Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Dumnezeiasca liturghie oficiată pe teritoriul Ambasadei Rusiei în Beiging

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Dumnezeiasca liturghie oficiată pe teritoriul Ambasadei Rusiei în Beiging
Versiune pentru tipar
12 mai 2013 22:42

La 12 mai 2013, în cea ce a doua duminică după Paşti, a sfântului apostol Toma, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie pe teritoriul Ambasadei Federaţiei Ruse la Beiging, unde mai înainte a fost situată Misiunea duhovnicească rusă în China.

După terminarea serviciului divin, Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Dragi stăpâni, părinţi, fraţi şi surori! Excelenţa Voastră somnule Ambasador!

Salut cordial pe toţi cu ocazia primei duminici după Paşte. Hristos a Înviat!

Vă felicit cu ocazia zilei pomenirii sfântului apostol Toma – a acelui Toma, care nu a crezut pe ucenici că a înviat Hristos Mântuitorul şi a spus că nu va crede până nu va vedea singur pe Cel Înviat şi cu degetele sale se va atinge de trupul Lui. Apostolul Toma a auzit, desigur, că ceilalţi apostoli L-au văzut pe Mântuitor, că L-au văzut femeile mironosiţe, care în prima zi a săptămânii au venit la mormânt, ca să ungă trupul lui Hristos, L-au mai văzut doi ucenici – Luca şi Cleopa, care mergeau în satul Emaus şi L-au întâlnit pe Hristos (Lc. 24:13 – 31). Despre toate acestea Toma, bineînţeles, ştia, dar nu credea. Nu credea, deoarece vestea despre Înviere era contrapusă în mod radical cu ceea ce Toma ştia despre oameni, despre lume, despre sine însuşi. Această veste era radical contrapusă întregii informaţii pe care o cunoştea.

Ucenicii Mântuitorului după învierea Lui erau înfricoşaţi, se aflau într-o deziluzie profundă. Pentru ei răstignirea Mântuitorului era catastrofa vieţii: totul s-a prăbuşit într-o clipă. Şi de aceea erau deprimaţi, se ascundeau de alţii şi chiar se adunau cu uşile închise ermetic. Iată şi Toma era tot atât de speriat şi se ascundea de oameni. Şi a crezut doar atunci, când singur a văzut pe Hristos Cel Înviat, când s-a întâlnit cu El faţă în faţă.

Ceea ce s-a întâmplat în sufletul Tomei, astăzi şi pe parcursul istoriei s-a întâmplat cu foarte multe persoane. Deseori citim Evanghelia, alte cărţi, în care se vorbeşte de Hristos, de minunile făcute de El, de viaţa Lui. Noi ne mirăm de profunzimea gândurilor şi de puterea mesajului moral al Evangheliei. Dar pentru mulţi această mărturie rămâne insuficientă şi, recunoscând valoarea creştinismului inclusiv ca sistem etic, oamenii rămân necredincioşi. Toate acestea se explică, fiindcă ei nu s-au întâlnit cu Hristos, nu I-au văzut faţa Lui, nu I-au simţit prezenţa Lui reală.

Dar cum este – să te întâlneşti cu Hristos? Aceasta înseamnă că într-un moment al vieţii trebuie de înţeles şi de simţit, că asupra ta este mâna lui Dumnezeu şi ceea ce s-a întâmplat cu tine, iese din cadrul logicii vieţii şi oferă o imagine despre o altă lume, că te-ai atins de această lume. Se întâmplă cu foarte mulţi oameni pe acest pământ, indiferent de circumstanţele exterioare.

Circumstanţele exterioare pot fi foarte neprolifice pentru condiţia crederii în Hristos şi, cu toate acestea, oamenii, întâlnindu-se cu Domnul, obţin credinţă puternică. Renaşterea religiei în ţara noastră a început nu în anii 90. Ea a început în anii straşnici ai Marelui război pentru apărarea Patriei, când toţi s-au adresat către Dumnezeu – şi generalii, şi soldaţii, când însăşi biruinţa asupra duşmanului, care de multe ori ne întrecea în putere, multora li s-a părut ca un amestec al lui Dumnezeu în viaţa noastră. Bisericile ortodoxe arhipline în perioada postbelică au fost martorii întâlnirii personale cu Dumnezeu a celor, care au participat la această întâlnire.

Într-un anume moment al vieţii de noi se atinge Domnul – se atinge nu în tunet şi nu în fulger, dar în adierea lină a vântului (3 Împ. 19:12). Atunci noi căpătăm sensul adevărat al propriei vieţi şi simţim puterea harului lui Dumnezeu, care susţine puterile noastre slabe. Atunci începe să se bată inima mai puternic de bucurie în timpul rugăciunii. Atunci noi percepem că plecăm de la sfântul Potir cu totul alţi oameni, primind Trupul şi Sângele Mântuitorului.

Aceasta este experienţa reală religioasă – aceea, pe care a trăit-o Toma, întâlnindu-se cu Mântuitorul. El a spus cuvinte uimitoare lui Iisus Cel Înviat: „Domnul meu şi Dumnezeul Meu” (In. 20:28). El l-a mărturisit pe Hristos Cel Înviat şi pe Mântuitorul Său. El a căpătat de la această întâlnire un impuls atât de mare duhovnicesc, o astfel de putere, încât s-a pornit pe calea propovăduirii lui Hristos, ajungând în India şi China.

Toma a fost primul propovăduitor despre Învierea lui Hristos pe acest pământ; China a văzut pe acela, care L-a văzut pe Mântuitorul Cel Înviat şi tradiţia despre aceasta până acum se păstrează pe pământul chinez.

Mai bine cu 300 de ani în urmă pe acest loc au apărut oamenii ruşi – cazacii albazinezi, care împreună cu preotul lor au fost luaţi în prizonierat, aduşi în Beiging şi lăsaţi să trăiască pe locul, pe care stăm noi cu Dumneavoastră. Nimeni nu îi împiedica pe strămoşii noştri să se roage şi să-L mărturisească  pe Domnul şi Mântuitorul nostru. Foarte curând cazacii albazinezi s-au căsătorit cu chinezoaice şi chinezi, iar azi albazinezii sunt copiii poporului chinez, care păstrează în inima lor credinţa ortodoxă.

Eu salut cu un sentiment deosebit pe urmaşii albazinezilor şi ai tuturor chinezilor ortodocşi, care s-au rugat împreună cu noi. La începutul secolului al XVIII-lea aici, pe acest loc, unde au locuit albazinezii, a fost fondată Misiunea duhovnicească rusă în China. Marea Chină făcea cunoştinţă cu Rusia prin Biserica Ortodoxă Rusă. Nu trebuie să uite nici ruşii, nici chinezii, că prima tangenţă a celor două popoare a avut loc pe acea palmă de pământ, pe care azi s-a săvârşit Dumnezeiasca liturghie, prin atingerea poporului chinez de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ruse. Pe parcursul anilor următori Biserica Ortodoxă Rusă conştientiza deosebita responsabilitate pentru relaţiile celor două ţări şi popoare. Se prea poate că anume pentru faptul că Rusia era reprezentată în China de către Misiunea duhovnicească rusă, se explică prezenţa paşnică a ţării noastre pe pământul chinez – cu un mare respect faţă de poporul chinez şi cultura chineză. Propovăduirea pe care a înfăptuit-o aici Misiunea duhovnicească a fost de succes, şi în anii 50 ai secolului trecut doi chinezi au fost hirotoniţi în treaptă de arhiereu, mulţi chinezi au fost hirotoniţi în treapta de preot. Iar în anul 1956 Ortodoxia chineză a fost proclamată în calitate de Biserică Ortodoxă Autonomă. A fost o dată specială în istoria Ortodoxiei chineze.

Istoria ulterioară a fost complexă şi pentru Rusia, şi pentru China. Noi ştim că a suferit şi Biserica în Rusia, a suferit ea şi în China. Acum au survenit timpuri noi. Cu mila lui Dumnezeu Patriarhul Moscovei a avut posibilitate să calce pe pământul chinez şi aici – în acel loc, unde s-au aşezat cu traiul albazinezii, unde a activat Misiunea duhovnicească rusă, unde actualmente îşi realizează înalta misiune Ambasada Rusiei – împreună cu voi cu toţi, dragii mei, să oficieze Dumnezeiasca liturghie.

Am sosit încoace pentru ca, în primul rând, să vă văd pe voi pe toţi şi să mă rog. De asemenea, am avut o întâlnire cu conducerea ţării, noi am discutat problemele care se referă la relaţiile ruso-chineze şi viaţa Bisericii Ortodoxe Autonome a Chinei.

Aş vrea din toată inima să doresc Chinei şi poporului chinez pace, prosperitate şi bunăstare. Sunt convins că participarea Bisericii Ortodoxe Ruse la relaţiile ruso-chineze vor contribui la cordialitate în aceste relaţii, la sinceritate şi prietenie adevărată. Fără doar şi poate, la aceasta va contribui  faptul istoric şi actualmente real al existenţei Bisericii Ortodoxe Chineze, pe care noi o  privim ca pe un pod duhovnicesc, care uneşte popoarele noastre.

Serviciul de comunicare al DREB/Patriarchia.ru

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Mesajul de salut al Patriarhului adresat participanților la cel de-al IX-lea Congres general-bisericesc pentru slujirea socială

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat artistei poporului din URSS A.N. Pahmutova cu prilejul jubileului

Cuvîntarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la ședința plenară a celui de-al II-lea congres al Societății pentru literatura rusă

Mesajul de salut al Patriarhului adresat participanților la cea de-a III-a Conferință științifică internațională „Teologia în spațiul științifico-educațional: religia, cultura, învățămîntul”

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat Preafericitului mitropolit al Kievului Onufrii cu prilejul aniversării a 75 de ani din ziua nașterii

Mesajul de salut al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat participanților la cea de-a XVIII-a expoziție forum „Rusia Ortodoxă - către Ziua unității poporului”

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Întîitătătorului Bisericii Ortodoxe Albaneze cu prilejul aniversării a 90 de ani din ziua nașterii

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Hristos Mîntuitorul” cu participarea delegației Arhiepiscopiei parohiilor vest-europene de tradiție rusă

Mesajul de salut al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat participanților la cel de-al XVI-lea Festival cinematografic internațional „Îngerul strălucitor”

Cuvăntul de deschidere al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la ceremonia de înmînare a premiilor în numele mitropolitului Macarie în domeniul științelor umanistice pentru anii 2018/2019