Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Preafericitul Patriarh Chiril l-a decorat pe V.N. Ganicev cu ordinul cuviosului Serghie de Radonej de gradul I

Preafericitul Patriarh Chiril l-a decorat pe V.N. Ganicev cu ordinul cuviosului Serghie de Radonej de gradul I
Versiune pentru tipar
10 septembrie 2013 20:10

La 10 septembrie 2013 Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a participat la o serată solemnă a culturii şi literaturii ruse ortodoxe, consacrată aniversării a 80 de ani din ziua naşterii lui V.N. Ganicev.

Acţiunea, care a avut loc în Sala soboarelor bisericeşti a catedralei „Hristos Mântuitorul”, a fost organizată de Soborul mondial al poporului rus şi Uniunea scriitorilor din Rusia. Timp de douăzeci de ani V.N. Ganicev este vicepreşedintele SMPR şi conduce Uniunea scriitorilor Rusiei.

Preafericitul Patriarh Chiril s-a adresat către cei prezenţi cu o alocuţiune:

„Vă salut cordial, dragi fraţi şi surori, doamnelor şi domnilor, cu ocazia unui eveniment minunat – noi sărbătorim în această Sală a soboarelor de la catedrala „Hristos Mântuitorul” aniversarea a 80 de ani din ziua naşterii lui V.N. Ganicev.

Sunt convins că toţi care azi sunt prezenţi, au într-o măsură mai mare sau mai mică relaţii cu Valerii Nicolaevici, iar numărul mare de persoane care au venit azi mărturiseşte despre marea influenţă a acestui om asupra minţilor, inimilor contemporanilor noştri. Şi aceasta este cu adevărat aşa. Valerii Nicolaevici şi-a început activitatea, după cum ştim, cu lucrul în organizaţiile de tineret, apoi s-a inclus în activitatea scriitoricească şi calea dumnealui de creaţie a fost marcată de multe opere excelente, inclusiv şi de cele adresate tineretului. Obţinând studii foarte bune şi devenind nu doar un scriitor remarcabil, dar şi un istoric, Valerii Nicolaevici a fost în stare să-şi popularizeze cunoştinţele în aşa măsură, încât evenimentele marcante din viaţa Patriei noastre nu doar uluiau mintea, dar schimbau şi inimile celor, care se atingeau de aceste evenimente prin proza dumnealui.

Aş vrea să atrag atenţia asupra faptului că pe parcursul a mai multor ani Valerii Nicolaevici este conducătorul permanent al Uniunii scriitorilor din Rusia. Dumnealui a putut nu doar să păstreze această organizaţie în perioada grea de tranziţie a anilor 90, dar şi să întărească coeziunea frăţiei condeierilor în acea perioadă care era grea nu doar în plan financiar, material, dar şi moral. Consider că un astfel de pivot, o astfel de personalitate cu inima deschisă a contribuit la păstrarea Uniunii scriitorilor.

Îi sunt recunoscător în mod personal dumnealui în calitate de preşedinte al Uniunii scriitorilor pentru contribuţia dumnealui deosebită în restabilirea relaţiilor dintre comunitatea scriitoricească şi Biserica Ortodoxă Rusă. Actualmente este de înţeles când la aceeaşi masă se întâlnesc reprezentanţii Bisericii, clerului, teologi, scriitori, savanţi, publicişti, oameni de stat. Dar dacă e să ne amintim de anii 90, era cu totul altfel şi existau ziduri ridicate între Biserică şi societate, Biserică şi intelectualitate, care erau atât de trainice, încât oamenii, chiar fiind interesaţi de un atare dialog cu Biserica, din păcate, nu întotdeauna erau gata din punct de vedere psihologic să înceapă acest dialog.

Îmi amintesc de primele vizite ale mele la Uniunea scriitorilor, îmi aduc aminte de dispoziţia auditoriului. Întotdeauna exista interes faţă de astfel de întâlniri, dar nu întotdeauna atmosfera era aşa cum este acum. Meritul istoric al lui Valerii Nicolaevici este anume în faptul că el în mare măsură a contribuit la restabilirea relaţiilor bune, deschise, folositoare, dintre Biserică şi intelectualitate, care au fost rupte încă în secolul al XIX-lea şi care au trecut prin  grele metamorfoze în secolul al XX-lea. Dumneavoastră, Valerii Nicolaevici, v-aţi adus contribuţia istorică şi noi vă suntem extrem de recunoscători.

Am făcut cunoştinţă mai de aproape cu Valerii Nicolaevici în anii grei – 91, 92, 93. Aceşti ani, când se hotăra soarta Rusiei, se răsfrângeau într-un ecou dureros în inimile multor oameni. Speranţele vagi şi aşteptările se schimbau cu alarma, deziluzia şi amărăciunea. Pe atunci Biserica Ortodoxă Rusă nu avea posibilităţi organizaţionale, precum şi experienţă, pentru a se include în activitatea socială, de aceea, având înalta conştiinţă a necesităţii acestei includeri, noi căutam forme corespunzătoare. Una din aceste forme a fost creată în comun – este un mecanism minunat, o organizaţie minunată – am în vedere Soborul mondial al poporului rus.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am fost alături şi în timpul conversaţiilor noastre s-au formulat în mare măsură primele idei, legate de natura acestei organizaţii, de ordinea ei de zi.  Iar după ce a fost creată, Valerii Nicolaevici a fost participantul şi conducătorul permanent al tuturor întâlnirilor soborniceşti. Bineînţeles, dumnealui şi-a adus contribuţia deosebită la activitatea  Soborului mondial al poporului rus. Soborul a devenit, eu consider, cea mai de proporţii şi cea mai importantă organizaţie obştească, deoarece uneşte un număr enorm de persoane, este o platformă reală pentru o discuţie general-naţională, care se referă la situaţia actuală a ţării şi a viitorului ei. Iată şi acum, când este trecută o mare parte de drum şi în Sobor au venit oameni noi – tineri, energici, care înţeleg bine perioada contemporană – participarea Dumneavoastră, Valerii Nicolaevici, la activitatea Soborului îşi păstrează ca şi mai înainte o mare importanţă. Şi nu doar pentru faptul că Dumneavoastră parcă uniţi vremurile şi asiguraţi continuitatea, dar şi pentru faptul că prin înţelepciunea Dumneavoastră, prin onestitatea şi principialitatea Dumneavoastră ajutaţi raţiunii colective a Soborului ca să meargă pe acea cale, care a fost determinată în greii ani 90 şi  care s-a dovedit a fi justificată. 

Aş vrea să amintesc, de asemenea, o pagină foarte importantă din activitatea Dumneavoastră scriitoricească şi socială, care se referă la Biserica Ortodoxă Rusă. Aţi consacrat mulţi ani studierii personalităţii amiralului Uşakov şi noi ştim că elaborările Dumneavoastră, cercetările Dumneavoastră au fost prezentate Conducerii Bisericii Ortodoxe Ruse şi au stat la baza procesului de canonizare a marelui amiral. Deja prin aceasta aţi intrat în istoria Forţelor armate şi în istoria Bisericii Ortodoxe Ruse.

Vă salut cordial cu ocazia aniversării Dumneavoastră minunate. Jubileul îl vom sărbători peste 20 de ani, iar aniversarea rotundă coincide cu acest an, de aceea aş ruga să fie dată citirii Decizia Patriarhului”.

Pentru trudele săvârşire întru binele Bisericii şi Patriei şi cu ocazia aniversării a 80 de ani din ziua naşterii, Preafericitul Patriarh Chiril i-a înmânat lui V.N. Ganicev ordinul cuviosului Serghie de Radonej de gradul I, precum şi o icoană a Maicii Domnului încrustată pe os „A semnului”, executată de meşterii Nordului Rusesc.

V.N. Ganicev s-a adresat către Preafericitul Stăpân cu o alocuţiune de răspuns.

Apoi a fost dată citirii telegrama de felicitare a Preşedintelui Federaţiei Ruse V.V. Putin.

Pentru a-l felicita pe V.N. Ganicev au venit: arhiepiscopul de Istra Arsenii, primul vicar al Preafericitului Patriarh pentru or. Moscova; protoiereul Vsevolod Ceaplin, preşedintele Departamentului Sinodal pentru relaţiile Biserică şi societate; arhimandritul Alexii (Polikarpov), locţiitor la mănăstirea stavropighială „Sfântul Daniil”; clerici, reprezentanţi ai puterii de stat, membrii SMPR, scriitori, poeţi, compozitori şi actori.

Serata a fost monitorizată de Ecaterina Strijenova. Felicitările se perindau cu numere de concert ale colectivelor: corul mănăstirii „Întâmpinarea Domnului”, ansamblul „Rusia Unită”, orchestra „Rusia”, grupul „Sadko”, teatrul „Glas”.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie