Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Dumnezeiasca liturghie de sărbătoarea mutării moaştelor sfântului ierarh al Moscovei Petru

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Dumnezeiasca liturghie de sărbătoarea mutării moaştelor sfântului ierarh al Moscovei Petru
Versiune pentru tipar
6 septembrie 2013 15:57

La 6 septembrie 2013, de sărbătoarea mutării moaştelor sfântului ierarh Petru, mitropolitul Kievului, Moscovei şi al întregii Rusii, făcătorul de minuni, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” în Kremlin. După terminarea liturghiei Preafericitul Patriarh Chiril s-a adresat către participanţii la serviciul divin cu o predică.

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi noi sărbătorim pomenirea sfântului ierarh Petru, mitropolitul Kievului, Moscovei şi al întregii Rusii. În citirea apostolească, care se cuvine a fi citită azi, noi am auzit cuvinte minunate din a doua epistolă către Corinteni, unde apostolul Pavel spune că ”necazul nostru... ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare, neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Cor. 4:17-18).

Aceste cuvinte minunate ale apostolului semnifică că suferinţele şi greutăţile, de care ne ciocnim în viaţa noastră – cea de zi cu zi, în relaţiile familiale, în comunicarea cu alte persoane; suferinţele care ne vizitează în formă de maladii, greutăţile materiale şi tot ce ni se pare o mare nenorocire – sunt, de fapt, suferinţe neînsemnate, grabnic trecătoare. Dar şi aceste suferinţe neînsemnate, grabnic trecătoare, conform spuselor apostolului, aduc slavă veşnică, adică ne aduc la mântuire. Însă pentru aceasta trebuie să existe o condiţie obligatorie – noi trebuie să privim nu la cele vremelnice, adică la cele grabnic trecătoare, dar la cele veşnice.

Dar ce înseamnă a privi? Aceasta semnifică să ai un scop, să ai o poziţie în viaţă, să ai priorităţii şi o dominantă în gânduri, în sentimente, în viaţă. Dacă noi suntem orientaţi spre veşnicie, după cum spune apostolul Pavel, suferinţele uşoare, grabnic trecătoare, care ne rănesc, bineînţeles, care ne fură din energie şi puteri, care deseori ne scad nivelul nostru emoţional, încât ne aflăm în scârbire, în tristeţe, iar uneori chiar plângem, ducem dorul, chiar cârtim – anume aceste suferinţe trecătoare şi uşoare în faţa veşniciei ne aduc slavă veşnică, ne introduc în slava lui Dumnezeu. Însă aceasta se întâmplă doar atunci, când nu pierdem reperele de orientare în viaţă, când în faţa noastră se află veşnicia, care în istoria omenirii este arătată prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvântul Lui, prin mesajul Lui către noi, prin învăţătura Lui Dumnezeiască măreaţă.

Dar ce se întâmplă cu noi atunci, când avem această dominantă veşnică Dumnezeiască în viaţă şi totodată trecem prin aceste suferinţe? Ele devin uşoare şi grabnic trecătoare, după cuvântul apostolului Pavel.

Aceste cuvinte ale apostolului au căpătat o afirmare strălucită pe parcursul întregii istorii a omenirii, în special al istoriei Noului Testament, al istoriei Bisericii. Noi ştim că suferinţele, care le-au simţit mărturisitorii şi mucenicii, au fost uşoare în ochii lui Dumnezeu, grabnic trecătoare; şi noi deja nu mai vorbim despre aceste suferinţe, dar pur şi simplu menţionăm că prin ele oamenii au dobândit mântuirea, deoarece priveau la cele veşnice – şi în închisori, şi în temniţe, fiind obijduiţi şi exploataţi, fiind huliţi şi clevetiţi, fiind dispreţuiţi şi respinşi de societate. Ei erau gunoiul lumii, cum spune în alt loc apostolul Pavel (vezi: 1 Cor. 4:13), însă suferinţele lor s-au dovedit a fi grabnic trecătoare şi uşoare în raport cu veşnicia şi azi ei, conform spuselor apostolului Pavel, împreună cu Dumnezeu afirmă slava veşnică.

Dar de ce noi vorbim despre aceasta în legătură cu sărbătorirea pomenirii sfântului ierarh Petru, mitropolitul Kievului, Moscovei şi al întregii Rusii? Deoarece el a trecut prin multe suferinţe în viaţă. El a fost ales şi numit la catedra de la Kiev, a devenit Întâistătătorul Bisericii Ruse în acea vreme, când tătaro-mongolii deja ocupau un cnezat al Rusiei după altul, când a fost supus Kievul, când au fost distruse zidurile lui, când diferit soi de nomazi, ucigaşi, bandiţi, jefuitori, treceau prin acest oraş, devastând totul ce a mai rămas. Căpătând la Constantinopol numirea în funcţia de mitropolit al Întregii Rusii, sfântul ierarh Petru, fiind de origine din Volânia, Ucraina de Vest, cum am spune acum, a venit la Kiev. Probabil că avea dorinţa să rămână acolo, pentru a uni într-un fel în jurul catedrei de mitropolit toate pământurile Rusiei, dar nu a reuşit. Nu era cu putinţă a vieţui acolo şi atunci el trece în oraşul Vladimir, unde spre acel timp s-a mutat şi marele cneaz – acolo s-a pomenit a fi centrul Rusiei istorice.

Dar şi acolo erau scârbiri. Inima sfântului ierarh se rupea de la veştile, pe care le primea şi din sud, şi din vest, şi din est. Se diviza Rusia cea unită, era ruptă de lupte fratricide, slăbeau relaţiile din interiorul Bisericii Ortodoxe Ruse şi din aceste motive sfântul ierarh, locuind la Vladimir, călătorea mult, vizitând cnezate, se întâlnea cu arhiereii şi se străduia să-i păstreze pe toţi în unire.

Iar apoi s-a produs un eveniment greu de explicat. Ivan Danilovici Kalita, care era cneazul Moscovei, conducătorul unui mic cnezat şi al unui oraş mic necunoscut, îl invită pe sfântul ierarh să plece din capitală – fie şi vremelnică, dar capitală – din oraşul Vladimir, să vină la Moscova. Era o invitaţie ciudată, dar şi mai ciudat a fost răspunsul. Sfântul ierarh Petru cade de acord şi se mută la Moscova şi aici fondează catedra general-rusească, catedra întregii Rusii. Iar pentru marcarea acestui eveniment, pune temelia la acea catedrală „Adormirea Maicii Domnului”, în care noi ne aflăm acum.

Dar ce semnifica mutarea mitropolitului întregii Rusii dintr-un oraş în altul? Aceasta semnifica că marele cneaz nu putea fi în altă parte, decât acolo, unde era catedra Primul sfinţit ierarh. Marii cneji se mută în oraşul Moscova şi acest orăşel nu prea mare începe să se dezvolte, să capete forţe şi devine capitala întregii Rusii cu catedra prin sfinţit ierarh.

Dar cât de multe scârbiri a suferit sfântul ierarh Petru! Nouă, depărtaţi de el prin secole, ne este greu măcar să ne imaginăm chipul stareţului, care în condiţii extrem de grele, se mută cu traiul dintr-un loc în altul, propovăduieşte, slujeşte, convinge, păstrează unitatea. Suferinţele lui uşoare şi trecătoare, după cuvântul apostolului, au fost suferinţe reale, dar deoarece el privea la cele veşnice, şi nu la cele vremelnice, căuta nu câştig de ordin politic, nu putere economică, nu linişte şi stăpânire, dar a trudit pentru păstrarea unităţii Sfintei Rusii, Domnul i-a dăruit slava veşnică.

Şi astăzi sfântul ierarh, care şi-a dat viaţa pentru unitatea Sfintei Rusii, propovăduieşte această unitate nouă tuturor, fiind o dojană mare pentru cei, care doresc să rupă unitatea Bisericii Ruse. Noi ştim că acelor, care doresc să rupă Biserica în Ucraina de la Biserica întregii Rusii, nu le place să-şi amintească de sfântul Petru; precum nu le place să-şi amintească nici de sfântul ierarh Alexii; precum nu le place să-şi amintească de faptul că cneazul Vladimir, până a deveni cneazul Kievului, a fost cneazul Novgorodului; precum nu le place să-şi amintească şi faptul că Iaroslav Înţeleptul, până a deveni cneazul Kievului, a fost cneazul Novgorodului şi că, fiind cneazul Kievului, a fondat Iaroslavlul la hotarele de nord-est pe atunci ale Sfintei Rusii istorice.

Sfântul ierarh Petru şi-a jertfit toate forţele – fiind fiul Ucrainei de Vest, cum am spune azi (pe atunci Volânia), având susţinerea cnejilor Galiţiei, care pe atunci era un cnezat exclusiv ortodox – în luptă pentru păstrarea unităţii Rusiei. Până azi pilda lui este o parte a luptei noastre comune pentru păstrarea unităţii –a unităţii duhovniceşti a Sfintei Rusii şi a unităţii Bisericii noastre. Noi credem că dacă vom tinde spre cele veşnice, dar nu la cele vremelnice, Domnul ne va ajuta şi nouă în viaţa noastră – şi în cea personală, şi în cea familială, şi în cea socială, şi în cea bisericească pentru a depăşi suferinţele trecătoare şi uşoare, ca să dobândim slava veşnică. Noi credem că pilda minunată a sfântului ierarh Petru, mijlocirea lui în rugăciuni pentru Biserica Rusă ne vor întări pe toţi, ca toate neplăcerile vieţii şi toate scârbirile noastre omeneşti să le învingem cu acea putere, care provine de la Dumnezeu ca răspuns la tendinţa noastră către cele veşnice. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou