Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Patriarhului de ziua pomenirii muceniței Tatiana în paraclisul Universității de stat din Moscova

Predica Patriarhului de ziua pomenirii muceniței Tatiana în paraclisul Universității de stat din Moscova
Versiune pentru tipar
25 ianuarie 2014 16:04

La 25 ianuarie 2014, de ziua pomenirii muceniței Tatiana și a celor ce au suferit cu ea la Roma, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la paraclisul în cinstea sfintei mucenița Tatiana de pe lângă Universitatea de stat din Moscova „M.V. Lomonosovˮ. După citirea Evangheliei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Am ascultat cu toții adineauri un fragment din Evanghelia după Matei, unde se povestește despre  ispitele Mântuitorului de către diavol, pe muntele în apropierea orașului Ierihon, la finele postului său de 40 de zile (Mt. 4: 1-7). Prin acest post Mântuitorul s-a pregătit pentru slujirea obștească. Postul a fost foarte sever – El nu a mâncat 40 de zile și datorită firii sale omenești a simțit  o foame puternică, după cum scrie evanghelistul, ˮa flămânzitˮ. Și I s-a arătat ispititorul și I-a propus să facă din pietre pâini: „De ești Tu Fiul lui Dumnezeu și dacă intenționezi ca după aflarea Ta în pustie să  mergi la popor și să-i vorbești în numele Tău anumite adevăruri, zi ca pietrele acestea să se facă pâini”. Domnul respinge această tentație cu mâncarea și minunea, rostind cuvinte, devenite înaripate: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.

A doua ispită se aseamănă cu prima. Diavolul L-a dus pe Mântuitor, punându-l pe aripa  templului, și Îi spune: „Aruncă-Te jos și arată-Ți puterea Ta”. Domnul respinge și această ispită. Și, în sfârșit, ultima: arătându-I Mântuitorului toate bogățiile lumii, diavolul spune: „Închină-Te mie și Îți voi da puterea asupra lumii”, fiind încredințat că are o asemene putere. Mântuitorul răspunde că doar lui Dumnezeu trebui să te închini.

Sunt cuvinte mărețe ale Evangheliei. Deoarece ispite cu mâncarea, bunurile materiale, minunea și puterea sunt prezente nu doar în viața marilor oameni. Ele sunt prezente în viața fiecărui om. Într-un anume sens sunt ispitele cele mai principale, de care omul se ciocnește, trăind în lume; și se prea poate, în aceste trei ispite în mod deosebit este plasată ideea minunii – a minunii ca dovadă a adevărului, a minunii ca mijloc al convingerii, a minunii ca modalitate de formare a gândurilor omului, a convingerilor și concepțiilor lui. Domnul refuză această modalitate. El nu dorește să prefacă pietrele în pâini. El nu dorește ca prin puterea Sa Dumnezeiască, aruncându-se în prăpastie, să-Și păstreze viața. El nu dorește prin minune, de la o oarecare putere diavolească, să capete puterea asupra lumii. El refuză puterea minunii.

Probabil, fiecare cine a citit Evanghelia, va spune: ˮStați puțin, doar de cele mai multe ori în Evanghelie se vorbește despre minunile lui Dumnezeu, despre minunile pe care Mântuitorul le arăta oamenilor. El tămăduia, dădea de mâncare, El învia morții – parcă acestea nu sunt minuni?ˮ Da, Domnul săvârșea aceste minuni, dar El nu le-a săvârșit pentru a ului pe oameni și a le determina libera alegere. El nu săvârșea aceste minuni ca să transforme oamenii în robi. El nu săvârșea aceste minuni, ca să uluiască imaginația, ca să lipsească pe om de posibilitatea de a merge pe altă cale, dacă așa va dori. Domnul săvârșea minuni, doar purtat de dragostea către oameni – nu făcea scamatorii, care uluiau conștiința, ci erau fapte de milă.

Dar iată ce este uimitor. Aceste minuni pentru un moment, desigur, îi uluiau pe cei care au fost martorii lor, dar nu produceau acea impresie, pe care, s-ar părea, trebuia să o producă. Până la arestarea și interogarea la arhiereu, către Mântuitor I se adresează mereu cu cerința: Arată vreo minune, demonstrează că ești Fiul lui Dumnezeu. Chiar și atunci când se află la interogatoriu, lipsit de orice putere omenească, de la El se cere cu insistență o minune; chiar și atunci când este răstignit pe cruce, I se spune: Coboară de pe cruce și atunci vom crede. De parcă nu a fost suficient învierea lui Lazăr, mort de patru zile, de parcă nu a fost suficient vindecarea leproșilor, orbilor, surzilor, demonizaților - totul este uitat! Nici un fel de impresie nu au produs acele minuni asupra oamenilor – ei voiau o nouă minune și o nouă dovadă, care, bineînțeles, nu ar fi demonstrat nimic…

Noi azi sărbătorim pomenirea unei minunate sfinte – mucenița Tatiana. Se prea poate că și ea Îl ruga pe Dumnezeu pentru o minune, când ea, o fată tânără, a fost înhățată și torturată crunt. Doar o durea, o durea insuportabil. Oameni maturi își băteau joc de aproape un copil, chinuind trupul și dorind să obțină acordul pentru ca ea să-și trădeze credința. Ea simțea durere trupească, precum simțea foame Mântuitorul, precum suferea durere atunci când El era bătut sau țintuit pe cruce. Probabil, cineva din cei care supravegheau, spuneau: Unde este dreptatea? Într-un astfel de Dumnezeu nu cred cu siguranță. Cum El permite ca în numele Lui să fie torturat acest copil? De ce El nu trimite acum o armată de îngeri, ca să-i  risipească pe acești legionari, pe cei care cu mâinile lor se atingeau de trupul sfânt al pruncului și îl rupea în bucăți?

Nu a fost trimisă o armată de îngeri, precum și nu a fost trimisă acolo, în grădina Ghetsimani, precum acolo, la interogatoriu la arhiereu și la Pilat, precum acolo, pe Golgota cea strașnică. Nimic nu s-a schimbat – până acum, pentru a crede în Dumnezeu, oamenii cer minuni. Minuni se săvârșesc în fiecare zi – nu credem, nu sunt acele minuni, ne îndoim: se săvârșesc sau nu. Sute de mii de oameni stau în rând ca să se atingă de sfânta relicvă, deoarece capătă în mod real ajutor și apoi mărturisesc despre aceasta – nu credem, nu este acea minune.

După cum a spus Mântuitorul ucenicilor Săi, chiar dacă morții vor învia, nu vor crede (vezi: Lc. 16:31). Minunea nu atât anulează legile fizicii, cât, după voia lui Dumnezeu, le stopează, influențând asupra decurgerii proceselor firești, astfel că are loc vindecarea de boli sau chiar învierea morților. Însă minunea în mâinile lui Dumnezeu nu este puterea pe care Dumnezeu o folosește pentru convertirea oamenilor la credință. El ne dă minune din dragostea Sa către oameni, El răspunde prin minune la rugăciunea noastră.

Dar parcă nu este o minune că acum, în secolul al XXI-lea, noi suntem adunați cu toții aici, la câțiva metri de la Kremlin, pe terenul Universității din Moscova – oameni, uniți de o singură credință, pe care ne-au transmis-o strămoșii noștri, pe care au pecetluit-o cu sângele mucenicilor noștri? Parcă aceasta nu este minunea lui Dumnezeu? Ce fel de minune mai trebuie? Doar credința o păstrăm nu pentru faptul că cineva ne va ului imaginația, nu pentru faptul că deținem o anumită putere supranaturală – noi suntem oameni obișnuiți – însă păstrăm credința anume din cauza că experiența noastră interioară mărturisește despre caracterul activ, real al credinței.. Noi ne ciocnim de  prezența lui Dumnezeu în viața noastră  proprie, în lucruri mari și în cele mici – ca răspuns la rugăciunea noastră, în bătăile pline de bucurie ale inimii printre deziluzii și pesimism. Noi credem în Dumnezeu, devenim mai puternici și simțim această putere, care, aidoma unui vânt puternic, umflă pânza vieții noastre și ne împinge înainte.

Se vede că până la sfârșitul istoriei omenirii vor rămâne nesoluționate problemele, legate de viața religioasă a omului. Până la sfârșitul veacurilor vor fi acei care cred și acei, care nu cred, cerând minuni. Dar ceea ce este  scris în Evanghelie, este un mare argument, este o bază veridică pentru a ne deschide inimile în întâmpinarea lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu Care nu încalcă legile fizicii, ca să uluiască imaginația omenească. Lui Dumnezeu Care nu dă buluc în viața omului, ca să  săvârșească neîntârziat judecata Sa, pedepsind păcătoșii și răsplătind drepții. Lui Dumnezeu Care nu ferește pe credincioși de ispite, scârbiri și încercări, deoarece El Singur a trecut prin aceste ispite, scârbiri și încercări. Lui Dumnezeu Care în calitate de răspuns la credința și rugăciunea noastră ne dă o mare putere duhovnicească, umplând viața cu sens, descoperind perspectiva veșniciei, iar prin această perspectivă actualizând în viața omului cele mai înalte și mărețe idealuri, care, de fapt, îl deosebesc pe om de toate celelalte fenomene, ce se află în univers.

Fie ca pomenirea sfintei mucenițe Tatiana, care fără nici un fel de minune a păstrat credința în Hristos, să ne ajute și nouă, celor care șovăim, în acel moment când vom dori să cerem de la Dumnezeu o minune sau, ceea ce se întâlnește mai des, să cerem de la Dumnezeu ca El să aranjeze istoria sau circumstanțele vieții astfel cum ni se pare că trebuie să fie. Fie ca în acest moment să ne viziteze amintirea și despre încercările Mântuitorului în pustie, și despre fapta jertfelnică a vieții sfintei mucenițe Tatiana, care a devenit parcă din întâmplare, dar, fără îndoială, după voia lui Dumnezeu, ocrotitoarea studențimii ruse. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou