La 7 iunie 2013, în timpul vizitei la mănăstirea Panagia Dovra, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril la rugămintea jurnaliştilor şi-a împărtăşit impresiile de pe urma aflării sale în Grecia, spunând:
„Am plecat cu inimă uşoară în Grecia, deoarece am ştiut că voi fi înconjurat de dragoste şi respect. Când vii pe acest pământ, o parte componentă extrem de importantă a vizitei este rugăciunea de obşte. M-am rugat cu mii de greci, cu clerul, episcopatul – aceasta îmi ridica starea duhovnicească şi determina dimensiunea corectă a vizitei mele.
Vizita Patriarhului este una duhovnicească, dar nu politică. Şi dacă vorbim despre semnificaţia factorului duhovnicesc în relaţiile dintre ţările noastre, el este decisiv, deoarece în diverse epoci istorice, chiar în timpurile grele ale războiului rece, noi ne-am perceput ca fiind prieteni şi ne-am acordat susţinere, fără a vorbi de ziua de azi. Motivul principal la toate acestea este credinţa unică Ortodoxă. Noi trebuie să conştientizăm importanţa acestui factor şi să facem totul pentru ca relaţiile dintre Bisericile noastre să se întărească, doar atunci se vor întări şi relaţiile dintre popoarele noastre.
Acesta a fost scopul principal al vizitei mele şi sunt bucuros că am reuşit să-l realizez, după părerea mea”.
Pe parcursul a câteva zile Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a efectuat pelerinaj pe Muntele Athos. La rugămintea jurnaliştilor, Sanctitatea Sa şi-a împărtăşit gândurile sale cu privire la importanţa Sfântului Munte pentru contemporanii noştri şi despre rolul monahismului ortodox în lumea contemporană.
„Dacă e să vorbim despre rolul monahismului şi rolul Athosului, el este extrem de mare, deoarece monahismul în Biserică este ca o piatră unghiulară, este ca o coloană, pe care se sprijină toată construcţia. De ce? Deoarece monahii părăsesc totalmente această lume, se leapădă de ceea ce este scump şi dorit pentru absoluta majoritate a oamenilor şi o fac de dragul unui singur scop: ca să se dedice în totalitate lui Dumnezeu prin rugăciune, prin meditaţie, prin fapte bune, prin studierea teologiei. Anume de aceea monahismul întotdeauna a fost sursa pentru completarea cadrelor bisericeşti, inclusiv cu cele mai înalte funcţii în Biserică. Această tradiţie pogoară până la vremuri străvechi, ea efectiv funcţionează şi azi.
Când soseşti pe Athos, înţelegi importanţa monahismului pentru toată Biserica Ortodoxă şi în special importanţa Sfântului Munte. Sfântul Munte Athos este o peninsulă, dar şi în sens figurat, de asemenea, este o peninsulă – peninsula Bizanţului, ceea ce s-a păstrat de la Bizanţ şi a ajuns până în zilele noastre.
Dar deoarece monahismul athonit nu este izolat de lume, nu este o insulă şi nici un muzeu arheologic. Athosul este legat de viaţa contemporană, fără a fi o insulă izolată.
Din punct de vedere geografic şi istoric Athosul este o peninsulă, are o relaţie vie cu societatea contemporană şi, graţie acestei legături, impulsurile duhovniceşti ale monahismului athonit sunt recepţionate de foarte multe persoane.
Eu pot judecată după oamenii noştri, de exemplu, în Rusia, Ucraina... Eu pot vorbi despre acei care încă mai ieri nu se puteau numi ortodocşi, iar azi, prin experienţa atingerii de Athos, au devenit ortodocşi cu toate consecinţele care urmează, adică luarea asupra sine a anumitor îndatoriri faţă de lumea înconjurătoare şi oameni.
Athosul cu adevărat este sursa legăturii duhovniceşti pentru monahismul ortodox. Pentru Rusia aşa s-a creat în plan istoric, deoarece prin Athos noi am primit acest monahism, am dobândit foarte multe din experienţa duhovnicească. În zilele noastre acest rol al Athosului devine tot mai proeminent”.
Serviciul de comunicare al DREB/Patriarchia.ru