Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea Intrarea în biserică a Maicii Domnului, ținută la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” în Kremlin, or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea Intrarea în biserică a Maicii Domnului, ținută la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” în Kremlin, or. Moscova
Versiune pentru tipar
5 decembrie 2013 10:00

La 4 decembrie 2013, de sărbătoarea Intrarea în biserică a Preasfintei Stăpânei noastre  Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala Patriarhală „Adormirea Maicii Domnului” în Kremlin, or. Moscova.După citirea Evangheliei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenți cu o predică.

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

Astăzi noi sărbătorim una din cele douăsprezece sărbători domnești - Intrarea în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Evenimentul care a stat la baza acestei sărbători, este legat de viața pământească a Maicii Domnului – Fecioara Maria. Informația referitoare la acest eveniment a ajuns până la noi prin Tradiția orală a Bisericii, dar se cunoaște că sfânta împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin, în secolul al IV-lea a construit în Pământul Sfânt o biserică în cinstea Intrării în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Iar aceasta înseamnă că, cu mult înainte de secolul al IV-lea, Intrarea în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu deja se conștientiza ca un eveniment măreț al istoriei Testamentului Nou și era marcat în calitate de sărbătoare deosebită.

În acest eveniment este ceva, legat de viața obișnuită a oamenilor de atunci, și ceva, legat de prezența lui Dumnezeu în viața oamenilor. Exista un atare obicei la iudei – fiecare primul născut băiețel era dedicat lui Dumnezeu. Copilul era adus în a 40-a zi după naștere în templu și pentru el se dădea o răscumpărare, se aducea o jertfă. Despre acestea noi cunoaștem, în special, din istoria întâmpinării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, când Mântuitorul a fost adus în templu, a primit binecuvântare și pentru El s-a adus jertfă (vezi: Lc. 2:22-39). Nimic din cele relatate nu se întâmpla atunci când se năștea o fetiță, dar uneori părinții evlavioși doreau să consacre copilul său lui Dumnezeu și îl aduceau în templu, unde copilul era educat, creștea și deseori întreaga viață și-o consacra slujirii lui Dumnezeu și faptelor de milă.

Ioachim și Ana, părinții Preasfintei Fecioare, mult timp nu au avut copii și când s-a născut o fetiță, ei au înțeles acest eveniment ca pe o milă a lui Dumnezeu, ca pe o minune. Îndeplinind făgăduința, dată lui Dumnezeu, ei au hotărât să o dedice slujirii Ei pe lângă templul din Ierusalim, iar când Pruncul a împlinit trei ani, ei l-au adus în templu – totul în corespundere cu tradiția, cu obiceiul, nimic deosebit.

Însă mai departe se întâmplă ceva, ce iese din cadrul unor evenimente obișnuite. Lângă templu fetița este întâmpinată de arhiereu. Era cu adevărat ceva neobișnuit, straniu. Arhiereul, capul Bisericii Vechiului Testament, liderul spiritual al poporului – cu ce ocazie el trebuia să întâmpine un copil necunoscut lui? Dar s-a întâmplat anume că în acel moment el se afla pe treptele templului.

Iar apoi se petrece ceva deosebit. Pruncul Maria, care avea trei anișori, pășește pe prima treaptă – iar în total erau cincisprezece trepte, care duceau la templu, și erau niște trepte mari, de piatră. Acei care au văzut vreodată clădiri vechi, știu  ce este aceasta – nu sunt trepte contemporane într-un bloc modern. Însă Pruncul Maria în vârstă de trei ani urcă singură, fără ajutorul  cuiva, aceste cincisprezece trepte.

Apoi iarăși se întâmplă ceva neobișnuit. Arhiereul, care o însoțește, o  duce, unde nu avea voie să calce nimeni dintre mireni și chiar dintre preoți. Însuși arhiereul o singură dată pe an intra în acel loc, unde se afla chivotul Legii, în care se păstrau lespezile legii lui Moise; unde se afla un vas de aur cu mană – anume aceea, care a hrănit pe iudei pe parcursul a patruzeci de ani după ieșirea lor din Egipt; unde se afla toiagul înmugurit al lui Aaron, fratele lui Moise. Erau marile relicte sfinte ale Bisericii Vechiului Testament, care aminteau despre cele mai importante evenimente din viața poporului; și anume  acolo, unde arhiereul intra doar o singură dată pe an, el aduce pe Pruncul Maria.

Toate aceste evenimente pot fi divizate în trei etape importante și după fiecare dintre ele se află oameni. Prima etapă este dedicarea Fecioarei Maria lui Dumnezeu. Cine se află în spatele acestui eveniment, al acestei decizii? Părinții Ei. Anume părinții adoptă această decizie, nimeni altul nu avea dreptul să o facă. Părinții hotărăsc să  consacre copilul lui Dumnezeu. Apoi arhiereul, îndrumătorul poporului – anume el  își deschide îmbrățișarea în întâmpinarea Pruncului, el O aduce în sfânta sfintelor. Este mare rolul îndrumătorului în viața omului – la fel ca și al părinților. Ei, în sfârșit, Însăși Fecioara Maria, care a urcat aceste cincisprezece trepte enorme. În spatele acestui eveniment se află doar Ea și nimeni altul. Îi era greu să meargă unui copilaș atât de mic, însă Maria mergea și în spatele acestui eveniment se află voința Ei, dorința Ei, sacrificiul Ei.

Tot așa se întâmplă și în viața noastră. Un rol enorm în viața fiecărei persoane îl au părinții. Părinții depun baza nu doar al organismului trupesc – ei formează sufletul copilului, convingerile lui, concepția asupra vieții. Nu în zadar pedagogii spun că personalitatea omului se formează până la cinci ani, iar apoi ea este deja formată și se va dezvolta în corespundere cu deprinderile depuse în copil. Ce responsabilitate enormă se află pe umerii părinților!

Noi știm că părinții, generația în vârstă deseori se indignează în legătură cu generația tânără, văzând în ea multe lucruri neacceptabile, greșite, periculoase. Uneori acestea cu adevărat corespund stării reale de lucruri. Dar de unde apare generația nouă? Doar nu a căzut din cer! Fiecare din tinerii, care deseori comit fapte condamnabile, are părinți; și parcă poți osândi pe tineri, fără a osândi pe părinți? Parcă Domnul nu vede cele întâmplate? Și de ce toată responsabilitatea noi o punem pe umerii celui, care comite vreo infracțiune împotriva lui Dumnezeu sau a oamenilor, arătăm asupra lui cu degetul, supunându-l criticii și osândirii? Doar în spatele acelui tânăr se află părinții lui.

Ioachim și Ana puteau să o dedice pe fetița lor lui Dumnezeu, dar puteau și să nu o dedice. Tot așa și azi, și întotdeauna, pe parcursul întregii istorii, părinții ar putea face sau a nu face anumite lucruri. Iar dacă nu au făcut, atunci ei sunt părtași la responsabilitatea copiilor lor în fața lui Dumnezeu, a oamenilor, a societății pentru comportamentul lor.

Și, în sfârșit, îndrumătorii. Doar ar fi putut arhiereul să nu iasă în întâmpinarea Mariei, ar fi putut să nu o ducă în sfânta sfintelor, astfel aducând sufletul Pruncului la atingerea de puterea Dumnezeiască, de harul lui Dumnezeu, care era emanat de la obiectele sfinte din istoria sfântă. Însă el a făcut aceasta.

Astăzi generația în vârstă, inclusiv pedagogii în școală, profesorii în universități și institute, deseori se plâng ce tineret îngrozitor este acum. Dar parcă ei nu duc responsabilitatea pentru generația tânără? Parcă generația în vârstă nu este îndrumătoare pentru  generația mai mică? Și parcă tineretul poate fi altul, dacă privește la pilda celor mai mari, care săvârșesc fărădelegi, care distrug familiile, care distrug bazele morale ale vieții personale, familiale, sociale? Dacă tineretul privește filme, emisiuni la televizor, create de generația în vârstă, care nimicesc fundamentul moral al societății? Cei tineri vor fi ca cei mai răi eroi ai acestor filme – anume așa se întâmplă. Noi ne mirăm de cruzimea în mediul  tineretului. Dar cum să nu fie cruzi, când eroul principal săvârșește azi fapte de cruzime? Noi ne mirăm când tinerii folosesc stupefiante și pleacă din această lume. Dar cum nu ne mirăm că toată lumea virtuală, creată de cei maturi, contribuie la faptul ca omul să rupă legătura sa cu realitatea și să plece din lumea adevărată? Îndrumătorii – iar aceștia sunt toți care fac parte din generația în vârstă, în special acei, care influențează asupra minților și inimilor oamenilor, acei care sunt pedagogi, profesori, jurnaliști, scriitori, producători de filme – ei cu toții poartă responsabilitatea pentru formarea generației tinere. Și de la această responsabilitate în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor nu ne putem acunde.

Și, în sfârșit, factorul personal. Doar Pruncul Maria singură s-a urcat pe aceste trepte înalte, depășind ceea ce un copil de trei ani nu poate practic depăși. Probabil aceasta a cerut o enormă concentrare pentru scop, o  mare putere de voință, capacitatea de a răbda - și Ea a făcut aceasta.

De aceea responsabilitatea pentru propria viață o poartă singur omul. Cum el urcă treptele vieții? Pruncului i-a fost greu să urce. Probabil era mai ușor să sari de pe aceste trepte și să cobori. Anume astfel procedează mulți dintre noi. Nouă ne este greu să urcăm, ne este greu să creștem, nouă ne este greu să ne educăm din punctul de vedere moral, intelectual, duhovnicesc, deoarece toate acestea necesită eforturi. Cu mult mai ușor este să te rostogolești în jos, să cazi în prăpastie, în special dacă te atrage ceea ce este creat de oameni în formă de pseudocultură. Când te atrag în prăpastie propriile instincte, propriile slăbiciuni, pseudoidealurile și pseudovalorile, se cere puterea personalității, ca să te urci în sus, în pofida la orice. Cât este de important, când părinții îl aduc pe om la această poziție inițială și îi spun că trebuie să meargă în sus. Cât este de important ca alături să existe îndrumători care în timpul urcușului să nu lepede persoana în cauză și să fie alături până la urmă. Și, în sfârșit, este tot atât de important, ca în această cale să aibă loc întâlnirea cu Dumnezeu, atingerea reală de prezența lui Dumnezeu. Atunci la acel om îi cresc aripi, el devine puternic, cu adevărat liber, independent de multe ispite și atracții spre păcat. El devine capabil să se urce în sus, în  vârf – acolo, unde este ușa spre Împărăția lui Dumnezeu.

Această istorie a Maicii Domnului, istoria părinților Ei, istoria arhiereului, istoria Pruncului de trei ani, care urca pe treptele enorme ale vechiului templu – ce imagine splendidă, care ne ajută să înțelegem ceea ce trebuie să facem și cum trebuie să procedăm, pentru ca fiecare generație următoare de oameni să atingă scopul existenței umane. Și astăzi, pomenind acest eveniment, noi O rugăm pe Preacurata Preabinecuvântata Stăpâna noastră să întindă asupra noastră a tuturor Acoperământul Său, ca să ne întărească pe calea vieții noastre. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Cuviosului Serafim de Sarov după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Sfântului Serafim din Diveevo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a Pustiei Sarovului

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după săvârșirea Te-Deum-ului în fața monumentului Sfântului întocmai cu Apostolii cneaz Vladimir la Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de ziua pomenirii Sfintei întocmai cu Apostolii cneaghinea Olga după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Novotorjsky „Sfinții Mucenici Boris și Gleb”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfântul și Dreptul Alexie Mecev” din Vișneaki, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Cuvioșilor Serghie și Gherman de Valaam după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea din Valaam

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de călugări Konevets cu hramul „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Sfintei Treimi după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie