Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Alocuțiunea Preafericitului Patriarh Chiril la deschiderea Primei mari adunări a duhovnicilor în comunitățile de cazaci

Alocuțiunea Preafericitului Patriarh Chiril la deschiderea Primei mari adunări a duhovnicilor în comunitățile de cazaci
Versiune pentru tipar
5 decembrie 2013 19:00

La 5 decembrie 2013, în Sala soboarelor bisericești a catedralei Hristos Mântuitorul, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a participat la deschiderea Primei mari adunări a duhovnicilor în comunitățile de cazaci cu genericul “Ortodoxia – baza moral-duhovnicească a concepției cazacilor”.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre, cuvioși stăpâni! Stimate Alexandr Dmitrievici! Stimați reprezentanți înalți ai puterii de stat! Dragi părinți, frați-cazaci, frați și surori!

Cu un sentiment de profundă satisfacție, de bucurie, declar deschise lucrările Primei mari adunări a duhovnicilor în comunitățile de cazaci și aș vrea să-mi împărtășesc câteva gânduri, care se referă la căzăcime în etapa contemporană a dezvoltării istorice a Rusiei și a altor țări, de care ea este legată prin relații strânse, precum și referitor la faptul ce și cum trebuie să facem pentru renașterea autentică a căzăcimii.

Aș vrea să încep cu determinarea. Privitor la faptul ce este un cazac se duc în ziua de azi discuții de diferit ordin, care deseori poartă conștiința oamenilor pe alt făgaș. După convingerea mea fermă, căzăcimea este un mod de viață. Nu este un grup etnic, nu este nici grup cultural, deși caracteristicile și atributele culturale de ordin exterior joacă un rol foarte important pentru autoorganizarea și autoînțelegerea cazacilor. În primul rând, este modul de viață, dar dacă vorbim de modul de viață, noi întotdeauna trebuie să subînțelegem un anumit fundament, pe care modul de viață se creează. Deoarece fără un fundament unic nu poate exista un mod de viață unic, iar referitor la căzăcime – nu poate exista o căzăcime unică. Dacă nu vom cădea de acord referitor la faptul ce este fundamentul modului de viață al cazacilor, noi refuzăm să acceptăm prin aceasta că și căzăcimea este o familie unică și deschidem spațiu pentru separatism, pentru diverse schisme, care la urma urmei vor distruge căzăcimea în așa măsură, în care deseori se distrug alte comunități umane în vremurile noastre pluraliste. Ce se află, așadar, la baza modului de viață al cazacului? Este, în primul rând, credința ortodoxă și dragostea pentru Patrie. Dragostea, care se extinde până la hotărârea de a-și jertfi viața pentru Patrie. Anume din această cauză cazacii au și fost sprijinul statului, sprijinul vieții naționale. Acolo, unde se produceau diverse tulburări, separări, conflicte, cazacii, ridicându-se la apărarea Patriei, se dovedeau a fi acea putere, care era în stare să exercite influență asupra părților beligerante astfel, că aceste părți mergeau la conciliere. Când Patria noastră nimerea în situații dificile, când pericolul din exterior amenința existența ei, anume atunci cazacii deveneau un detașament de avangardă, care apăra nu doar hotarele, dar și întreaga Patrie. Noi știm ce rol enorm l-au avut uniunile de cazaci în războaiele, pe care le ducea Rusia în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea.

Dacă noi cădem de acord în faptul că fundamentul modului de viață căzăcesc este credința ortodoxă, noi trebuie să înțelegem, ce înseamnă să fii o persoană ortodoxă. Este o identificare culturală a personalității? Este legătura ei cu o oarecare subcultură? Sau este o orientare a valorilor acestei personalități? Pentru noi toți, cred, este clar că Ortodoxia, având o cultură proprie foarte bogată, este, de fapt, un sistem de valori de ordin duhovnicesc și moral. Dacă acest sistem se distruge, atunci omul se transformă într-o persoană pseudoortodoxă, se transformă într-un chip caricatural. Noi știm că uneori inima pur și simplu ne doare de faptul că înțelegi, privind la religiozitatea exterioară a omului, că personalitatea aceasta este foarte departe de a trăi în corespundere cu credința ortodoxă.

Dar ce înseamnă să trăiești în conformitate cu credința ortodoxă? Aceasta înseamnă că și cazacii trebuie să aibă sentimentul clar al apartenenței lor la Biserică, deoarece nu există Ortodoxie fără Biserică. Ortodoxia în calitate de o categorie culturală nu este suficientă, ca să joace un rol important în viața oamenilor, deoarece atunci ea devine vremelnică, trecătoare, precum trecător este totul ce este exterior în viața omenească. Dacă cazacul aparține Bisericii, aceasta semnifică că el este ortodox în deplinul sens al cuvântului. Nu în mod superficial, nu în aspectul său exterior, nu caricatural, dar în esență el aparține Ortodoxiei.

Uneori în viața contemporană a cazacilor apar mari dificultăți, legate de atitudinea cazacilor față de Biserică. Orice cazac are o atitudine respectuoasă față de Biserică și vă mulțumesc vouă tuturor, dragii mei - și clerului din comunitățile de cazaci, și cazacilor, și conducerii cazacilor – pentru faptul că azi cazacii apără Biserica atunci când apare necesitatea, participă la procesiunile în masă, păzesc bisericile și mănăstirile. Este o funcție foarte importantă, pe care deja azi cazacii o realizează.

Dar este și un loc slab, pe care îl văd, la care trebuie să ne gândim și să vorbim în cadrul Primului congres al duhovnicilor în comunitățile de cazaci. A fi ortodox înseamnă nu doar a sta în uniformă în afara pereților bisericii și a o păzi. A fi cazac înseamnă a fi cu inima în biserică, înseamnă a accepta tot ce se întâmplă în Biserică cu inima deschisă.

Nu poți fi cazac și să nu te împărtășești cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Nu poți fi cazac și să nu te mărturisești. Nu poți fi cazac și să trăiești în căsătorie necununată. Astfel de cazaci în vremurile de demult ar fi fost  bătuți cu bicele. Astăzi nu se bate pentru aceasta cu bicele și nimeni nu va bate. Astăzi apartenența la Biserica Ortodoxă înseamnă alegerea liberă, precum este o alegere liberă și participarea la tagma de cazaci. Și dacă îmbrăcați uniforma de cazac, aceasta înseamnă că apartenența la cazaci va fi autentică doar atunci, când veți deveni oameni ortodocși îmbisericiți. Iar fără toate acestea pasiunea poate trece repede. Și uniforma va fi scoasă, și tradițiile vor fi uitate, deoarece nu va exista o bază, un fundament pentru formarea unui mod de viață căzăcesc. În acest mod de viață se includea îmbisericirea adevărată a oamenilor, participarea lor la Taine, urmarea canoanelor Bisericii.

Iată ce aș mai vrea să spun. Apartenența la Biserică contribuie la creșterea autodisciplinei în om. De ce? Deoarece există anumite limite, care educă voința omului. Aș vrea să ating tema postului. Știu că mulți cazaci nu țin post în măsură deplină. Nu cer de la voi ca toți să înceapă să postească așa cum trebuie, deoarece deseori aceasta este legată de probleme de producere și de anumite dificultăți de familie. Dar pentru ce este necesar postul? Postul este necesar pentru ca omul să-și dezvolte voința. Și dacă noi suntem atât de slabi că nu putem să refuzăm la mâncarea de frupt, ne va ajunge oare puteri să apărăm Patria? Ne vor ajunge oare puteri să acceptăm alte înfrânări? Postul este un oarecare indicator al posibilităților omului de a-și înfrâna necesitățile, a-și mobiliza voința. Și dacă el nu reușește într-un lucru atât de simplu, merită oare să încercăm a realiza cauze mari? Merită oare să spunem că  suntem copărtași la marea tradiție căzăcească? Merită să ne gândim la aceasta.

Încă odată aș vrea să spun că, probabil, nu fiecare va fi în stare să realizeze cele spuse de mine. Însă meditați la ele, puneți-vă întrebarea: dacă peste puține nu voi putea fi credincios, cum voi putea fi credincios peste multe (vezi: Мt. 25:21)? Îmi vor ajunge puteri? Și de cele mai dese ori răspunsul e următorul: nu îmi vor ajunge. Dacă peste puține nu poți fi credincios, nu vei putea fi credincios și peste multe.

De aceea îmbisericirea cazacilor în ziua de azi este o problemă vitală. De aceasta depinde dacă căzăcimea va începe să joace un rol important în viața țării, a poporului, a Bisericii, sau treptat va degrada, va dispărea ca un rudiment oarecare de ordin etnografic. De aceea apartenența la Biserică – nu este doar o problemă de alegere religioasă. Este problema de a fi sau a nu fi pentru căzăcime, deoarece doar cu condiția apartenenței la Biserică în acea măsură în care vorbesc acum, când valorile duhovnicești ale Ortodoxiei, modul ortodox de viață devin valori și mod de viață al cazacilor – doar în acest caz cazacii vor putea să se păstreze în condițiile unei diversificări colosale ale opiniilor, convingerilor, confruntării în lumea contemporană, când oamenii se disociază  în multe aspecte – politic, economic, social, cultural, lingvistic, religios. Și nu există o altă putere, care este în stare să unifice căzăcimea.

Și al doilea moment foarte important, despre care am vorbit deja, încă o valoare, care se află chiar la bază, la fundamentul vieții căzăcești. Este dragostea pentru Patrie. Ea se manifestă la cazaci în dorința de a menține baza statalității țării, de a sluji pentru unitatea poporului, pentru învingerea divergențelor. În acest sens căzăcimea nu are apartenență la vreun partid, precum apartinică este Biserica. Nu poți fi cazac și să împărtășești anumite concepții înguste, deoarece azi pot fi unele concepții, iar mâine – altele. Cea mai importantă ideologie politică a căzăcimii este dragostea pentru Patrie, este paza principiilor statalității, a unității și a integrității țării, păstrarea suveranității ei autentice.

Când vorbesc despre o suveranitate autentică, am în vedere acea situație tristă, că majoritatea țărilor lumii, numindu-se suverane, azi nu sunt atare. Nu doar din cauza că puteri mari pot exercita o influență mare asupra alegerii politice a acestor țări, dar și din cauza că se distruge suveranitatea culturală, duhovnicească a popoarelor, iar în condițiile globalizării apare un pericol enorm pentru fiecare popor, inclusiv al nostru.

Cazacii, iubindu-și Patria, trebuie nu doar să apere hotarele ei, nu doar să tindă ca prin activitatea lor să contribuie la concilierea, unitatea oamenilor, la unitatea societății, dar și să dorească să contracareze orice încercare de distrugere a suveranității adevărate a Patriei. Deoarece rădăcinile căzăcimii se află în această suveranitate, dar dacă ea nu va exista, atunci nu va exista nici căzăcimea sau ea se va transforma, după cum am mai spus, într-o caricatură etnografică, ceea ce nu putem admite în nici un caz.

Acele măsuri, care au fost întreprinse în planul organizării vieții cazacilor, a slujirii cazacilor, fără îndoială sunt oportune și orientate spre binele comunității căzăcești. Aș vrea să spun că Biserica are aceeași atitudine de respect atât față de cazacii din registru, cât și față de comunitățile de cazaci, care nu sunt de registru. Deoarece fiecare om, indiferent de faptul dacă este în stare să slujească în trupele regulate ale armatei, detașamentele de cazaci sau să păstreze tradiția căzăcească, fără a fi încorporat în trupele regulate – dacă el își fondează viața pe aceeași bază, despre care am vorbit, el este cazac. Pentru Biserică aceeași valoare o are și un aspect, și celălalt.

În același timp nu trebuie să existe contradicții între o tagmă de cazaci și cealaltă, precum căzăcimea nu poate fi folosită în scopuri politice, deseori formulate nu în țara noastră, dar departe de hotarele ei. În acest sens căzăcimea nu trebuie să-și piardă vigilența. Ea este o putere prea importantă, ca să nu trezească interes la cei care au planuri proprii referitor la viitorul Rusiei.

De aceea vă chem pe toți, dragii mei, ca să creșteți în credința ortodoxă, în autoconștiința ortodoxă, ca să deveniți persoane îmbisericite, ca să vă păstrați în calitate de comunitate de cazaci, ca dragostea voastră față de Patrie să fie o prioritate supremă, ca să fiți gata să păziți hotarele Patriei, precum și viața interioară a statului nostru, păstrând unitatea poporului și integritatea țării, servind suveranității adevărate a Rusiei istorice. Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie de asupra întregii căzăcimi, asupra tuturor trupelor și comunităților, asupra conducătorilor lor.

În mod special aș vrea să vorbesc despre rolul și importanța clerului din comunitățile de cazaci. Voi, dragi părinți, acei care lucrați umăr la umăr cu cazacii, trebuie să țineți minte cuvintele Patriarhului și să realizați aceste cuvinte ca pe o făgăduință. Altminteri nu veți reuși nimic. Este sarcina voastră. Voi trebuie să lucrați în așa fel, trebuie să educați cazacii astfel, dar nu doar se realizați un rol etnografic, exterior: cică, nu poate exista un cerc de cazaci fără preot. A venit preotul, a citit o rugăciune, iar apoi șede și nu participă la nimic. Pe noi nu ne aranjează aceasta. Dacă voi luați asupra voastră responsabilitatea să fiți duhovnici în comunitățile de cazaci, în trupele de registru, trebuie să participați cât mai activ la viața cazacilor. Sunteți responsabili de îmbisericirea reală a cazacilor, de formarea conștiinței lor de cazaci. De aceea, subliniind rolul deosebit al lucrării duhovnicești, păstorești în rândul cazacilor, aș vrea să vă chem la trude întru binele Patriei noastre și a Bisericii noastre, la trudele pe care le-ați putea săvârși cu puterea nevoinței, cu dăruirea de sine, fără a precupeți viața voastră. Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu voi cu toți, dragii mei. Cu aceste cuvinte deschid lucrările Primei mari adunări a duhovnicilor în comunitățile de cazaci.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Cuvântul Sanctității Sașe Patriarhul Chiril la ședința Consiliului Suprem Bisericec din 20 martie 2019

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la prezentarea noilor volume ale „Enciclopediei ortodoxe”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Pavecernița Mare săvârșită în ziua de Luni a primei săptămâni din Postul Mare în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Condoleanțele Sanctității Sale Patriarhul în legătură cu decesul parohului catedralei cu hramul „Icoana Maicii Domnului de Kazan” din Sankt-Petersburg protoiereul Pavel Krasnotsvetov

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Sava (Tutunov), episcop de Zelenograd

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat Sanctității Sale Patriarhul Bulgariei Neofit cu prilejul aniversării de la întronare

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe a Antiohiei cu prilejul aniversării de la întronare

Felicitarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresată Preafericitului Mitropolit al Plaiurilor Cehe și al Slovaciei Rostislav cu prilejul aniversării de la întronare

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat președintelui Dumei de Stat a Federației Ruse V.V. Volodin cu prilejul aniversării a 55 de ani din ziua nașterii