Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ţinută în Joia Mare după Liturghia oficiată la catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ţinută în Joia Mare după Liturghia oficiată la catedrala „Hristos Mântuitorul”
Versiune pentru tipar
2 mai 2013 15:42

La 2 mai 2013, în joia Săptămânii Patimilor, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie a sfântului ierarh Vasile cel Mare la catedrala „Hristos Mântuitorul”.

După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit pe toţi cu ocazia Joii Mari, ziua care se egalează cu sărbătorile Domneşti, deoarece în această zi noi sărbătorim unul dintre cele mai mari evenimente în istoria neamului omenesc – stabilirea Tainei Sfitei Euharistii, Taina Împărtăşaniei. De ce acest eveniment este atât de important? Deoarece anume prin Taina Trupului şi Sângelui lui Hristos totul ce Domnul a săvârşit de dragul mântuirii noastre – şi Naşterea Sa, şi viaţa plină de scârbiri, şi propovăduirea, şi suferinţele, şi crucea, şi Învierea, şi înălţarea în ceruri, şi a doua venire – prin Taina Sfintei Euharistii se actualizează, devine realitate pentru fiecare persoană credincioasă, pentru fiecare membru al Bisericii. Noi nu suntem doar spectatori în timpul Sfintei liturghii, noi nu doar urmărim dintr-o parte un ritual frumos – noi suntem copărtaşii Cinei cele de Taină, aidoma ucenicilor stând la masă cu Domnul.

Totul ce am spus acum, nu este doar o metaforă frumoasă – este o realitate tainică, care prin puterea Sfântului Duh acţionează în Biserică, dând rod în întreg neamul omenesc. Noi pomenim ce a săvârşit  Domnul pentru omenire, dar nu aşa cum am face-o aducându-ne aminte de vreun eveniment din propria viaţă – sprijinindu-ne pe puterea memoriei; nu aşa ca evenimentele din istorie – citind cărţi. Noi pomenim Cina cea de Taină prin puterea Sfântului Duh, Care ne facem copărtaşi ai acelor evenimente.

Iată de ce venirea în lume a Mântuitorului şi totul ce El a săvârşit pentru mântuirea neamului omenesc, nu s-au încheiat cu înălţarea Lui, dar continuă în Taina Sfintei Biserici. Prin puterea Sfântului Duh învie evenimentele din necunoscuta istorie, prin puterea Sfântului Duh noi în mod real coparticipăm la ele.

Cina cea de Taină era însoţită de încă un eveniment – Domnul a spălat picioarele ucenicilor Săi. De obicei, când stăpânii se aflau în poziţie semiculcată (anume aşa se sta la masă în Orient), slugile le spălau mâinile şi picioarele – era datoria slugilor. Domnul era preşedintele la acea Cină Pascală, pe care o săvârşeau apostolii în foişorul din Sion. El ocupa cel mi important loc în centrul mesei. El era stăpânul agapiei. El a pronunţat binecuvântările necesare, în conformitate cu statutul de atunci, şi El în nici un chip nu trebuia să spele picioarele comesenilor Săi. Dar El ia apa, o toarnă într-un vas special şi spală picioarele ucenicilor, iar apoi, explicând fapta sa neaşteptată, spune că a făcut-o special, ca ucenicii să-I urmeze pilda. Desigur, Domnul a avut în vedere nu imitarea acestei fapte – ca întotdeauna la agapia de Paşte preşedintele să spele picioarele comesenilor; dar într-un sens mult mai profund, ca noi, luând asupra noastră îndatorirea de a fi ucenicii Lui, să ţinem minte, că sarcina noastră principală e de a sluji oamenilor. Şi chipul lui Hristos, care spală picioarele ucenicilor, ne ajută să înţelegem sensul credinţei creştine, în conformitate cu care omul este chemat nu să se preamărească pe sine, nu să domnească asupra altora, dar să slujească în măsura talanţilor săi şi în corespundere cu acea situaţie, pe care Dumnezeu i-a determinat-o.

În Joia Mare se oficiază liturghia Dumnezeiască a lui Vasile cel Mare, la care noi pomenim în mod deosebit evenimentele Cinei cele de Taină. Anume în această zi sunt pregătite Sfintele Daruri pentru tot anul pentru cei bolnavi, neputincioşi, care nu pot veni în ziua de duminică la biserica şi la care vine acasă preotul pentru a-i împărtăşi. Anume în această zi noi săvârşim cinul spălării picioarelor la slujitorii bisericii pentru pomenirea evenimentului, la care Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor Săi.

Joia Mare este plină de multe semnificaţii, care ne ajută să înţelegem ceea ce e cel mai important în viaţa creştină - slujirea lui Dumnezeu şi apropiaţilor, umplerea cu har prin Taina Sfintei Euharistii, în care noi primim lăsarea păcatelor şi căpătăm făgăduinţa vieţii cele veşnice. Să ne construim dar viaţa în pace, să ne străduim să slujim altor oameni printr-un cuvânt bun, printr-o faptă bună, prin averea noastră, printr-un sfat, dar cel mai important – cu inimă bună, deschisă, să mergem în întâmpinarea celor, care ne înconjoară, inclusiv a celor, care ne consideră pe noi duşmanii săi. Să ţinem minte, de asemenea, că mântuirea nu este posibilă de o dobândi prin puterea omenească, chiar şi prin cea mai mare virtute, căci pe om îl mântuiesc nu faptele, pe care el le săvârşeşte, dar harul lui Dumnezeu, însoţit de faptele omeneşti. Deaceea, cât mai des să venim la Sfânta Euharistie, să gustăm din Trupul şi Sângele lui Hristos, să ne spovedim păcatele noastre şi, sprijinindu-ne pe această mare putere duhovnicească, să facem bine apropiaţilor şi depărtaţilor noştri, afirmând în lume marile adevăruri, pe care Hristos le-a proclamat şi pe care El le-a afirmat cu moartea şi Învierea Sa. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii


Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie