Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea Adormirea Maicii după Litughia la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” în Kremlin (or. Moscova)

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea Adormirea Maicii după Litughia la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” în Kremlin (or. Moscova)
Versiune pentru tipar
28 august 2013 20:50

La 28 august 2013, de sărbătoarea Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala Patriarhală „Adormirea Maicii Domnului” în Kremlin (or. Moscova). După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenți cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Dragi părinți, frați și surori!

Vă salut cordial cu ocazia hramului locașului sfânt principal al Bisericii Ortodoxe Ruse - catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin. În această zi în multe orașe, în multe mănăstiri ea se sărbătorește în calitate de hram, deoarece anume în cinstea Adormirii, în cinstea slavei la moartea trupească a Preasfintei Maicii Domnului, sunt sfințite bisericile principale din orașele și mănăstirile Sfintei Rusii, căci prin acest eveniment ni se descoperă esența slujirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Dar despre Ea se cunoaște puțin din Evanghelie. Ea parcă s-a aflat în umbră. Slava Ei începe lângă Cruce, când Prerasfânta împărtășește împreună cu Fiul Său suferințele. Slava Ei crește atunci, când Hristos deja nu mai este pe pământ, iar în jurul Ei ca Mamă a Mântuitorului se adună primii creștini. În mod special această venerare a Maicii Domnului a fost în ziua sfârșitului Ei, când sfinții apostoli s-au adunat la Ierusalim și când ei au sărbătorit, au venerat această zi nu ca o zi a morții, dar ca o zi a slavei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Și din acel moment, de la acel eveniment a început venerarea deosebită a Maicii Domnului în Biserica creștină, care este transmisă din generație în generație.

Ca să înțelegem sensul slujirii Maicii Domnului, care rămânea, după cum am spus, în umbră, trebuie să atragem atenția la citirea de azi din Apostol. Este Epistola apostolului Pavel către Filipeni (Flp. 2:5-11). În acest fragment nu este nici un cuvânt despre Maica Domnului, dar nu întâmplător Biserica propune anume în legătură cu sărbătorirea Maicii Domnului să auzim aceste cuvinte ale apostolului.

Despre ce sunt aceste cuvinte? Vorbind despre Domnul și Mântuitorul nostru, apostolul spune că El era Dumnezeu în chip, dar S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce. Iar Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume, ca întru numele lui Iisus să se plece orice creație a celor cerești și a celor pământești, și a celor de dedesubt. Și toate popoarele să mărturisească că Domn este Iisus Hristos, căci asupra Lui s-a arătat slava lui Dumnezeu-Tatăl. 

Aceste cuvinte minunate ale apostolului Pavel pot fi aplicate și la Maica Domnului. Ea a fost, de asemenea, ascultătoare până la moarte. Și ascultare absolută voinței lui Dumnezeu a arătat cel puțin, după cum afirmă tradiția Bisericii, de două ori: de ziua Bunei Vestiri și de ziua adormirii Ei. 

Domnul Se smerește pe Sine, fiind Dumnezeu, fiind întocmai cu Dumnezeu, după cum scrie apostolul. El devine ascultător voinței lui Dumnezeu, chiar mergând la moarte. Este acceptarea absolută de către Mântuitor a voinței lui Dumnezeu. Nu există nici un compromis, nu este nici o dorință și tendință măcar puțin de a-Și ușura suferințele, pe care le simțea după firea Sa omenească. El pe deplin îndeplinește ceea ce a fost hotărât de Pronia Dumnezeiască, deși, după cum singur a spus apostolilor, ar fi putut face ca o legiune de îngeri să-L apere de orice nedreptate și înjosire omenească, cu atât mai mult de moarte.

Fiul lui Dumnezeu merge la moarte, îndeplinind voința lui Dumnezeu. Și același lucru face Maica lui Dumnezeu, doar calea vieții Ei se întinde alături de calea Fiului Ei. Deși cunoaștem puțin despre viața Ei, dar este cu desăvârșire clar că Ea ca Mamă era alături de Fiul Său. Dacă Ea s-a aflat în momentul morții la Crucea de pe Golgota, fără a avea frică de orice urmări strașnice care ar putea avea loc, parcă s-ar fi putut teme de altceva, când Fiul Ei era în viață? Ea întotdeauna a fost alături de El.

Pilda Maicii Domnului ne ajută să înțelegem ce este smerenia omenească. Domnul S-a smerit pe Sine, fiind ascultător lui Dumnezeu chiar și până la moarte, moartea pe cruce. Iar Maica Domnului în smerenie își petrece toată viața Sa.

Pentru omul contemporan smerenia estre o virtute de neînțeles, ea se asociază în conștiința omului cu slăbiciunea. Iar slăbiciunea nu este o virtute, este o nenorocire. Ce poate face un om slab? Nu poate face nimic. Este important a înțelege că smerenia nu este slăbiciune, dar ascultarea de voința lui Dumnezeu.

Când viețuim conform legii lui Dumnezeu, când adevărurile acestei legi le trăim cu mintea și cu  inima, când înțelegem că aceste adevăruri sunt cele mai mari,  nimic nu se poate afla alături și nimic nu se poate compara cu aceasta, atunci noi, acceptând cu mintea și cu inima legea lui Dumnezeu, începem să o înfăptuim în viața noastră. Și atunci, în profunzimea experienței duhovnicești, ni se deschide că puterea omenească este neputință.

Fiecare dintre noi, probabil, cunoaște din experiență că cel puternic devine neputincios, cum de exemplu, cineva puternic și care se află la stăpânire, care merge cu o limuzină luxoasă pe străzile orașului, dintr-o dată nimerește într-o situație legată de un accident rutier, poate puțin important, dar își pierde cumpătul, își pierde chipul de om, uneori înhață pistolul, ca să  pedepsească pe făptaș. Ce este aceasta – putere sau slăbiciune? Este o deplină neputință, este mărturia despre deșertăciunea acestui om. Cu nici un fel de emoții, cu nici un fel de temperament nu este cu putință a explica și a justifica faptul că oamenii sunt în stare cu ușurință să aducă ofense, traume altei persoane, doar pentru faptul că ceva s-a întâmplat altfel, decât și-au dorit-o. Este putere sau slăbiciune? Este slăbiciune, care mărginește uneori cu urâciunea duhovnicească.

Noi putem continua  aceste pilde ale celor puternici, bogați, stăpânitori, trufași, mândri, fuduli. A ocupat vreo funcție - și nu mai vede mai mult pe nimeni, este buricul pământului. Unicul lucru de ce are nevoie o astfel de persoană, după cum consideră ea, e să se apere de necuviință, de  dorința cuiva să se plaseze alături de ea. Viața se transformă într-o redută permanentă, ca să nu fie lezată demnitatea, trufia, asociată cu totul eronat în conștiința unor oameni de autoritate. Toate acestea sunt manifestările deplinei slăbiciuni, a nedestoiniciei personalității umane.

Dar ce învățăm noi prin exemplul lui Hristos Mântuitorul, Care a fost ascultător până la moarte, și chiar până la moartea pe Cruce? Ce învățăm din pilda Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Care întreaga Sa viață și-o realiza prin ascultare lui Dumnezeu și prin această ascultare, împreună cu Fiul, a urcat pe Golgota? Noi învățăm că smerenia, care este ascultarea voinței lui Dumnezeu, este puterea cea adevărată a omului.

O astfel de persoană nu poate fi înfrântă, deoarece, fiind deschisă, prietenoasă și respectuoasă cu toți, totodată este atât de puternică, încât este capabilă să reziste la orice încercare din viață. Ea nu își va ieși din fire de pe urma prostiei omenești, a lipsei de respect, a brutalității. Ea va avea suficiente puteri să-și stăpânească emoțiile și în mod corect să-l îndrepte pe cel ce a păcătuit. O astfel de persoană este capabilă să învingă neplăcerile din viață, căderile în carieră, insuccesele, maladiile, deoarece ea nu este singură, dar alături este Dumnezeu, ea este unită de El prin ascultare.

Stăpâna Cerurilor, Care este mai presus decât toți îngerii și arhanghelii, mai presus decât oricine dintre oameni, născuți pe planeta Pământ, prin smerenia și ascultarea Ei a dobândit o mare putere duhovnicească, devenind Maica tuturor oamenilor credincioși și fideli. Această slujire măreață a Ei s-a manifestat în mod deosebit după adormirea și înălțarea Ei la cer, în sălașurile lui Dumnezeu, unde se află în permanență Fiul Ei. Ea, fiind Maica noastră a tuturor, a credincioșilor, ca mamă aude rugăciunile noastre, răspunde la aceste rugăciuni și noi știm din experiență, că ne răspunde la cele cerute.

Fie ca Acoperământul Maicii Domnului să fie de asuprea poporului nostru. Noi trăim într-un timp deloc simplu, când se dezlănțuie patimile omenești, când se amestecă binele și răul, când ticăloșenia și urâțenia omenească nu doar sunt ridicate în rang de normă, dar deseori ni se aduc în calitate de mostră, prin care vor să atragă tineretul, inclusiv prin mijloacele mass-media.

Noi trăim în vremuri dificile, dar noi avem putere internă. Ea nu se manifestă prin bani, nici prin forță, nici prin stăpânire. Această putere interioară este ascultarea noastră de Dumnezeu, după pilda Preacuratei și Preabinecuvântatei Stăpânei noastre din Ceruri. Să-I cerem ca Ea să ne ajute să păstrăm această putere interioară și să rămânem în ascultare de Dumnezeu chiar și până la moarte. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei