Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Pastorală la Învierea Domnului a Preafericitului Patriarh Chiril, adresată arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi tuturor copiilor credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse

Pastorală la Învierea Domnului a Preafericitului Patriarh Chiril, adresată arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi tuturor copiilor credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse
Versiune pentru tipar
4 mai 2013 14:00

Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril s-a adresat arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi tuturor copiilor credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse cu tradiționala Pastorală la Învierea Domnului.

Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţă prin

Domnul nostru Iisus Hristos!

(1 Cor.15:57)

Iubiţi întru Domnul Preasfinţiţi arhipăstori, preacinstiţi preoţi şi diaconi, iubitori de Dumnezeu monahi şi monahii, scumpi fraţi şi surori!

În această măreaţă şi luminoasă zi vă felicit cordial pe voi pe toţi cu ocazia Paştelui Domnului şi vă salut pe fiecare prin cuvintele vechi şi sfinte:

HRISTOS A ÎNVIAT!

Anume în aceste cuvinte, prin care oamenii pe parcursul a mai multor secole întâmpină unii pe alţii în luminoasele zile de Paşte şi care mărturisesc lumii despre adevărul evenimentului, care a avut loc două mii de ani în urmă, se conţine o putere enormă interioară. În ele se împreunează şi vestirea biruinţei, şi chemarea la bucurie, şi urarea de pace, şi nădejdea şi mângâierea pentru fiecare persoană.

Acela, Care a fost născut de Preacurata Fecioară Maria, Acela, Care a suferit greu şi fără de vină, a fost răstignit şi a murit pe cruce între doi tâlhari, Acela primul dintre oameni a înviat din morţi. „S-a sculat, precum a zis” (Mt. 28:6). Mormântul este gol. În el a rămas doar giulgiu, în care a fost învelit trupul Lui. Femeile mironosiţe, venind la locul înmormântării Domnului, „dis-de-dimineaţă... pe când răsărea soarele” (Mc. 16:2), nu L-au găsit pe Iisus acolo, căci nici piatra care închidea intrarea în peşteră, nici ostaşii puşi de strajă, nici chiar însăşi moartea, nu au putut împiedica măreaţa putere a lui Dumnezeu Cel Viu. „Iadul i-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură” (Is. 5:14), iadul triumfător era gata să înghită pe cel mai puternic duşman al său, dar, în loc de aceasta, a înmărmurit de groază, căci s-a umplut de lumina lui Dumnezeu. Hristos a distrus putreziciunea şi a nimicit moartea.

Prin primul om, care a ieşit din cuvântul Creatorului şi a decăzut de la Izvorul vieţii veşnice, în lume a intrat răul şi păcatul a început să domine printre oameni. Iar Hristos – „Adam cel de pe urmă” (1 Cor. 15:45) – a biruit moartea duhovnicească, sufletească şi trupească. „Precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia”, mărturiseşte apostolul Pavel (1 Cor. 15:22). Totul ce am pierdut în Adam cel dintâi, căpătăm din nou întru Hristos. Paştele Domnului este cu adevărat darul cel mai mare al iconomiei lui Dumnezeu (cuv. Teodor Studitul).

Depăşind înstrăinarea omului de Creator, Mântuitorul ne-a dat posibilitatea a ne uni cu El. Conform spuselor lui Ioan Damaschin, prin Crucea lui Hristos ni „s-a dăruit învierea <...> s-au deschis porţile raiului, s-a aşezat firea noastră în dreapta lui Dumnezeu şi noi ne-am făcut copiii şi moştenitorii Lui” (Expunerea exactă a credinţei ortodoxe. Cartea 4). Cu toţii suntem chemaţi să fim destoinici de acest dar.

Fiul lui Dumnezeu, luând firea noastră, s-a asemuit nouă întru totul, în afară de păcat. Prin viaţa sa de pe pământ şi prin suferinţele de pe cruce, El a arătat pilda celei mai mari smerenii şi ascultări Tatălui Ceresc, pilda luptei cu ispitele şi tentaţiile, iar prin Învierea Sa a nimicit lanţurile păcatului şi ne-a dat puteri şi mijloace să biruim răul. Anume într-o aşa luptă omul creşte duhovniceşte şi devine o persoană liberă sub aspect moral.

Noi trăim în acele timpuri, când libertatea deseori este tratată ca o permisivitate totală. Mulţi oameni consideră sincer că doar puterea şi bogăţia, sănătatea şi forţa fizică sunt în stare să aducă eliberare şi, întrecându-se în slujire idolilor veacului acestuia, deseori pierd în înţelegerea a ceea ce este cel mai important pentru atingerea scopului cel adevărat al existenţei. Mântuitorul Cel Înviat din mormânt, dăruindu-ne libertate, ne-a descoperit acest scop, care constă în cunoaşterea Adevărului (vezi: In 8:32) şi în viaţa cu Dumnezeu.

Nimicind moartea trupească, Hristos ne-a făgăduit viaţa veşnică, dar nu ca o continuare nemărginită a căii pământeşti, dar ca o schimbare a întregii firi omeneşti, când însuşi trupul va avea noi capacităţi. Prin Învierea Domnului în mod tainic ni s-a arătat şi chipul învierii noastre viitoare. În Împărăţia Cerurilor ce va să vină, unde nici moarte nu va mai fi, nici boală, nici despărţire, nici chiar timp, Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apoc. 21:4), şi bucuria va fi nesfârşită, iar dragostea - veşnică. Biruinţa Domnului asupra morţii ne oferă nouă tuturor o nădejde de netăgăduit că şi noi împreună cu El la a Doua slăvită venire a Lui vom învia pentru o nouă viaţă – viaţa în comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu.

Să împărtăşim bucuria despre Mântuitorul nostru cel Înviat cu toţi acei, care au nevoie de atenţia şi grija noastră: cu cei bolnavi, cei în etate, cu suferinzii, cei trişti, cei ce zac în temniţă, cei lipsiţi de mijloace de existenţă şi de un acoperiş de asupra capului. Şi, aidoma martorilor Învierii – sfinţilor apostoli, cu credinţă şi îndrăzneală să vestim apropiaţilor şi depărtaţilor noştri vestea cea bună că Hristos a înviat cu adevărat! Amin.

 

Moscova

Paştele lui Hristos

2013

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie