Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Dumnezeiasca liturghie în biserica „Nașterea sfântului Ioan Botezătorul” din cartierul Ivanovskoie, or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Dumnezeiasca liturghie în biserica „Nașterea sfântului Ioan Botezătorul” din cartierul Ivanovskoie, or. Moscova
Versiune pentru tipar
7 iulie 2013 18:00

La 7 iulie 2013, în duminica a 2-a după Cincizecime, a Tuturor sfinților care în pământul Rusiei au strălucit, de sărbătoarea Nașterii cinstitului slăvitului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, Preafericitul Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie în bisericaNașterea sfântului Ioan Botezătorul în cartierul Ivanovskoie, or. Moscova. După terminarea serviciului divin Preafericitul Patriarh s-a adresat către cei prezenți cu o predică, consacrată pomenirii lui Ioan Botezătorul și tuturor sfinților care în pământul Rusiei au strălucit.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cinstite părinte Petru, dragi părinți, frați și surori!

Pe voi pe toți vă felicit cordial cu ocazia acestei zile de sărbătoare. Astăzi avem trei evenimente importante, marcate de Biserică. A doua duminică după Sfânta Treime este consacrată pomenirii tuturor sfinților ruși – tuturor celor care în pământul nostru, în Rusia istorică, au strălucit prin sfințenie și viață cuvioasă. Sărbătorim noi, de asemenea, ziua Nașterii sfântului Ioan – prooroc, Înaintemergător și Botezător, al acelui Ioan, care a pregătit calea Domnului, care a fost Înaintemergătorul Lui, care era un propovăduitor înflăcărat al pocăinței. Este acel sfânt, despre care s-a spus prin cuvintele lui Hristos Însuși că este mai presus decât toți, care au fost născuți de femei. Aceste două sărbători se amplifică încă prin faptul că astăzi este zi de duminică, iar duminica – este micul Paște. Din această cauză au fost atâtea citiri din Apostol și Evanghelie, care oferă omului credincios posibilitatea să intre prin intermediul textului în înțelegerea sensului zilei de azi, să găsească pentru sine ceva important, necesar, folositor.

Despre Ioan se spune în cuvântul lui Dumnezeu:„Ioan a botezat cu botezul pocăinței”. Misiunea principală a lui Ioan Botezătorul era misiunea pocăinței – el îi chema pe oameni la pocăință. Dar ce este pocăința? Pocăința este trezirea conștiinței.

Fiecare dintre noi știe că atâta timp cât conștiința nu îl mustră pe om, el nu-și simte vina. Chiar dacă este chemat la pocăință sau dacă el vine la pocăință conform tradiției stabilite, conform obiceiului, după cum se întâmplă deseori în Biserică înainte de împărtășanie – dacă conștiința nu îl mustră, atunci pocăință adevărată nu există.

Dar ce spunea Ioan Botezătorul? La ce chema? Doar era omul Vechiului Testament, când oamenii doreau să se mântuiască prin prescripțiile Testamentului Vechi, prin legea, primită de sus. Bineînțeles, Ioan îi chema pe oameni la pocăință în acele fapte, care au prezentat încălcarea legii– a ceea ce era cel mai important, a celor duhovnicești și celor morale, acea lege. Pentru Ioan Botezătorul, precum și pentru acei, care s-au botezat de la el în râul Iordan, era foarte important restabilirea acelei legături cu legea, iar semnul vizibil al acelui fapt era spălarea ce mărturisea despre iertarea păcatelor. Legea ca etalon, ca regulă a vieții și regulă a credinței, desigur, era încălcată de oameni și Ioan cerea pocăință, întoarcere la normele legii în viața umană.

Într-adevăr, legea avea un rol enorm în viața religioasă a iudeilor antici, deoarece le dădea norme clare, a căror neîndeplinire semnifica încălcarea voinței lui Dumnezeu, de aceea restabilirea legăturilor cu legea, căința în cele săvârșite semnifica mărturia pocăinței adevărate a omului.

Însă în acel timp trăiau și păgâni. Ce se întâmpla cu ei? Ei doar nu cunoșteau legea. Ei nu aveau legea Vechiului Testament, ei nu o puteau cunoaște, deoarece niciodată nu au citit Biblia. Și iată că în citirea de astăzi din Epistola către Romani noi găsim cuvinte uimitoare ale apostolului Pavel, care spune:„Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără” (Rom. 2:14-15).

Vă imaginați cât de uimitor de revoluționar răsună aceste cuvinte ale apostolului! Păgânii singuri au în sine legea. Bineînțeles, pentru unii aceasta suna ca o blasfemie, doar încălcarea legii lui Moise necesita pocăință – la aceasta chema și proorocul Ioan Botezătorul. Dar dacă te poți mântui, doar îndeplinind această lege a Vechiului Testament, cum atunci apostolul Pavel spune:când păgânii din fire fac ale legii, aceştia îşi sunt loruşi lege?

Ce semnifică aceasta – după fire să faci ale legii? Aceasta semnifică că firea omului, creată de Dumnezeu, și legea pe care Dumnezeu a dat-o prin Moise, iar apoi a înnoit-o prin Fiul Său Domnul Iisus Hristos, au o relație interioară, ontologică, de esență. Între firea omului și legea lui Dumnezeu există o legătură interioară, care ne vorbește despre faptul că și conținutul moral al legii, fie ea din Testamentul Vechi sau din cel Nou, și natura morală a omului - este una și aceeași. Dumnezeu a binevoit să-l creeze pe om astfel, ca în firea lui, în mentalitatea lui, în voința lui să fie inclus, pe lângă dorința lui, pe lângă voința lui, pe lângă alegerea lui, și principiul moral care corespunde legii lui Dumnezeu din Testamentul Vechi și cel Nou.

Atunci se poate de pus întrebarea: de ce atunci este nevoie de Testamentul Vechi și cel Nou, dacă în firea omului este inclus un mecanism, care prin  glasul conștiinței și al gândului, după cum spune apostolul Pavel în epistola de azi, mărturisește despre lege? Anume de aceea că omul este o ființă fragilă și din afară asupra lui se exercită influențe enorme – asupra modului de gândire, asupra convingerilor, asupra modului de comportament; și este extrem de simplu ca sub influența circumstanțelor externe să fie distrus acest principiu moral.

Atunci unde este salvarea? Ce va înțelege persoana care are acest principiu distrus, când nici gândurile ei, nici faptele ei, nici conștiința ei nu mai mărturisesc despre lege? El nu mai poate fi pentru sine lege, el devine pentru sine fărădelege, el face ce vrea. Dar cum de găsit calea spre mântuire, dacă puterile morale sunt distruse, dacă potențialul duhovnicesc și cel moral este epuizat? Doar prin întoarcerea către cuvântul lui Dumnezeu, către acea lege, pe care Domnul în mod verbal, prin cuvânt, a transmis-o neamului omenesc, către acea lege, unde în scris sunt pecetluite aceste cuvinte Dumnezeiești. Și credința în Hristos, religia în sensul larg al acestui cuvânt este chemată să păstreze această lege a lui Dumnezeu, menținând concomitent într-o stare cuvenită natura morală a omului.

Uneori, pentru a tenta pe cei credincioși, persoanele activ necredincioase pun întrebări ispititoare în timpul polemicii:Dar parcă nu există oameni buni, dar necredincioși?” Și permanent răspunzi: „Bineînțeles că sunt”, deși  nu întotdeauna în acest tip de convorbiri ai posibilitate să faci trimitere la apostolul Pavel și să spui că omul necredincios este anume acel păgân, care singur este pentru sine lege, care prin firea sa, prin natura sa face legea, deoarece Dumnezeu a introdus în om acest program al vieții morale.

Dar dacă acest program este distrus? Iată anume atunci e nevoie de credință. Ea este necesară pentru păstrarea naturii morale a omului și pentru a o restabili atunci, când ea este supusă distrugerii.

Noi sărbătorim azi pomenirea sfinților care în pământul Rusiei au strălucit. Istoria Bisericii noastre este foarte complexă, precum complexă este istoria pământului nostru. Și cât de des  în această istorie se întâmplau momente critice, când era vorba de însăși existența credinței noastre ortodoxe. Era și în timpuri străvechi, și în perioada năvălirilor tataro-mongole, și în timpul încercărilor cruciaților să intre în spațiul pământului nostru și să distrugă credința ortodoxă. A fost și în grozăvia luptelor fratricide, când numele lui Hristos era batjocorit prin însăși dușmănia, care era însoțită de vărsări de sânge și fărădelegi, săvârșită de frați întru credință. Aceasta se petrecea și atunci, când asupra țării noastre s-au prăbușit influențe puternice intelectuale din exterior.

Dar aceasta a fost deosebit de periculos în secolul al XX-lea, când puterea ideologiei și a politicii lucra asupra faptului ca să fie distrus principiul religios în viață, ca să nu existe nici un fel de lege a lui Dumnezeu, ca oamenii, făurindu-și viața, inclusiv din punctul de vedere al moralității, să nu facă trimiteri pe nici un fel de legi ale lui Dumnezeu, ca să nu existe pocăință, ca să nu vorbească conștiința atunci când se procedează rău. Deoarece, odată cu distrugerea credinței și a legii lui Dumnezeu, să se distrugă etalonul, măsurătorul adevărului. Noi știm că strămoșii noștri cuvioși, inclusiv noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, au rezistat la aceste presiuni și au păstrat credința dreaptă în pământul nostru.

Astăzi noi, de asemenea, trecem prin timpuri deloc simple. În mod formal nimeni nu încearcă să lupte cu credința, cu religia, însă astăzi se petrece ceva ce este și mai periculos. Astăzi se distruge firea morală a omului – acea fire, care este lege în ea însăși, care este în stare să ducă la mântuirea omului care, se prea poate, nu a știut pe parcursul întregii vieți legea lui Dumnezeu, dar care a viețuit în conformitate cu legea lui Dumnezeu, cu propria conștiință. Amestecarea binelui și a răului, a adevărului și a minciunii - este ceea ce distruge firea morală a omului, încât el încetează să mai fie capabil să rămână  judecător pentru sine însuși, deoarece nu există nici un fel de punct de plecare, nici un sistem de coordonare, nici un adevăr al vieții.

Precum noii mucenici și mărturisitori ai noștri, precum sfinții lui Dumnezeu care au strălucit în pământul nostru, tot așa și creștinii ortodocși ai secolului al XXI-lea sunt chemați la păstrarea adevărurilor revelației lui Dumnezeu, pecetluite în cuvântul lui Dumnezeu și în inimile noastre. Pentru ce? Pentru a fi capabili să aducem pocăință, pentru ca să fim capabili, răspunzând la glasul propriei conștiințe, să învingem atracția păcatului, pentru a fi capabili să răspundem la harul lui Dumnezeu ce ne cheamă. Toate acestea ne învață ziua minunată de azi, ziua de duminică, ziua pomenirii sfântului Ioan proorocul, Înaintemergătorul și Botezătorul, ziua pomenirii tuturor sfinților care în pământul Rusiei au strălucit.

Pentru rugăciunile sfinților, pe care i-am pomenit azi la serviciul Divin, să ne păstreze Domnul Patria noastră, toată Rusia istorică, popoarele pământului nostru în capacitatea a păstra legea lui Dumnezeu, precum și legea morală în inimile noastre. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou