinţitului Ermoghen, a altor arhierei şi păstori, care şi-au ridicat vocile împotriva fărădelegii, a renunţării la credinţa ortodoxă, care a oprit sabia fratricidă, nu ar fi existat Patria noastră, care ar fi putut dispare în bezna scindărilor şi răzmeriţelor.

Iată cum sfinţitul mucenic Ermoghen se adresa la cei răsculaţi: „Mă adresez vouă, foştilor creştini ortodocşi, de toate dregătoriile şi vârstele. Aţi decăzut de la Dumnezeu, de la dreptate şi Biserica Apostolicească. Eu plâng, fie-vă milă de sufletele voastre. Aţi uitat poruncile credinţei noastre Ortodoxe, în care v-aţi născut, v-aţi botezat, v-aţi educat, aţi crescut. Priviţi cum Patria este furată şi ruinată de către străini, la ce batjocură sunt supuse sfintele icoane şi biserici... Împotriva cui ridicaţi armele? Oare nu împotriva lui Dumnezeu care v-a creat, oare nu împotriva fraţilor voştri, oare nu propria Patrie o ruinaţi? Vă jur cu numele Domnului Dumnezeului nostru, lăsaţi ceea ce aţi început, până mai este timp, ca să nu vă pierdeţi. Iar noi o să vă primim pe voi care vă pocăiţi”. Aceste cuvinte rămân actuale şi în zilele noastre, când unii oameni nu percep batjocura de cele sfinte ca o crimă de ordin moral.

Actualmente se încheie concursul proiectelor pentru crearea monumentului în cinstea sfântului mucenic Ermoghen. Sper foarte mult că acel proiect care în rezultat va birui va putea să întruchipeze sensul şi semnificaţia jertfei acestui mare sfânt.

- Sanctitatea Voastră, aţi vizitat circa o sută de oraşe şi sate de la Kamceatka până la Kaliningrad, vă întâlniţi cu oameni simpli şi cu reprezentanţii puterii. Însoţindu-vă în călătoriile Dumneavoastră prin eparhii, observ cum, în ultimul timp, se schimbă spre mai bine aspectul oraşelor şi satelor, oamenii încep să aibă grijă nu doar de supravieţuire. Dar Dumneavoastră cum vedeţi Rusia astăzi? Ce tendinţe se observă?

- Răspunzând la această întrebare, este important să nu facem abuzuri. În regiunile Rusiei se observă tendinţe pozitive. Cu toate acestea, au rămas suficiente probleme de ordin social, economic şi de altă natură. Foarte multe depind de puterea locală care poartă o mare responsabilitate pentru cele întâmplate în regiunile de care răspund. Desigur, de asemenea este important ca şi puterea federală „să vadă” regiunea, ca oamenii „de pe loc” să simtă că trăim cu toţii într-o singură ţară.

Nu este treaba mea să judec despre tendinţa economică generală. Dar nu pot să nu vă spun la ce mă gândesc de fiecare dată în timpul vizitelor întreprinse – la bogăţia uluitoare a pământurilor noastre. Este uimitor cât de generos a fost Domnul cu ţara noastră.

Muncind onest, dorind să slujească pentru binele comun, orice sat, cât de îndepărtat ar fi, va fi în stare să depăşească dificultăţile existente. Aduceţi-vă aminte de alipirea pământurilor siberiene: coloniştii din partea europeană a Rusiei plecau în nişte locuri care şi astăzi e greu a le găsi pe hartă. De ce au supravieţuit, iar noi până în zilele noastre ne folosim de rezultatele muncii lor? Deoarece puterea duhului lor, stoicismul în faţa greutăţilor şi tentaţiilor se bazau pe o credinţă puternică, pe rugăciunea sinceră şi pe slujirea confraţilor. De aceea anume în renaşterea Ortodoxiei eu văd una din condiţiile cele mai importante ale prosperării provinciilor ruse.

- Care sunt cele mai importante evenimente din anul 2012 după opinia Dumneavoastră?

- Orice persoană credincioasă, privind la anul trecut, este chemată să-şi aducă aminte despre faptele bune săvârşite şi să se străduie să-şi îndrepte greşelile. Iar ratingurile celor mai importante evenimente ale anului să le lăsăm pe seama politologilor şi a sociologilor.

Dar eu aş vrea să vorbesc despre următoarele. Un exemplu de slujire caritabilă pentru mulţi confraţi de ai noştri a devenit organizarea de acordare a ajutorului pentru cei care au avut de suferit în Krymsk. Nenorocirea or. Krymsk a demonstrat capacitatea noastră de a veni în ajutor, de a dori să acordăm ajutor oamenilor necunoscuţi, lăsând la o parte treburile foarte urgente. Ea a depistat capacitatea noastră de a iubi oameni străini şi a accepta nenorocirea lor ca fiind a noastră. Este cu adevărat o slujire evanghelică şi un exemplu de jertfire şi de neindeferenţă, care este atât de importantă pentru societatea noastră.

Aş vrea să mai vorbesc despre ceva. Noi suntem chemaţi să manifestăm compătimire în timpul calamităţilor de scară naţională. Dacă vom privi în jurul nostru, atunci vom găsi multe din aceste „krymsk-uri”: în orfelinatele de copii din provincie, în azilurile de bătrâni, în azilurile de noapte de pe lângă gări pentru cei fără de adăpost. Biserica astăzi ca şi întotdeauna vine în aceste locuri, săvârşind slujirea dragostei şi a carităţii, săvârşind fapte de binefacere şi compătimire.

Ţinând minte acestea, fără a rămâne indiferent faţă de necesităţi confraţilor, noi vom putea numi nu doar un singur eveniment semnificativ în anul ce pleacă.

- Se consideră că Biserica tinde să devină una din instituţiile civile ale societăţii, ea îşi organizează un dialog cu diverse forţe, cu puterea, cu organizaţiile internaţionale. O serie de persoane publice au o atitudine negativă faţă de această activitate. Cum motivaţi o astfel de politică a Bisericii?

- Comunitatea creştină a fost din timpurile cele mai vechi ceea ce acum se numeşte instituţie a societăţii civile. Comunităţile erau create pe baza autoorganizării, a relaţiilor strânse interne, de comun acord îşi prezentau interesele. Aceste mecanisme sunt percepute de către societatea civilă, însă nu întotdeauna sunt împlinite de conţinut creştin.

Sensul la ceea ce face Biserica, inclusiv intrând într-un dialog cu societatea, este mărturia despre Adevărul lui Hristos, dorinţa de a afirma în viaţa oamenilor valorile tradiţionale duhovniceşti şi morale, fără de care, după opinia noastră, este de neconceput pacea şi dezvoltarea civilă. De aceea în situaţia dată este nelalocul lui să vorbim despre politică. Aceasta nu este politică, însă misiunea apostolică a Bisericii. Domnul îndreaptă pe apostoli să lumineze popoarele cu lumina Adevărului, conducându-se nu de „motive politice”, dar de dorinţa de a indica tuturor oamenilor calea către mântuire.

Câte etichete se mai anină pe slujirea socială a Bisericii! Lipsindu-i pe credincioşi de dreptul să-şi exprime poziţia cu privire la problemele importante de natură socială, unele forţe încearcă să construiască societatea pe principii ateiste. Activitatea Bisericii, care luptă cu păcatul, desigur că nu le place. Dar şi în aceste cazuri noi trebuie să numim lucrurile pe nume. Biserica niciodată nu va tăcea la văzul păcatului şi al viciului, cu atât mai mult la văzul răspândirii lor în masă şi la încercarea îndreptăţirii lor.

- Când s-a început reconstruirea bisericilor, 20 de ani în urmă, de cele mai dese ori erau pictate pagini deschise din Evanghelia după Matei: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară”. Iar acum, după opinia voastră, ce cuvinte ale Evangheliei sunt actuale?

- Toate cuvintele Sfintei Evanghelii sunt actuale în orice moment al istoriei omenirii. Acum, ca şi în viaţa pământească a Mântuitorului, Bună Vestirea în toată plinătatea sa, care nu se epuizează prin una-două citate concludente, este adresată fiecăruia din noi. De noi şi numai de noi depinde să o acceptăm sau nu.

- Cum aţi dori să vedeţi produsul ITAR-TASS? Ce direcţii ar trebuie de dezvoltat în relaţiile agenţiei informaţionale de stat şi Biserica Ortodoxă Rusă?

- Despre produsul concret al agenţiei voastre nu pot judeca, deoarece nu sunt un profesionist în acest domeniu. Desigur, ştiţi mai bine la ce standarde şi criterii contemporane, la ce modele să vă orientaţi.

La partea a doua a întrebării Dumneavoastră eu voi răspunde astfel: este foarte important ca mass-media contemporană, care doreşte să scrie despre Biserică, ar face-o în mod onest şi imparţial, ca să poată vedea în viaţa Bisericii bogăţia şi frumuseţea ei adevărată, sensul ei autentic, dar nu să opereze doar cu nişte citate şi stereotipuri. În special aceasta se referă la agenţia de informații, a cărei reputaţie profesională este exactitatea impecabilă a transmiterii informaţiei, a faptelor şi a citatelor. Dacă e să vorbim de direcţii, este foarte importantă atenţia mass-media, şi în special a TAR-TASS, faţă de activitatea socială a Bisericii şi a organizaţiilor ortodoxe obşteşti şi faţă de acea contribuţie reală, pe care Biserica o face în cauza ameliorării vieţii societăţii noastre. Este vorba şi de grija faţă de copiii fără adăpost şi faţă de invalizi, grija pentru oamenii fără acoperiş de asupra capului şi protecţia maternităţii, şi lupta cu maladiile sociale, cum sunt narcomania şi alcoolismul. Biserica are o experienţă uriaşă în aceste domenii. Pe jurnalişti îi chem să povestească despre toate acestea întregii lumi.

 

A dus discuţia Elena Dorofeeva




Versiunea: rusă, ucraineană

Materiale la temă

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul” [Patriarhul : Predici]

De sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Slujirea Patriarhului de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

De sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, și Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril au luat parte la inaugurarea complexului comemorativ „Cneazul Alexandru Nevski cu oștitrea sa” pe malul lacului Ciudskoe

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril: Evenimentul al cărui martori suntem are o mare importanță duhovnicească

Inaugurarea complexului comemorativ „Cneazul Alexandru Nevski cu oștitrea sa” pe malul lacului Ciudskoe

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, și Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril au luat parte la inaugurarea complexului comemorativ „Cneazul Alexandru Nevski cu oștitrea sa” pe malul lacului Ciudskoe

De ziua pomenirii Sfântului Mucenic Ermoghen a avut loc prima slujbă dumnezeiască la biserica în resconstrucție „Sfântul Nicolae” din Gostiny Dvor, or. Kazan

La Kazan s-a desfășurat ceremonia de transmitere către Biserică a locașului al cărui paroh a fost Patriarhul Ermoghen

Bisericii i-a fost retrocedat locașul Gostinodvorski cu hramul „Sfântul Nicolae” din Kazan al cărui paroh a fost Patriarhul Ermoghen

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în Duminica iertării după Liturghia la biserica în cinstea sfântului mucenic Ermoghen în Krylatskoie [Patriarhul : Predici]

Toate materialele cu cuvintele-cheie