Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril la cea de a cincea aniversare de la întronizare la catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Preafericitului Patriarh Chiril la cea de a cincea aniversare de la întronizare la catedrala „Hristos Mântuitorul”
Versiune pentru tipar
1 februarie 2014 18:02

La 1 februarie 2014, la cea de-a cincea aniversare de la întronizare, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Hristos Mântuitorul”. După terminarea Liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenți cu o predică.

Înaltpreasfinția Voastră, stăpâne mitropolit Iuvenalii! Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cinstiți dragi stăpâni! Stimați părinți, maici egumene, frați și surori!

Tuturor vă mulțumesc pentru rugăciunea, pe care am săvârșit-o cu toți împreună în această catedrală la cea de-a cincea aniversare de la întronizarea mea în calitate de Patriarh. Țin minte ca acum această zi, emoția sufletului, pe care am avut-o atunci când am urcat prin intrarea principală, de vest, în această biserică frumoasă spre slujirea ulterioară de Patriarh. Țin minte gândurile care mă învăluiau în acea zi. Era o atmosferă atât de solemnă și plină de bucurie, erau atâția oameni, care au venit să-l felicite pe Patriarh. Privind la acele fețe luminoase, eu, bineînțeles, aveam sentimente clade, profunde, dar concomitent amintindu-mi despre faptul că pe locul înalt, pe catedra arhierească, pe umerii mei a fost pus un mare paraman, eram conștient că este nu doar o acțiune simbolică și nu doar o parte a ritualului serviciului divin al Patriarhului, dar ceva mult mai mult. Era revelația Dumnezeiască. Domnul arată Patriarhului sensul slujirii sale și îi spunea ce încercări îl așteaptă în viitor.

Au trecut cinci ani și eu m-am întărit în convingerea că acele gânduri care m-au vizitat în acea zi a întonizării mele în calitate de Patriarh s-au dovedit a fi adevărate. Este grea crucea Patriarhului și simbolul acestei trude este marele paraman al Patriarhului. Însă concomitent Domnul însoțește această slujire și de mari bucurii. Bucuria principală pentru mine este posibilitatea de a săvârși serviciul divin în orice sfânt locaș al Bisericii Ortodoxe Ruse, în orice mănăstire, la marile relicve sfinte, de a vizita minunatele locuri sfinte ale Bisericii noastre, să mă ating de harul Dumnezeiesc, care provine de la acele relicve sfinte și, adăpând mintea și sufletul cu toate celea ce izvorăsc din viața bisericească reală, să îmbib aceste semnale importante pentru Patriarh, care provin de la popor, de la păstoriți, de la arhipăstori, de la monahi și monahii. Anume acest torent duhovnicesc este cea mai mare influență, care este exercitată asupra Patriarhului.

Știu că oamenii uneori utilizează față de conducerea bisericească măsurătoarea laică. Știu că uneori ei întreabă: „Cine este cel mai influent din anturajul Patriarhului? La cine să mă adresez ca să ajungă la Patriarh cuvintele mele, gândurile mele și să-l conving să facă vreun lucru anumit?” În această zi, când sărbătoresc împreună cu voi aniversarea a cinci ani de la începerea slujirii mele, vă pot spune că cea mai mare influență, către care este deschis Patriarhul, este influența Bisericii, a episcopatului, clerului, monahilor și monahiilor și a poporului evlavios. Sub această influență mă aflu în fiecare zi a slujirii mele de Patriarh și consider o datorie a mea să absorb cu mintea și inima totul ce vine de la voi, refractându-se aceasta în deciziile Patriarhului, propunând anumite decizii Sfântului Sinod sau Soborului Arhieresc. Eu m-am convins, dacă ca răspuns la oftările întregii Biserici Patriarhul adoptă anumite decizii, ele sunt acceptate unanim și de Sinod, și de Sobor, și de întreaga Biserică și nu trezesc nici un fel de contrapunere, cu excepția, se prea poate, a unui cerc mic de persoane, care se îngrijesc nu atât de binele Bisericii, cât de concepțiile lor politice sau de anumite idei care, după opinia lor, trebuie să fie realizate în viața bisericească.

Aș vrea să vă mulțumesc vouă tuturor – întregii Biserici a noastre de la est la vest, în Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova, în alte țări asupra cărora se extinde cârmuirea duhovnicească a Bisericii Ortodoxe Ruse. Să vă mulțumesc tuturor pentru fidelitate Domnului, pentru păstrarea unității Bisericii noastre, pentru  lucrarea arhipăstorească și păstorească sinceră, principială, responsabilă, inclusiv în locurile de conflict, în regiunile de încordare și contrapunere civilă, când asupra Bisericii se ridică puteri ce doresc să o distrugă, care umplu spațiul informațional prin ceea ce după opinia lor ar trebuie să submineze viața Biserici. Coeziunea noastră de idei, rugăciunea noastră comună, solidaritatea noastră frățească, susținerea reciprocă din interiorul episcopatului, al clerului și al întregului popor credincios este acea mângâiere principală, care echilibrează greutatea crucii Patriarhului.

În răstimpul acestor cinci ani am avut posibilitate să mă conving de faptul că mâna Domnului conduce Biserica noastră pe calea istorică. Recunosc că unele decizii, pe care le-am adoptat, au fost formulate de mine, fără îndoială, sub influența invincibilă a puterii lui Dumnezeu. Și doar acum, privind retrospectiv, înțeleg că aceasta a fost cu adevărat ajutorul lui Dumnezeu: ceea ce era de neînțeles mie cu puțin timp înainte de luarea deciziei, dintr-o dată devenea nu doar clar, înțeles, dar și susținut de marea majoritate a episcopatului nostru, de cler și de poporul credincios.

Eu văd mâna lui Dumnezeu care ne conduce pe toți. Simt cum Dumnezeu răspunde la rugăciunile noastre, cum, trecându-ne prin bucurii și scârbiri, El mărturisește cu claritate despre faptul că în acest proces duhovnicesc al desăvârșirii vieții noastre este prezent și El, și noi cu aspectele noastre puternice și slabe; că făurirea Bisericii lui Dumnezeu este un proces dintre Dumnezeu și om, doar Omul și Dumnezeul Hristos este Conducătorul Bisericii. Să-I cerem Domnului ca în anii următori, care vor avea și bucurii, și scârbiri, noi să putem să simțim prezența lui Dumnezeu, să auzim glasul lui Dumnezeu și să organizăm viața bisericească în concordanță cu voința lui Dumnezeu, încordându-ne toate puterile omenești, pentru ca voința Domnului să nu se împiedice de lenea noastră, de necunoașterea noastră, de incapacitatea noastră, de sentimentele noastre omenești păcătoase. Pentru aceasta m-am rugat azi și cred că mulți s-au rugat prin propriile cuvinte și prin propriile gânduri despre același lucru.

Încă odată îmi exprim sincera recunoștință membrilor permanenți ai Sfântului Sinod, care alături de mine, zilnic, participă în conducerea Bisericii prin luarea deciziilor sinodale importante. Eu mulțumesc cordial întregului episcopat al Bisericii Ortodoxe Ruse, mare și multietnică, pentru acea coeziune, pentru acea unitate, care a caracterizat cei cinci ani ai slujirii mele de Patriarh. Eu mulțumesc cordial clerului orașului Moscova, care este prezent aici și întregului cler al Bisericii noastre pentru rugăciunea lor, trudele lor, râvna lor păstorească, pentru faptul, cum îndeplinesc deciziile cruciale ale Soboarelor Arhierești, ajutând Bisericii să ocupe o poziție activă în viața societăților acelor state, în care este prezentă Biserica Ortodoxă Rusă, ajutând Bisericii să răspundă la suspinele omului contemporan și să găsească răspunsuri corecte, înțelepte la multe întrebări ale contemporanilor noștri.

Fie ca Domnul Cel Atotmilostiv să încline dragostea Sa, să se atingă cu mâna Sa de toată Rusia istorică, de popoarele ei, care trec azi prin focul încercărilor dificile. Fie ca Domnul cu mâna Sa să susțină eforturile noastre omenești slabe, orientate la faptul ca voința Lui să se îndeplinească în viața reală a oamenilor și a popoarelor. Adresându-mă către Precista și Preabinecuvântata Stăpâna noastră, O rog pe Ea, pe Fecioara curată și Maica Bisericii, să întindă asupra noastră acoperământul Său, să ne întărească în slăbiciuni, greutăți, scârbiri și boli, ajutându-ne să slujim cu îndrăzneală și tărie Fiului Său Dumnezeiesc Domnului Iisus Hristos.

Încă odată aduc mulțumiri cordiale tuturor. Mă închin până la pământ și rog rugăciunile voastre pentru continuarea slujirii mele de Patriarh. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie