Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după priveghere la catedrala „Sfânta Treime” din or. Ecaterinburg

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după priveghere la catedrala „Sfânta Treime” din or. Ecaterinburg
Versiune pentru tipar
18 mai 2013 23:18

La 18 mai 2013, în ajunul celei de a 3-a duminici după Paşte, a sfintelor femei-mironosiţe, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a oficiat privegherea la catedrala „Sfânta Treime” din or. Ecaterinburg. După terminarea serviciului divin Preafericitul Patriarh a ţinut o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Scumpe stăpâne Chiril! Părinţi, fraţi şi surori! Domnule guvernator, stimate Evghenii Vladimirovici!

Aş vrea să vă salut cordial pe toţi în legătură cu această seară din ajunul unei mari sărbători – este a treia duminică după Paşte, iar fiecare duminică în perioada Pascală se consideră o mare sărbătoare.

Duminica din ziua de mâine este marcată de multe evenimente importante. În primul rând, este pomenirea sfintelor femei-mironosiţe şi a ucenicilor tainici ai lui Hristos - Iosif şi Nicodim. Noi ştim că Iosif şi Nicodim Îl iubeau pe Domnul, Îl ascultau cu atenţie, dar nu puteau în mod deschis să-L mărturisească deschis în calitate de ucenici ai Săi. Iosif era o persoană la putere, membrul Sinedriului – acelui Sinedriu, care L-a condamnat pe Mântuitor la moarte şi de aceea mărturisirea deschisă şi recunoaşterea Mântuitorului în calitate de Învăţător al său semnifica pentru el, se prea poate, chiar şi condamnarea la moarte. Şi Nicodim, de asemenea, o persoană de vază, a venit la Mântuitor în mod tainic, de frică, noaptea. Iată aceşti doi ucenici ai Mântuitorului, după moartea lui Iisus, nu s-au temut: Iosif a mers la Pilat şi l-a rugat să-i dea corpul Mântuitorului. Apoi L-au pus într-un mormânt nou şi L-au înfăşurat, împreună cu Nicodim, într-un giulgiu scump.

Frică a existat atunci, când trăia Mântuitorul. Dar când s-a terminat viaţa Lui, teama s-a dus. Trebuia să ai un mare curaj, ca să mergi la conducătorul principal şi să-l rogi se dea corpul Celui, Care a fost răstignit. Însă Iosif a săvârşit această faptă minunată şi noi îl proslăvim pe el şi pe alt ucenic tainic – pe Nicodim.

În istoria noastră noi, de asemenea, am trecut prin multe încercări, prigoniri, când însăşi mărturisirea Domnului în calitate de Învăţător, Mântuitor şi Dumnezeu pentru mulţi semnifica sfârşitul carierei, iar în anumite momente ale istoriei – chiar sfârşitul vieţii. Noi ştim că mulţi oameni Îl mărturiseau pe Domnul în mod tainic. Este necunoscut numărul lor în ţara noastră, dar ei au fost foarte şi foarte mulţi, şi când la finele anilor 30 s-a hotărât a face recensământul populaţiei şi a pune întrebarea referitor la apartenenţa la vreo religie, majoritatea s-au numit pe sine ortodocşi – aidoma faptului, cum Iosif a lăsat frica şi s-a recunoscut pe sine drept ucenic al Mântuitorului Cel Răstignit.

Credinţa poporului nostru, care multe decenii nu a putut să se manifeste în mod deschis, care rămânea în ascunziş, sub obezi, într-un anume moment a înflorit cu flori multicolore. Astăzi noi trăim timpuri deosebite, când tot mai mulţi oameni mărturisesc deschis că sunt ucenici ai Domnului şi Mântuitorului. Sunt şi persoane din conducere, aidoma lui Iosif, şi celebri, aidoma lui Nicodim, şi oameni de diferită situaţie socială şi de diferit rang. A sosit timpul pentru poporul nostru ca să mărturisească în mod deschis credinţa sa, fără a se sinchisi de cineva, fără a se teme de cineva. Noi suntem la noi acasă, suntem pe pământul nostru natal, noi trăim în Rusia ortodoxă şi de aceea mărturisirea deschisă a credinţei este datoria noastră actuală.

A mărturisi înseamnă, în primul rând, a trăi în corespundere cu poruncile lui Hristos. Iar când nu ajung puteri pentru urmarea acestor porunci, atunci, cel puţin, trebuie să avem puteri să mărturisim păcatele noastre pentru înţelegerea faptului că în viaţa noastră ceva facem incorect. Şi atunci, îndreptând calea noastră de viaţă, gândurile noastre, sentimentele noastre, acţiunile noastre de voinţă, noi într-adevăr putem deveni ucenici ai Domnului şi Mântuitorului nostru.

Ziua de mâine este marcată de încă o dată foarte importantă – se împlinesc 145 de ani din ziua naşterii ţarului Nicolai II, care acum 95 de ani, aici, la Ecaterinburg, a fost executat cu cruzime împreună cu toată familia sa. Noi vom pomeni şi acest eveniment, care este decisiv într-un anume sens. Moartea familiei ţariste a încheiat o întreagă istorie de domnie a dinastiei Romanov, ai cărei 400 de ani se sărbătoresc în acest an. Atunci a început o nouă perioadă şi eu am spus despre faptul că această nouă perioadă s-a întors prin prigoane pentru credinţă şi prin mulţime de ucenici tainici ai lui Hristos Mântuitorul.

Astăzi, când Biserica noastră şi poporul nostru vieţuiesc în condiţiile unei libertăţi depline, când nu există nici un fel de circumstanţe stânjenitoare, când putem într-adevăr să ne organizăm viaţa în conformitate cu alegerea liberă şi raţională, noi trebuie să ţinem minte învăţămintele trecutului, noi trebuie să-i chemăm în rugăciuni pe sfinţii mucenici, care viaţa şi-au jertfit-o cu smerenie şi dragoste faţă de oameni. Noi credem că Domnul, pentru rugăciunile sfinţilor mucenici din familia ţaristă, pentru rugăciunile mucenicilor şi mărturisitorilor Rusiei, va înclina spre noi mila sa – către moştenitorii liberi ai acelui trecut, în care am trăit şi ne va ajuta să ne aranjăm viaţa personală, familială, socială, statală în aşa fel, ca cele mai mari idealuri duhovniceşti, proclamate de Mântuitor, să se afirme în sânul poporului nostru, transformând cu adevărat din interior viaţa fiecăruia şi întreaga noastră Patrie.

Pentru rugăciunile sfinţilor mucenici să ne ajute Domnul să mergem pe calea, care se încununează cu Împărăţia Sa, cu Împărăţia lui Dumnezeu, care începe aici, în viaţa noastră, şi în deplină măsură deschizându-ne nouă veşnicia.

Hristos a Înviat!

Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou