Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la şedinţa Consiliului Patriarhal pentru cultură

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la şedinţa Consiliului Patriarhal pentru cultură
Versiune pentru tipar
27 martie 2013 23:15

La 27 martie 2013, în sala de conferinţe „Sfântul Serghie” a catedralei „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a condus şedinţa Consiliului Patriarhal pentru cultură.
Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu un discurs.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi participanţi la şedinţa Consiliului Patriarhal pentru cultură!

Aş vrea să vă salut cordial pe toţi. Avem despre ce să vorbim, există anumite gânduri, idei, planuri, iar pentru a le înfăptui, se cere o discuţie, avem nevoie de observaţiile, de comentariile Dumneavoastră, apoi putem să lansăm anumite proiecte. Astăzi vom vorbi cu Dumneavoastră despre cele mai importante.

Aş vrea să spun, de asemenea, că discuţiile noastre anterioare, care se referă la criza duhovnicească şi culturală a omului contemporan, nu a dispărut cu totul. Uneori auzi că este fără rost  a vorbi despre toate acestea. De fapt, membrii Consiliului Patriarhal pentru cultură sunt persoane influente şi consider că adresarea către Preşedintele Rusiei cu privire la necesitatea elaborării strategiei de stat în domeniul culturii, învăţământului şi educaţiei, pe care am adoptat-o la şedinţa anterioară şi în care a fost exprimată îngrijorarea noastră comună, a avut o anumită importanţă. În acea adresare se spunea: „Criza culturii este una din crizele cele mai  periculoase din orice societate: ea distruge temelia valorică a vieţii unei naţiuni, dezorientează tineretul, lipseşte poporul de viitor. Creşte apatia socială, necredinţa în schimbările spre mai bine. În acelaşi timp, la o parte din societate se formează concepţii radicale, până la dorinţa de a nimici totul „până la temelii”.

Comunitatea culturală a ţării noastre a manifestat şi manifestă un viu interes faţă de problemele, menţionate în Adresare şi foarte multe persoane au susţinut documentul pe care l-am adoptat. În discursurile multor reprezentanţi ai culturii a răsunat aceeaşi îngrijorare, care a fost clar, laconic, dar convingător formulată în adresarea noastră. Aş vrea să le enumăr pe acei, care în mod formal au aderat la declaraţia noastră. Este, în primul rând, Uniunea cinematografiştilor, Academia de Ştiinţe a Rusiei, Academia de Arte Plastice a Rusiei, Uniunea scriitorilor din Rusia, Consiliul pentru politica externă şi internă, Uniunea muzeelor Rusiei, Festivalul internaţional de filme „Zolotoy Viteazi”.

Aceste organizaţii au expediat demersurile lor pe adresa Preşedintelui cu susţinerea tezelor principale ale Consiliului Patriarhal pentru cultură şi astăzi putem constata că toate acestea au fost făcute nu în zadar. Împreună cu documentul nostru eu am transmis şefului statului şi toate acele documente, care au fost enumerate adineaori. Vreau să spun că propunerile, expuse în adresare, au fost, neîndoielnic, recepţionate şi susţinute cu înţelegere. Este pentru prima dată când problemele culturii şi ale vieţii duhovniceşti şi-au găsit un loc atât de important şi în Mesajul Preşedintelui către Adunarea federală, şi în luările de cuvânt ale reprezentanţilor puterii.

„Truda noastră grea” nu a fost un glas în pustiu şi, cum îmi pare mie, înţelegerea importanţei acestei îngrijorări, pe care am exprimat-o la şedinţa trecută, a căpătat o răspândire largă. Putem mărturisi că pe în baza totalurilor anului trecut sunt rezultate concrete cu privire la realizările în domeniul ştiinţei, învăţământului, educării, muzeisticii, cinematografiei, teatrului, literaturii, editării de cărţi şi mass-media.

Nu am dori să exagerăm, desigur, importanţa a tot ce s-a întâmplat, dar eu apreciez aceasta ca un pas nu prea mare, dar real, pe care l-am făcut pe calea cea dreaptă. Problemele existente trebuie  să fie plasate în vizorul conducerii ţării, al reprezentanţilor societăţii civile, al partidelor politice şi al tuturor celor, care îşi manifestă grija pentru viitorul ţării, starea culturii şi depăşirea crizei spirituale, care, fără îndoială, este prezentă azi în viaţa oamenilor.

În anul trecut Consiliul Patriarhal pentru cultură a realizat un şir întreg de proiecte social-bisericeşti, despre care aş vrea pe scurt să vă vorbesc.

În primul rând, este vorba de depăşirea unei anumite crize, artificiale, după opinia mea, însă, pe larg expusă în mijloacele de informare în masă – relaţiile dintre Biserică şi comunitatea muzeistică. Noi ţinem minte, cum încă trei ani în urmă, în mass-media s-au dezlănţuit conflicte, legate de „păstrarea, restaurarea şi utilizarea obiectelor moştenirii culturale, care se află în proprietatea privată sau în folosirea organizaţiilor religioase ale Bisericii Ortodoxe Ruse”. În aşa mod a fost desemnată această temă - voi ţineţi minte ce patimi fierbeau în jurul acestei teme şi în mass-media, şi în Internet, inclusiv în bloguri etc. Trebuie să recunoaştem că existau pricini pentru o numită nelinişte, dar azi putem constata că practic nu mai există astfel de conflicte.

Un pas important pe calea către soluţionarea acestor probleme complexe a devenit crearea Comisiei pentru relaţia Bisericii Ortodoxe Ruse cu comunitatea muzeistică de pe lângă Consiliul Patriarhal pentru cultură. În cadrul activităţii acestei comisii eu am întreprins o întâlnire specială cu personalităţi din domeniul culturii şi reprezentanţi ai comunităţii muzeistice. Noi ne-am înţeles să avem relaţii calme, deschise pentru colaborare – nu pentru realizarea intereselor de corporaţie din ambele părţi, dar pentru folosul duhovnicesc al poporului nostru. Şi nu pentru sărbătorirea biruinţei unei părţi asupra alteia, dar pentru ca ambii figuranţi să-şi poată aduce contribuţia la soluţionarea acelor probleme, care stau la ordinea zilei.

Consiliul Patriarhal pentru cultură duce un lucru permanent pentru reglementarea situaţiilor de conflict care apar din vreme în vreme. Aş vrea să aduc unele pilde concrete. Astfel, recent, la mănăstirea din Snetogorsk, în Eparhia de Pskov, a apărut o oarecare încordare între reprezentanţii Bisericii şi comunitatea muzeistică. Comisia mixtă a Consiliului Patriarhal şi a Ministerului culturii s-a deplasat pe teren şi a întreprins anumite acţiuni în vederea soluţionării acestei  probleme. Situaţia dată este scoasă de pe ordinea zilei şi sper că într-un dialog paşnic şi liniştit va funcţiona atât programul cultural, cât şi cel bisericesc, legat de mănăstirea din Snetogorsk.

La 3 mai 2012, a fost semnat acordul cu privire la colaborarea dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Ministerul culturii Federaţiei Ruse pentru unirea eforturilor în vederea dezvoltării culturii naţionale, a interacţiunii în protejarea obiectelor moştenirii culturale, a pregătirii cadrelor profesionale.

Continuă activitatea în vederea creării unui suport didactic pentru instituţiile de învăţământ superior, precum şi a instrucţiunii practice pentru parohii bisericilor şi mănăstirile Bisericii Ortodoxe Ruse, care se referă la monumentele de arhitectură. Scopul suportului didactic este de a garanta păstrarea moştenirii noastre culturale şi a valorilor bisericeşti în sfintele locaşuri ce funcţionează ale Bisericii Ortodoxe Ruse, care sunt monumente ale arhitecturii. Noi sperăm că aceste materiale, aceste cărţi vor fi editate în anul curent şi vor fi incluse în procesul de învăţământ în academiile şi seminarele teologice.

Este important ca parohii bisericilor şi stareţii mănăstirilor să cunoască tema, să înţeleagă bine importanţa păstrării moştenirii culturale, fără frică, deschis şi binevoitor să conlucreze cu reprezentanţii comunităţii muzeistice şi ca această colaborare să fie bilaterală.

Se desfăşoară seminare instructive, orientate la ridicarea nivelului de cunoştinţă al clerului eparhial şi al mirenilor, responsabili pentru păstrarea monumentelor de arhitectură, a icoanelor şi a vaselor de cult. Astfel de seminare, cu participarea restauratorilor de vază ai Rusiei, ai reprezentanţilor Ministerului culturii Federaţiei Ruse, au fost organizate pentru studenţii şcolilor teologice.

S-a desfăşurat concursul pentru realizarea artistică şi arhitecturală a monumentului sfântului mucenic Ermoghen, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii. Dumneavoastră cunoaşteţi, desigur, această istorie dramatică: când în anul 1913 a fost sărbătorită aniversarea a 300 de ani de la terminarea Vremurilor Tulburi, la cel mai înalt nivel a fost adoptată decizia despre faptul ca pe Piaţa Roşie să fie înălţat monumentul Patriarhului Ermoghen - în acel loc, unde azi se află mauzoleul. Evenimentele ulterioare au pereclitat implementarea acestui proiect şi, din păcate, chiar după schimbările din ţară, în anii 1990 şi la începutul anilor 2000, nicidecum nu s-a putut soluţiona această problemă – instalarea acestui monument.

Anul trecut, după mila lui Dumnezeu, s-a putut ajunge la acordul deplin şi cu conducerea ţării, şi cu Ministerul culturii, şi cu toţi cei care şi-au manifestat  îndoiala cu privire la instaurarea unui astfel de monument. Eu am plasat piatra de temelie în grădina Alexandrovski, nu departe de zidul Kremlinului – din cauza că pe locul primordial, după cum înţelegeţi, nu este cu putinţă în prezent a instala monumentul. Însă locul, de asemenea, este foarte destoinic şi actualmente, după cum am spus, s-a desfăşurat un concurs deschis, fiind ales un proiect-biruitor. Sperăm că la 25 mai 2013, de ziua aniversării a 100 de ani de la proslăvirea Patriarhului Ermoghen, acest monument să fie inaugurat.

A fost efectuat concursul pentru premiul Patriarhului în domeniul cinematografiei în anul 2012.

La rugămintea Bisericii din Serbia şi a Republicii Serbia s-a efectuată o colectă  a mijloacelor în ajutorul celor care au avut de suferit în Kosovo şi Metohia, în primul rând pentru monumentele arhitecturii bisericeşti, care se află sub protecţia UNESCO. S-au desfăşurat concerte de binefacere ale muzicii duhovniceşti, s-au adunat 200 000 de euro. Cât am putut, atâta am strâns, dar este important că ajutorul totuşi a fost expediat.

În cadrul Zilei culturii duhovniceşti, în SUA şi Germania au avut loc concerte ale corurilor bisericeşti în cinstea aniversării a cinci ani de la reunirea Bisericii Ortodoxe Ruse. Pentru prima dată în Republica Populară China, în cadrul festivalului internaţional de muzică clasică din Pekin, au fost prezentate concerte de muzică duhovnicească, care au fost recepţionate cu multă căldură de spectatorii şi ascultătorii chinezi.

În luna noiembrie 2012, cu participarea Consiliului Patriarhal pentru cultură, s-a desfăşurat tradiţionala expoziţie-for „Rusia Ortodoxă” cu ocazia Zilei unităţii naţionale, sub genericul „Biserica, puterea şi poporul. Învăţămintele depăşirii Vremurilor Tulburi”. Trebuie să menţionez că această expoziţie a fost acceptată cu multă căldură de comunitatea obştească, a fost vizitată de zeci de mii de oameni. Expoziţia a fost desfăşurată la un nivel foarte înalt artistic şi tehnic, cu utilizarea tehnologiilor avansate, ceea ce este îndeosebi de actual pentru generaţia tânără, care cu un interes mai mare citeşte paginile electronice, decât cele tipărite. Aşa este epoca în care trăim şi noi trebuie să luăm în calcul aceasta.

Acum aş vrea să vorbesc câteva cuvinte despre planurile de lucru ale Consiliului Patriarhal pentru cultură în anul 2013 şi în anii apropiaţi.

În anul 2013 noi marcăm o dată semnificativă în istoria Patriei noastre – aniversarea a 400 de ani de la întronizarea primului ţar din dinastia Romanov. Indiferent de atitudinea noastră faţă de anumiţi reprezentanţi ai dinastiei domnitoare, noi trebuie să ţinem minte despre acea contribuţie mare, pe care au efectuat-o reprezentanţii acestei familii ţariste la dezvoltarea statului Rus.

Mihail Fiodorovici Romanov a urcat pe tronul ţarist după încercările tragice, prin care a trecut Patria, Biserica şi poporul nostru. În timp de trei secole de domnie a dinastiei Romanov, Rusia  s-a transformat într-un stat puternic, care se întindea de la Marea Baltică şi până la Oceanul Pacific.

Consider că anume tema amintirii istorice a devenit centrală pentru prezentul an jubiliar şi acestui fapt trebuie, de asemenea, de consacrat expoziţia-for, devenită deja tradiţională, „Rusia Ortodoxă” în anul 2013. În expoziţie vor fi incluse opere de artă plastică, opere monumentale şi de artă aplicată, devenite celebre, din multe muzee ale ţării noastre, documente unice de arhivă şi materiale multimedia. Cu participarea Consiliului Patriarhal pentru cultură  în timpul de faţă deja se filmează câteva filme la această temă.

În cadrul expoziţii-for se vor desfăşura seminare şi conferinţe ştiinţifice, precum şi un festival de creaţie, în al cărei program vor fi incluse spectacole dramatice, opere, filme şi expoziţii artistice.

În ceea ce priveşte aducerea tradiţională la Moscova, de Ziua unităţii naţionale, a unei vechi relicte sfinte, eu cred că în acest an ar putea fi icoana Maicii Domnului „Feodorovskaia”, cu ea fiind binecuvântat pentru domnie primul ţar din dinastia Romanov.

Consider, de asemenea, că e posibil a schimba în acest an formatul şi dimensiunile desfăşurării expoziţii-for până la scara întregii Rusii. În toate capitalele districtelor federale, sperăm, vor fi desfăşurate expoziţii regionale, dedicate istoriei colonizării şi dezvoltării regiunii, care vor fi legate de tema principală, prezentată la expoziţia de la Moscova.

Astfel de expoziţii vor putea fi  prezentate ulterior şi în ţările CSI şi cele din străinătatea depărtată – anume formatul electronic al expoziţiei permite a face aceasta fără mari dificultăţi.

Sper că acţiunile cu ocazia aniversării a 400 de ani ai dinastiei Romanov vor trezi un ecou vast în societate privind istoria Patriei, precum şi vor contribui la întărirea tradiţiilor culturale şi moral-spirituale ale poporului nostru.

Am dat o însărcinare Consiliului Patriarhal pentru cultură să elaboreze un program de acţiuni pentru viitorii cinci ani – până în anul 2017, iar genericul pentru fiecare an este definit în felul următor (este posibil că în formulări vor fi introduse rectificări):

- anul 2013 – „Istoria Rusiei. Dinastia Romanov”;

- anul 2014 - aniversarea a 100 de ani de la începutul Primului război mondial; tema ar fi putut suna în felul următor: „Istoria Rusiei. Măreţie uitată şi ţară pierdută”;

- anul 2015 – „Istoria Rusiei. De la Riuric până la Nicolai II” (foarte convenţional, deoarece poate fi prezentă şi tema economică, şi politică, şi cea culturală a dezvoltării Rusiei la începutul secolului al XX-lea, legată de numele lui Stolâpin);

- în anul 2016 – evenimentele, legate de revoluţie; s-ar putea de vorbit despre faptul că începutul secolului al XX-lea a devenit vremea zguduirilor în ţara noastră;

-    anul 1917 – este, pe de o parte, o tragedie enormă, destrămarea statului, începutul unei istorii noi, complicate. Dar, pe de altă part, vorbind despre această tragedie, noi trebuie să privim în viitor. Nu doar să deplângem şi să acoperim capul cu cenuşă, dar din experienţa istorică să tragem anumite concluzii pentru viaţa noastră contemporană. De aceea, dacă în anul 2017 noi vom vorbi pur şi simplu despre grozăviile şi tragediile revoluţiei, aceasta nu este suficient. Trebuie să fie anumite momente pozitive şi eu aş propune (nu vorbesc despre formularea exactă) un astfel de generic: „Istoria Rusiei. Ţara, orientată spre viitor”. Putem formula în diferit mod, dar ideea generală constă în faptul că vorbind despre tragedie, să privim în viitor.

Una din problemele enorme ale vieţii contemporane este faptul că lecţiile istoriei sunt date uitării. Pentru oamenii care cunosc istoria aceasta este un fapt şocant. Când citeşti despre Rusia în ajunul revoluţiei, când faci paralele cu vremurile noastre, vezi texte, subiecte, intrigi, provocări, copiate parcă la indigo. De ce suntem atât de insensibili faţă de lecţiile istoriei? Iată despre aceasta, cred, s-are putea de vorbit în anul 2017.

Prezentarea programului „Istoria Rusiei: legătura duhovnicească a vremurilor şi a generaţiilor” va fi azi propusă. Mai târziu îl voi ruga pe părintele Tihon ca să vă prezinte acest program, iar noi am putea să discutăm aceste teme interesante.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei