Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la ceremonia înmânării Premiului pentru literatură „Sfinţii Chiril şi Metodiu”

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la ceremonia înmânării Premiului pentru literatură „Sfinţii Chiril şi Metodiu”
Versiune pentru tipar
23 mai 2013 11:43

La 22 mai 2013, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a condus ceremonia solemnă de alegere şi decorare a laureaţilor Premiului Patriarhului pentru literatură în numele sfinţilor întocmai cu apostolii Chiril şi Metodiu. După terminarea prezentării pretendenţilor, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu un discurs.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Preacinstiţi părinţi! Dragi fraţi şi surori! Doamnelor şi domnilor!

Pe voi pe toţi vă salut după tradiţia, acceptată în perioada pascală, cu un „Hristos a Înviat!”

Noi începem procedura alegerii laureaţilor premiului în numele sfinţilor întocmai cu apostolii Chiril şi Metodiu. Premiul, după cum ştiţi, există deja de trei ani, şi în tot acest timp au fost premiaţi minunaţi literaţi, care şi-au adus o contribuţie substanţială în afirmarea valorilor duhovniceşti, morale în viaţa societăţii noastre. Sunt adevăraţi nevoitori ai duhului, persoane, care în pofida cerinţelor modei, doresc să păstreze fidelitate lui Dumnezeu, propriului popor, patriei, fidelitate acelor tradiţii, în care au fost educaţi ca cetăţeni şi scriitori.

Este minunat că aceste persoane nu sunt în goană după rating-uri şi chiar după onorarii enorme de scriitor. Pe astfel de scriitori-nevoitori, pe o astfel de turmă mică, dacă e să ne exprimăm în limba Sfintei Scripturi (vezi: Lc. 12:32), în mişcarea literară contemporană se ţine cultura cuvântului în Patria noastră, creată timp de secole.

Nu întâmplător premiul poartă numele sfinţilor întocmai cu apostolii Chiril şi Metodiu, a căror pomenire o vom face solemn poimâine. Anume trudele fraţilor din Solonic au conferit un  impuls în dezvoltarea intelectuală, duhovnicească şi culturală a popoarelor slave şi au contribuit la împărtăşirea acestor popoare la moştenirea bogată a Bizanţului şi Romei. Seminţele, aruncate cândva de învăţătorii întocmai cu apostolii pe pământul benefic slav, au adus roade mănoase în diverse domenii ale vieţii poporului. Una din aceste roade, un fenomen viu în literatura slavă a devenit literatura clasică rusă, înrădăcinată în tradiţia lui Chiril şi Metodiu.

Literatura naţională – este o reflectare în felul său a acelei căi culturale, parcursă de poporul care a creat-o. Ne este bine cunoscut tuturor faptul că pe parcurs de secole calea culturală a poporului rus era determinată de credinţa ortodoxă. Literatura clasică rusă era bazată întotdeauna pe idealuri şi valori, date omului în Revelaţia lui Dumnezeu. Alexandr Sergheevici Puşkin spunea că geniul trebuie să tindă spre Cer. Anume această orientare spre Cer, meditaţiile intense despre Dumnezeu, despre creaţia Sa, despre om, despre căutarea lui Dumnezeu, despre relaţiile cu Dumnezeu, căutările permanente ale Adevărului au devenit trăsături, care au determinat originalitatea literaturii ruse şi au situat-o într-un şir cu cele mai vii fenomene ale culturii mondiale.

În urma zguduirilor de ordin politic, social şi economic, care au afectat ţara noastră la finele veacului trecut, poporul nostru s-a pomenit rupt de la acea paradigmă valorică, care timp de secole a determinat identitatea sa naţională, a încetat să se simtă inclusă în spaţiul cultural-istoric al lumii Ruse. În multe privinţe aceasta s-a reflectat şi asupra atitudinii faţă de literatură, care deseori nu mai este  privită ca sursă a ideilor de moralitate şi unul din mijloacele importante ale cunoaşterii de către om a propriei persoane şi a lumii ambiante.

Veaceslav Ivanov, vorbind despre relaţiile dintre artă cu mediul ambiant, menţiona că arta răspunde la cerinţele vieţii prin reevaluarea permanentă a valorilor. Din păcate, referitor la literatura contemporană putem spune că ea în mare parte a răspuns la cerinţele vieţii prin pierderea de valori, atât de ordin etic, cât şi estetic. Nu vreau să spun că aceasta are loc în tot volumul literaturii ruse, dar, spre regret, dacă e să privim la ediţiile care se bucură de cea mai mare popularitate, atunci se poate spune cu îndrăzneală că anume în aceste ediţii nu vom găsi valori şi legături adevărate cu acea măreaţă tradiţie orală şi culturală, care atât de strălucit a fost prezentată în literatura clasică rusă.

Cultura contemporană de masă, care a căpătat denumirea de postmodernistă, este nimic altceva decât o cultură relativă, o cultură a antivalorilor. Când valorile devin relative, ele se transformă în antivalori. Această literatură nu capătă dimensiune sacrală a vieţii omeneşti, ea elimină sacralitatea şi distruge reperele tradiţionale morale. Deseori în această literatură sunt estompate hotarele dintre bine şi rău atât de tare, încât de la ea aduce a duhul apocalipsei.

Cultura postmodernismului, indiferent de câte prefixe „post” vom pune, nu este capabilă să scoată pe omul contemporan din profunda criză duhovnicească şi morală, în care a nimerit. Dar de ce? Deoarece cultura, zidită pe negarea experienţei generaţiilor premergătoare, pe renegarea tradiţiilor, pe distrugerea adevărurilor veşnice morale, pe postulatul relativităţii normelor morale, este apriori distructivă şi aruncă oamenii într-un îngrozitor haos duhovnicesc. De aceea ea nu este vitală.

Vital este doar ceea ce poartă în sine binele, ce  înnobilează personalitatea şi societatea. Dovadă  acestui fapt este moştenirea culturală bogată, lăsată nouă de marii învăţători slavi.

Cineva ar putea să pună  pe drept întrebarea: oare trebuie să ne întoarcem la modelele clasice şi să începem să scriem ca Puşkin, Gogol şi Dostoevski? Desigur, în condiţiile contemporane este imposibil, deoarece lumea a devenit alta, omul a devenit altul, au apărut alte criterii, inclusiv şi aprecieri ale celor ce se întâmplă. Dar cel mai important este că au apărut categoriile gândirii. Împreună cu dezvoltarea societăţii trebuie să se dezvolte şi cultura. Reîntoarcerea la izvoare s-ar putea compara cu faptul, dacă i-am propune unui matur să se culce în leagănul, în care a fost culcat când era prunc, spunându-i că trebuie să-i fie bine, deoarece s-a născut acolo.

Cum de unit tradiţia şi contemporaneitatea? Răspunsul la această întrebare încearcă să-l găsească mulţi filozofi. După opinia mea, cel mai reuşit a fost răspunsul părintelui Gheorghe Florovski, un teolog remarcabil, gânditor al primei jumătăţi a sec. al XX-lea, care, gândind la adaptarea moştenirii patristice la contemporaneitate, a ajuns la concluzia despre necesitatea de vorbit de sinteza patristică. Sinteza patristică – este includerea valorilor moştenirii patristice în cultura contemporană, inclusiv în teologia contemporană. Este minunată lozinca „Înainte – spre Părinţi”. Nu înapoi în istorie, nu copierea spuselor părinţilor, ceea ce se mai întâmplă spre regret în propovăduire bisericească contemporană, când oamenii nu pot înţelege, în ce limbă vorbeşte preotul. Primesc uneori scrisori cu rugămintea de a oficia serviciile divine în limba rusă. Când intri în dialog cu astfel de oameni şi îi întrebi: „Dar ce nu vă aranjează în serviciul divin? De ce insistaţi asupra faptului ca neapărat limba rusă să fie utilizată?”, răspunsul este următorul: „Preotul iese cu predica, iar noi nu înţelegem nimic”. Însă aici nu e de vină limba slavonă, este vorba de o astfel de limbă rusă, în care nu e voie să vorbeşti omului contemporan, dacă vrei să fii convingător.

În acest sens reîntoarcerea la tradiţii – nu semnifică reîntoarcerea ad-literam, nu este repetarea modelelor, fiindcă niciodată nu poţi copia astfel, încât copia să fie egală ca valoare sau să depăşească prin semnificaţia sa originalul. De aceea nu înapoi în trecut chema să ne întoarcem părintele Gheorghii Florovski, dar însuşind în mod creator experienţa sfinţilor nevoitori, să ne îndreptăm spre viitor. Sunt convins: un astfel de model este aplicabil şi la literatură, şi la întreaga cultură în întregime. O astfel de înţelegere va duce la apariţia noilor, minunatelor curente literare, va înnoi viaţa intelectuală şi duhovnicească a societăţii. Dar fără o astfel de mişcare înainte mişcarea noastră din nou va fi însoţită de rupturi, curmări ale tradiţiei istorice, care atât de dureros lovesc asupra integrităţii personalităţii umane.

Cu toate acestea, în pofida faptului că mulţi vorbesc despre actuala criză în cultură, despre faptul că literatura contemporană nu poate fi comparată cu literatura clasică, ar fi nedrept să afirmăm că azi nu există scriitori buni. Astfel de autori există. Ei lucrează în diverse genuri şi deţin diferit grad al celebrităţii. Ei aparţin diverselor generaţii, însă sunt uniţi prin tendinţa de afirmare în conştiinţa omului a idealurilor şi valorilor perene, de păstrare a idealurilor şi valorilor. E vorba de acei scriitori, care se conştientizează pe sine succesori duhovniceşti ai clasicilor şi continuatori ai slujirii lor, nu merg la compromisuri etice şi estetice pentru a fi pe plac cititorului de masă, devin laureaţii premiului Patriarhului pentru literatură.

Sper că trudele noastre comune vor servi la educarea cititorilor, care ar fi străini la indiferenţa pentru estetica şi atitudinea de consumator al literaturii. Sunt convins că anume o astfel de creaţie, despre care am vorbit adineaori, ne va ajuta să trezim în societate interesul faţă de cărţile, care înalţă duhovniceşte pe om, mărturisesc despre necesitatea de a ne conduce în viaţă de idealurile lăsate de Dumnezeu ale dragostei şi ale binelui.

Cu aceste cuvinte aş vrea să declar deschisă procedura alegerii laureaţilor premiului în numele sfinţilor întocmai cu apostolii Chiril şi Metodiu.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei