Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril, ţinut la şedinţa plenară a celui de al II-lea For al femeilor ortodoxe

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril, ţinut la şedinţa plenară a celui de al II-lea For al femeilor ortodoxe
Versiune pentru tipar
5 decembrie 2012 15:30

La 5 decembrie 2012, în Sala soboarelor bisericeşti a catedralei „Hristos Mântuitorul”, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a participat la prima şedinţă plenară a celui de al II-lea For al femeilor ortodoxe „Slujirea jertfelnică a femeilor lui Dumnezeu, Patriei, poporului”.

Stimată Nina Borisovna! Dragi întru Hristos surori – participante la for!

Aş vrea pe toţi să vă salut deja la şedinţele celui de al II-lea for. Aceasta mărturiseşte despre faptul că organizaţia, care a fost creată deloc simplu, s-a ridicat în picioare şi a purces la înfăptuirea activităţii sale de program. Este foarte important, deoarece femeile alcătuiesc majoritatea societăţii, femeile alcătuiesc majoritatea Bisericii şi femeile în ziua de azi, muncind în diferite domenii – de stat, social, de producţie, ale culturii – aduc o contribuţie hotărâtoare în dezvoltarea Patriei noastre.

Eu am mai avut ocazia să vorbesc despre faptul că sexul tare a devenit mai fragil în faţa stresurilor şi a calamităţilor. Dacă noi vorbim despre problemele legate de sănătate, de capacitatea de muncă, atunci, în primul rând, avem în vedere populaţia bărbătească. Eu am avut ocazia încă atunci când eram arhiereu eparhial să călătoresc mult prin provincia rusă, să vizitez satele. Satele din Necernozemie prezintă o regiune foarte complicată a Rusiei, unde locuitorii deseori nu au motivaţie să locuiască anume acolo, unde locuiesc. Există probleme cu locurile de muncă, există probleme cu ceea ce numim noi rezervele de muncă; o problemă enormă este alcoolismul. Şi iată, vizitând sătucurile îndepărtate, deseori părăsite, cu parohii foarte slabe, am menţionat că în posturile de conducere în organele locale ale puterii de stat sunt în marea lor majoritate femeile. Ele nu doar se aflau în fruntea sovietelor – ele mai erau în fruntea oricărei manifestări de ordin cultural. Ele sunt directoare de şcoli, dacă mai există şcoli, ele sunt pedagogi, dacă este instituţie în care să predai; ele sunt directoare de biblioteci, dacă există biblioteci; ele lucrează la poştă, dacă există poştă. Iar când, după oficierea serviciilor divine, noi organizam vreo sărbătoare mică şi se aduna tot satul, apoi femeile cântau în corurile de amatori şi se forma impresia că în sat locuiesc doar femei. Satul nostru din necernozemie, de fapt, se află pe linia întâi a frontului. De faptul ce se va întâmpla acolo, în multe depinde bunăstarea ţării şi, aducând acest exemplu, aş vrea fără vreo exagerare să vorbesc despre rolul enorm al femeii în Rusia contemporană, în special al acelor femei care trudesc în cele mai complicate regiuni.

Deja chiar la începutul căii istorice a Ortodoxiei în Rusia cronicele vechi povestesc despre fapta eroică duhovnicească şi civilă a femeilor. Noi cunoaştem, în primul rând, numele sfintei întocmai cu apostolii cneaghina Olga, bunica cneazului Vladimir. Botezându-se, ea a revenit la Kiev, unde locuiau copiii ei şi s-a străduit să depună în ei bazele vieţii. Însă doar nepotul ei Vladimir a mers pe urmele bunicii şi a botezat Rusia.

Nu întâmplător am abordat această temă, deoarece anul care vine este deosebit pentru noi. Este anul în care vom sărbători aniversarea a 1025 de la Botezul Rusiei. Da, anul care trece, numit anul istoriei Rusiei, de asemenea a fost important: aniversarea a 1150 de ani de la fondarea statalităţii noastre, a 400 de ani de la depăşirea Vremurilor Tulburi, a 200 de ani de la biruinţa poporului nostru în războiul pentru apărarea Patriei din anul 1812. În curând vom marca încă o dată importantă – aniversarea a 70 de ani de la biruinţa în lupta de la Stalingrad, care a devenit decisivă în mersul Marelui război pentru apărarea Patriei şi de la care a început distrugerea ocupanţilor hitlerişti.

Aş vrea să pomenesc numele şi altor femei minunate. Cneaghina Ana, soţia botezătorului Rusiei Vladimir, a participat la alcătuirea Codului de legi – un fel de început juridic al Vechii Rusii. Marea cneaghină Eudochia, soţia lui Dmitrii Donskoi, împreună cu soţul ei a construit Kremlinul din piatră albă. Totul ce este cel mai vechi, ce s-a păstrat în Kremlin, aparţine activităţii cneaghinei Eudochia, care după moartea soţului a fost tunsă în monahism cu numele de Eufrosinia şi actualmente este canonizată. Despre ea se poate vorbi foarte mult – ea nu doar a fost un reprezentant minunat al femeilor în puterea supremă, dar a şi exercitat o mare influenţă asupra statutului moral al elitei ruse. Împreună cu soţul ei arătau un model minunat al vieţii de familie, al dragostei, fidelităţii şi, se prea poate, această slujire a ei a avut o importanţă nu mai mică, decât ceea ce făcea în calitate de soţie a marelui cneaz.

Dinastia ţaristă a Romanovilor nu ar fi putut exista fără monahia Marfa – mama tânărului Mihail, care a ocupat tronul rus după terminarea Vremurilor Tulburi. În istoria războiului pentru apărarea Patriei, din 1812, sunt înveşnicite aşa nume ca Nadejda Durova şi Vasilisa Kojina. Monumentul Patriei-Mame pe curganul Mamay întruchipează fapta eroică a întregului nostru popor din timpul Marelui război pentru apărarea Patriei. Această faptă eroică are faţă de femeie, precum faţă de femeie are Patria noastră.

În acest an noi sărbătorim, de asemenea, aniversarea a 200 de ani de la fondarea Societăţii de femei, creată prin decretul ţarinei Elizaveta Alexeevna din 29 decembrie 1812 în Sanct-Petersburg. Este prima organizaţie obştească pentru „ajutorarea săracilor care au suferit de pe urma războiului”. Decretul a pus începutul carităţii în Rusia, pentru care secolul al XIX-lea a devenit timpul de înflorire. În societatea amintită s-au făcut celebre prin activităţile sale şi prin sumele generoase de bani jertfiţi membrii familiei imperiale marile ducese Ecaterina Mihailovna şi Maria Pavlovna, cele mai bune reprezentante ale aristocraţiei ruse – cneaghina Maria Nasrâşkina, egumena Maria (Tucikova) – văduva generalului Tucikov, eroul luptei de la Borodino, care a fondat mănăstirea pe locul bătăliei.

Cele mai culte femei din secolele XVIII - începutul secolului al XIX-lea alcătuiesc o întreagă pleiadă, dar din rândul lor aş vrea să menţionez în mod special pe Ecaterina Daşkova, preşedintele a două academii, care cunoştea încă la 27 de ani 14 limbi. Această femeie şi-a consacrat întreaga viaţă studierii bazelor ştiinţelor, artei, istoriei, filosofiei şi dreptului, precum şi contesele Maria Razumovskaia şi Ana Vorontsova.

Faimă mondială au căpătat-o femeile noastre poete. Voi numi doar două nume, deoarece ele sunt aproape de noi în timp – Ana Ahmatova şi Marina Tsvetaeva.

Femeile celebre ale Rusiei, care au lăsat o urmă veşnică în istorie şi cultură, au devenit sinonime ale gloriei perene ale statului nostru. Conform unităţilor de măsură ale istoriei, recent, la începutul secolului al XX-lea, sfânta marea ducesă Elizaveta Feodorovna a arătat un exemplu de credinţă, dragoste profundă faţă de Rusia, de fidelitate valorilor de familie. Venind în Rusia din Germania, primind educaţie protestantă, ea cu toată inima a acceptat credinţa ortodoxă, îndrăgind Rusia, şi în măsură deplină a acceptat soarta ei ca pe a sa personală. Suportând decesul soţului, suferinţele şi lipsurile, dobândind cununa de mucenică, Elizaveta Feodorovna a arătat un ideal al femeii ortodoxe, care a trecut până la urmă calea sa de slujire şi jertfă. Chiar dacă putea pleca după hotare, se putea salva pe sine şi pe apropiaţii săi, ea a refuzat să plece din ţara care nu era natală, dar care a devenit pentru ea Patrie. Ea se identifica cu poporul suferind al noii sale Patrii şi a murit.

Acest ideal a căpătat o semnificaţie aparte în zilele noastre, când se duce o luptă intransigentă pentru sufletele oamenilor, când „plăcerile străine” (după expresia lui Nicolai Iacovlevici Danilevski) pătrund în canvaua informaţională şi culturală a societăţii noastre, punând  sub semnul întrebării caracterul veşnic al idealurilor morale, păstrate în ea. Importanţa hotărâtoare în aceste condiţii o capătă poziţia activă de viaţă a femeilor, al căror dar al stoicismului duhovnicesc l-a confirmat Însuşi Domnul, Care a spus: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit” (Mt. 9:22). Astăzi noi suntem martorii faptului cum organizaţiile ortodoxe de femei clar şi fără echivoc îşi ridică vocea în susţinerea valorilor familiale, ies în susţinerea moralităţii, protejează dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi. O astfel de activitate cere nu doar o convingere trainică în propria dreptate şi o conştientizare clară a scopurilor, dar şi curaj civic.

Totodată, organizaţiile ortodoxe de femei participă activ în procesul renaşterii tradiţiilor naţionale în învăţământ şi educaţie, bazate pe principiile unităţii şi respectului reciproc al generaţiilor, ale identităţii civilizaţionale, ale idealurilor patriotismului, solidarităţii, ajutorului reciproc. Astfel activitatea civică a femeilor ortodoxe serveşte la făurirea unei societăţi solidare, a societăţii-familie, bazate pe tendinţa, înglobată în caracterul nostru naţional, spre dreptate şi fraternitate, pe dorinţa de a acorda ajutor celui apropiat. Nu trebuie să vă explic, cât este de dificil astăzi să lupţi pentru idealurile vieţii. Fără de ele nu poate exista o societate vitală, dar acel torent informaţional, care astăzi se prăbuşeşte pe conştiinţa oamenilor, nu poartă în sine aceste valori – el poartă în sine ”idealuri” contrapuse, care distrug însuşi fundamentul relaţiilor sociale.

Este incomensurabil aportul femeilor în luminarea duhovnicească a poporului nostru, în  răspândirea cunoştinţelor despre bazele culturii ortodoxe şi despre istoria duhovniciei în ţinutul natal, predată în şcolile din Rusia. Procesul de învăţământ în cadrul acestei discipline în mare parte se bazează pe entuziasmul profesional al femeilor - profesoare ortodoxe, care deseori ajută copiii să facă primii paşi pe calea formării duhovniceşti a personalităţii.

O atenţie aparte o merită activitatea uniunilor de femei ortodoxe din Rusia, Ucraina, Belarusi, orientată la protejarea relictelor sfinte ortodoxe în faţa unui şir de acte de vandalism şi pângărire a bisericilor, a diferitelor atacuri asupra Bisericii. Aş vrea să menţionez contribuţia Uniunii femeilor ortodoxe la mobilizarea tovarăşilor noştri de idei şi a concetăţenilor noştri, care au dat dovadă de capacitatea de a răspunde cu demnitate acelor, care a câta oară încearcă să înjosească Biserica şi să înfricoşeze credincioşii.

Consolidarea multor surori de ale noastre în jurul Uniunii femeilor ortodoxe oferă posibilitatea de a afirma despre o nouă etapă a dezvoltării sale. Esenţa acestei etape trebuie să fie trecerea de la chemări şi declaraţii, care sunt necesare la etapa primordială a lucrului în orice organizaţie serioasă, care pretinde asupra influenţei în societate, la fapte concrete, orientate la restabilirea infrastructurii duhovniceşti a oraşului nostru. Centrele ortodoxe de familie, noi programe şi manuale cu privire la educaţia familială şi moral-duhovnicească, iniţiative de ordin social, cultural şi luminător – iată proiectele ale căror organizare trebuie să devină prioritară pentru mişcarea ortodoxă de femei.

Astăzi femeile ortodoxe pot aduce o contribuţie considerabilă la purificarea şi desăvârşirea conştiinţei sociale, la elaborarea unei ordini de zi creative pentru dezvoltarea Rusiei, la dialogul interetnic, la soluţionarea problemelor acute sociale şi statale; ele pot propune reforme pozitive în domeniul economiei, dreptului, ecologiei, activităţii de caritate.

Sper foarte mult că în timpul lucrărilor forului veţi putea ajunge la anumite propuneri concrete, care ar putea sta la baza programei activităţii forului pentru timpul apropiat. Cred că şi Biserica, şi societatea au nevoie de aceste iniţiative. Aş vrea să chem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra voastră şi să vă doresc succese. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei