Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Liturghia în catedrala „Schimbarea la față a Mântuitorului” la mănăstirea Valaam

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Liturghia în catedrala „Schimbarea la față a Mântuitorului” la mănăstirea Valaam
Versiune pentru tipar
11 iulie 2013 18:22

La 11 iulie 2013, de ziua pomenirii cuvioșilor Serghie și Gherman, făcătorii de minuni din Valaam, Preafericitul Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat Liturghia Dumnezeiască în biserica de sus a catedralei în cinstea Schimbării la Față a Mântuitorului din mănăstirea stavropighială de călugări Valaam. După încheierea serviciului divin Preafericitul Stăpân s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Stăpâne Pancratii, egumenul acestui sfânt locaș! Dragi părinți, frați și surori!

Aș vrea să vă salut cordial pe toți cu ocazia sărbătorii – ziua pomenirii sfinților cuvioșilor Serghie și Gherman, făcătorii de minuni din Valaam, fondatorii vieții monahale pe aceste insule minunate.

Ca să înțelegem sensul slujirii multiaspectuale a acestor nevoitori, este bine să ne gândim încă odată la cuvintele, pe care le-am auzit azi în citirea Evangheliei după Matei. Domnul, adresându-se către ucenici, le spune: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mt. 10:32-33).

Dar ce înseamnă să-L mărturisești pe Domnul Iisus Hristos înaintea oamenilor? Aceasta semnifică să fii martor – să fii martorul credinței tale, al convingerilor tale. Însă mărturisirea nu este pur și simplu să fii martor la ceva, doar a fi martor o poți face în condiții foarte confortabile, când suntem înconjurați de tovarăși de idei, când spunem ceva, ce le place oamenilor, ceea ce acceptă cu entuziasm, cu simpatie, cu acord. În aceasta nu este actul mărturisirii. Mărturisirea este întotdeauna să fii martor în fața celor, care au o atitudine critică față de această mărturie. Mărturisirea cere întotdeauna curaj și noi știm că în istoria Bisericii au fost astfel de vremuri, când mărturia deschisă despre Hristos, despre credința proprie a tras după sine prigoniri, marginalizări și chiar moarte.

Din fericire, pentru țara noastră aceste vremuri au trecut și astăzi nimeni nu este supus închisorii, nici torturilor, nici morții pentru mărturisirea credinței. Poate că a dispărut și însăși mărturisirea? Sigur că nu. Cred că și cei ce stau aici în biserică știu cât este de greu uneori într-un auditoriu sau altul, în  comunicarea cu unii sau cu alți oameni să vorbești despre propria credință, uneori chiar e greu să-ți faci cruce, dar cu atât mai mult să aperi valorile creștine. Nici un risc pentru carieră (deși în unele cazuri riscuri există și azi), nemaivorbind de riscuri pentru viață, dar frica este, și această frică încleștează. Și atunci noi nu că ne lepădăm de credință – noi facem credința noastră nevăzută, pentru nimeni cunoscută. Dar cât este de important ca omul, în special cel care ocupă o funcție înaltă, fără a impune, dar calm, fie în convorbiri particulare, iar unde e nevoie - și în cele publice, să vorbească despre credința sa sau despre valorile credinței creștine pentru viața personală, familială, socială. Însă frica te leagă: „să nu iasă ceva! Mă vor înțelege corect ceilalți? Nu se va răsfrânge aceasta asupra bunăstării mele?” Și iată că prin propria tăcere noi parcă ne lepădăm de Domnul, noi nu Îl mărturisim, de aceea trebuie să ținem minte cuvintele Mântuitorului: „Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu”.

Dar ce înseamnă mărturisirea înaintea Tatălui? Este mijlocirea pentru noi, păcătoșii, care se ridică și cad, pentru noi care nu suntem sfinți, dar care trăim în nădejdea învierii și a vieții de veci. Pentru micile noastre nevoințe Domnul este gata să mărturisească înaintea Tatălui dragostea Sa, grija Sa pentru noi, prin urmare și pentru soarta noastră în lumea aceasta și cea de după mormânt.

Istoria Bisericii este plină de pilde minunate ale mărturisirii. Printre nevoitorii Rusiei au fost și dintre acei care nu și-au terminat viața ca mucenici, dar care au venit pe calea grea a mărturisirii, a suferințelor, a întemnițării, a exilurilor, cine și-a pierdut serviciul sau cariera, cine era lipsit, eu țin minte bine aceasta, de rândul pentru primirea apartamentului, căruia i se lua și pensia mizeră – doar pentru faptul că în mod deschis au mărturisit pe Domnul și nu s-au sinchisit să o facă.

Sfântului Grigore Teologul, care a trăit în secolul al IV-lea, în timpul înfloririi imperiului Bizantin, când creștinismul era deja legalizat, când nu mai existau nici un fel de prigoniri, îi aparțin minunatele cuvinte: „Noi (adică Biserica) întotdeauna am înfruntat puterea vremurilor”. Cuvinte uluitoare. Recent Biserica a ieșit din prigoane – însă ea se opunea față în față marelui imperiu Roman, care și-a revărsat asupra nimicirii credinței toată puterea sa și care a pierdut. Iar apoi au început alte încercări și ispitiri. Păgânii de ieri, cu duhul lor al vremurilor, cu puterea lor a vremurilor au venit în Biserică și au început să ceară funcții ierarhice bisericești – de episcop, de patriarh, doar pentru faptul că erau gubernatori, miniștri, nobili, elită. Deseori așa și se întâmpla că păgânii de ieri deveneau ierarhi bisericești și astfel aduceau în viața Bisericii obiceiurile, ordinea, duhul și puterea vremurilor. Și aceasta era mai strașnic uneori decât prigoana directă, deoarece Biserica a început să se submine din interior prin puterea vremurilor, dar Grigore Teologul mărturisește că „noi întotdeauna am înfruntat puterea vremurilor”.

Și astăzi, mai bine de o mie de ani și jumătate mai târziu, noi putem repeta aceste cuvinte, sprijinindu-ne și pe experiența Bisericii noastre, pe experiența vieții noastre. Puterea vremurilor, despre care a vorbit Grigore Teologul, a fost caracterizată de el ca fiind dominantă, prin urmare, care are stăpânire. Dar noi întotdeauna am înfruntat această putere stăpânitoare a vremurilor. Despre ce mărturisește aceasta? Doar aceasta nu mărturisește despre puterea noastră personală. Noi ca și comunitate nu am fost niciodată puternici din punctul de vedere al omenescului. Puterea este acolo unde sunt bani, unde este stăpânire, pe când Biserica nu a avut niciodată în mod special nici bani deosebiți, nici cu atât mai mult stăpânire. Prin urmare, ea a  depășit această putere stăpânitoare a vremurilor prin puterea mărturisirii.

De ce vorbim despre toate acestea în ziua pomenirii sfinților Serghie și Gherman? Doar ei nu au fost mărturisitori în acel sens în care vorbim azi despre nevoința mărturisirii. Dar ei au fost mărturisitori ai credinței. Imaginați-vă: doi oameni au venit să trăiască în aceste condiții aspre, pe un arhipelag îndepărtat în lacul Ladoga, practic fără nici un fel de legătură cu lumea  exterioară, pentru a se salva, pentru a fi fideli lui Hristos, pentru a îndeplini idealul moral al Evangheliei. Ce era pentru ei puterea dominantă? Stihia, singurătatea, foamea, frigul – toate aceste circumstanțe extrem de grele ei le depășeau aidoma faptului, cum mărturisitorii și mucenicii depășeau puterea dominantă a vremurilor. Ei depășeau toate acele care nu doar că îi putea domina, dar îi putea distruge, nimici, strivi. Ei au arătat în nevoința lor mărturisirea credinței, ei nu  s-au lepădat de Domnul, ei nu au cedat, nu au spus: „Cât este de frig aici, ce ierni îngrozitoare, aici nu există legătură cu continentul, noi viețuim aici în  singurătate desăvârșită, în orice moment noi putem muri!” Ei au rămas, ei L-au mărturisit pe Domnul - prin învingerea acestei puteri duhovnicești și concomitent naturale, care trebuia biruită, pentru a rămâne aici, pe insulele Valaam.

Probabil că atunci când Grigore Teologul spunea că noi ajungem să fim mai puternici decât puterea dominantă a vremurilor, el avea în vedere nevoința duhovnicească a creștinului - a fiecăruia la locul său. Această nevoință multe presupune. Pentru unii este legată de obținerea studiilor, de căpătarea cunoștințelor, necesare pentru ca și mărturisirea verbală a credinței să fie convingătoare pentru contemporani. Pentru alții ea este asociată cu nevoința ascezei. Iar uneori una o însoțește pe alta. Cu alte cuvinte, mărturisirea niciodată nu este simplă – ea întotdeauna cere, în primul rând, biruința asupra propriei persoane, asupra propriilor temeri, asupra propriei limitări, asupra propriei slăbiciuni. Iar aceasta semnifică că mărturisitorul este întotdeauna eroul duhului. Și la acest eroism suntem chemați nu de vreun înțelept, nu vreun conducător de oști, nu un eroi din povești, dar de Însușii Domnul și Mântuitorul, legând de eroismul nostru personal atitudinea Lui față de noi, participarea Lui în viața noastră înaintea lui Dumnezeu Tatăl.

Fie ca Domnul să ne întărească pe noi pe toți, pe fiecare la locul său – pe ierarhi, cler și mireni, monahi din mănăstiri și schimnici, tot poporul lui Dumnezeu ca, răspunzând la chemarea Domnului, noi să ne putem umple de puterea interioară a duhului, ca să mărturisim înaintea lumii credința noastră în Domnul și Mântuitorul, care doar ea are posibilitate să schimbe viața lumii acesteia. Și fie ca pilde pentru noi să fie sfinții lui Dumnezeu, printre care sunt și acei, ale căror nume noi azi pomenim – Serghie și Gherman din Valaam. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Materiale la temă

Comisia Departamentului Sinodal pentru mănăstiri și monahism a efectuat o vizită de inspecție la metocul din satul Gremeacevo al Mănăstirii Cernoostrovsky „Sfântul Nicolae”

Arhimandritul Porfirii (Șutov): Solovki este atrăgătoare pentru cei care caută viața monahală [Interviuri]

Preafericitul mitropolit Onufrii a săvârșit panihida la un an de la decesul locțiitoarei Mănăstirii „Sfânta Înălțare a Domnului”-„Sfinții Flor și Lavru” din or. Kiev egumena Antonia (Filkina)

A fost semnat acordul de colaborare dintre Mănăstirea Pusia Optina și Universitatea „Sfântul Patriarh Tihon”

Președintele Departamentului Sinodal pentru mănăstiri și monahism a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie la metocul de la Moscova al Mănăstirii din Valaam

Mănăstirii din Valaam i-a fost transmisă în dar icoana Sfântului Cuviosului Mărturisitor Sebastian de Karaganda cu o părticică din moaștele sale

Mănăstirea din Valaam elaborează turul virtual gratuit „Valaamul tăinuit...”

La Moscova va fi inaugurată expoziția de fotografie „Stagiunile rusești. Valaamul”

În cadrul Soborului Arhieresc al Mitropoliei de Omsk a fost discutată sărbătorirea aniversării a 125 de ani a Eparhiei Omskului

În perioada 23-25 noiembrie Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a vizita Eparhia de Kaliningrad

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Sfânta Muceniță Lidia” din Kaliningrad [Patriarhul : Predici]

Vizita Patriarhului la Eparhia de Kaliningrad. Sfințirea bisericii „Sfânta Muceniță Lidia” din Kaliningrad

Slujirea Patriarhului de sărbătoarea Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în catedrala „Buna Vestire” din Kremlin, or. Moscova

De sărbătoarea Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în catedrala „Buna Vestire” din Kremlin, or. Moscova

De sărbătoarea Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în catedrala „Buna Vestire” din Kremlin, or. Moscova

De ziua pomenirii Sfântului Ierarh Petru în centrul Moscovei a fost săvârșită procesiunea Drumului Crucii

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 5-a din Postul Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Învierea lui Hristos” din localitatea Voskresenskoe

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Buna Vestire” din Kremlin, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 3-a din Postul Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Ștefan de Perm” din Iujnoe Butovo, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 2-a din Postul Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvărșită la biserica cu hramul „Sfântul Dreptcredinciosul cneaz Alexandru Nevski” din Alexandrovka

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica Triumfului Ortodoxiei după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ajunul Duminicii Triumfului Ortodoxiei după privegherea săvârșită la biserica „Sfântul și Dreptul cneaz Igor de Cernigov” din Peredelkino

Predica Patriarhului rostită în ziua de Sâmbătă a primei săptămâni din Postul Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Pustia lui Zosima”

Predica Sanctității Sale Patrirhul Chiril rostită în ajunul zilei de Sâmbătă a primei săptămâni din Postul Mare după slujba dumnezeiască săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Sfântul Daniel”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ziua de Vineri a primei săptămâni din Postul Mare după Liturghia Darurilor Înainte Sfințite săvârșită în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Pavecernița Mare săvârșită în ziua de Joi a primei săptămâni din Postul Mare la Mănăstirea stavropighială „Întâmpinarea Domnului”