Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în duminica Judecății de Apoi la biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” în Tropariovo, or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în duminica Judecății de Apoi la biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” în Tropariovo, or. Moscova
Versiune pentru tipar
23 februarie 2014 20:32

La 23 februarie 2014, în duminica lăsatului sec de carne, a Judecății de Apoi, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie în biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” în Tropariovo, or. Moscova. După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cinstite părinte Gheorghii, parohul acestei sfinte biserici! Dragi părinți, frați și surori!

Cu o mare bucurie în suflet am călcat sub bolțile bisericii „Sfântul Arhanghel Mihail” - prima biserică, care a fost deschisă la Moscova după ani lungi de distrugere a locașurilor lui Dumnezeu și prigoana Bisericii. Țin bine minte timpul, când mulți, privind la înfățișarea frumoasă a acestei biserici, aveau speranța că ea vreo dată își va deschide ușile tuturor celor, care vor dori să intre sub bolțile ei și să ridice rugăciuni. Acum 25 de ani biserica „Sfântul Arhistrategul Domnului Mihail” în Tropariovo a fost deschisă, începând șirul de deschideri în orașul de tron a bisericilor vechi și a sfintelor relicve profanate.

În mod uimitor aniversarea a 256 de ani de la reînceperea serviciilor divine în această biserică și aniversarea a 320 de ani de la fondarea ei coincid cu ziua de duminică, care este consacrată Judecății de Apoi. Știm cu toții din Cuvântul lui Dumnezeu că  la finele istoriei omenirii, când se va deschide o nouă filă a existenței omenirii, se va săvârși o lucrare tainică specială. Dumnezeu prin puterea Sa va despărți pe drepți de cei nedrepți. Prin oameni păcătoși se subînțeleg nu aceia, care au păcătuit, dar se căiesc, acei care merg pe calea curățirii duhovnicești, dar aceia care necuvioșia sa și păcatul său îl ridică la rang de cuvioșie, aceia care pun adevărul lor omenesc în locul adevărului lui Dumnezeu, acei care în trufia lor se contrapun lui Dumnezeu.

Însă judecata săvârșită de Domnul cu referire la fiecare dintre noi și care determină soarta fiecăruia în veșnicie, nu este de moment. Într-un anume sens judecata începe aici, în viața noastră, doar că nu fiecare este în stare să vadă mâna Domnului și nu toți sunt capabili să simtă dragostea Lui și justețea Lui.

De fapt, Domnul în permanență parcă corectează calea vieții noastre, judecând necuvioșia noastră, pedepsindu-ne pentru păcate și susținându-ne în faptele bune. Însă Dumnezeu nu săvârșește aceasta astfel ca totul să fie clar. El nu acționează cu o forță irezistibilă – puterea lui Dumnezeiască parcă poate fi depășită în lumea noastră și în existența noastră istorică. Când procedăm nu în conformitate cu adevărul lui Dumnezeu, când păcătuim, noi parcă înfruntăm puterea lui Dumnezeu. Dar nu din cauza că Dumnezeu este slab, dar din motivul  că El ne-a lăsat posibilitatea să procedăm în conformitate cu dorința noastră, deși nu ne lipsește nici în acest caz de grija Sa părintească. Și când suntem vizitați de scârbiri și boli, când nereușitele ne fac viața grea, în acest caz nu trebuie să căutăm cauza în alții – trebuie să căutăm  pricina în noi înșine și să ne deschidem inima și mintea Domnului.

Judecata Domnului se săvârșește asupra noastră. Ea se săvârșește de fiecare dată, când noi făurim adevărul nostru propriu – iar astfel de adevăruri sunt nenumărate. Noi trăim într-o epocă, când este susținută ideea periculoasă „câte capuri – atâtea minți și atâtea adevăruri” – cică fiecare își are propriul adevăr. Când ne apărăm propriul adevăr, neluând în seamă adevărul lui Dumnezeu, când acest mic adevăr se constată că nu e dreptate, dar strâmbătate, intrând în conflict cu adevărul lui Dumnezeu – noi păcătuim și asupra noastră se săvârșește judecata atât în această viață, cât și în viața veșnică.

Dar când are loc aceasta? Aceasta are loc atunci, când intrăm în conflicte, de pildă, în familie. Când anume adevărul nostru îl considerăm adevăr, obligatoriu pentru alții; când insistăm asupra lui, provocând durere și suferință apropiaților noștri. În loc ca să corelăm opinia noastră și convingerea noastră cu adevărul lui Dumnezeu, noi intrăm în conflict cu toate fibrele firii noastre, noi nu ne gândim la adevărul lui Dumnezeu, deseori distrugându-ne familiile, rupând pe soți unul de celălalt, pe copii de la părinți și pe părinți de la copii. Prin aceste suferințe, pe care le suportăm, asupra noastră se săvârșește Judecata lui Dumnezeu. Domnul parcă spune: dacă doriți să viețuiți conform propriului adevăr, care nu este adevăr – viețuiți, dar țineți minte că o astfel de viață este incompatibilă cu fericirea umană.

Același lucru se întâmplă și în colectivele noastre de muncă. Cât de des intrăm în conflict, cât de des obținem ceea ce ne dorim! Cât de des, făcându-ne drum înainte, asigurându-ne urcuș în carieră, noi călcăm peste alții, uneori pur și simplu îi aruncăm de pe calea vieții noastre. Nouă ni se pare: „Cine poate face mai bine ca noi? Doar nu acela care îmi stă în cale – eu voi face mai bine, mai mult, mai important”. Și noi nu ne oprim în fața faptului ca prin forța pe care o avem sau, sprijinindu-ne pe o forță străină, să ne curățim spațiul pentru viață.

Același lucru se întâmplă și în viața societății și a popoarelor, când un grup anumit de persoane începe să-și extindă spațiul de existență, fără a privi la adevărul lui Dumnezeu și fără a corela propria opinie cu adevărul lui Dumnezeu – deseori aceasta duce la suferințe adânci, mult mai puternice decât suferințele în familie. De la necorespunderea adevărului omenesc, a propriei opinii cu adevărul lui Dumnezeu suferă foarte mulți. Dacă e să privim la istoria neamului omenesc, la istoria tuturor războaielor și a revoluțiilor, a răscoalelor, a ciocnirilor, acolo nu este nici un fel de adevăr al lui Dumnezeu – acolo este doar părerea omului cu referire la faptul ce este bine și ce este rău pentru un anumit grup de oameni și pentru un anumit timp și loc. Dar cât de des în urma luptei pentru aceste convingeri, pentru acest mic adevăr al omului se încalcă adevărul lui Dumnezeu! Se varsă sânge omenesc, copiii devin orfani și soțiile își pierd soții...

Cât sânge a fost vărsat în decursul istoriei! Astăzi noi nu putem să nu ne amintim de multpătimita Ucraină. Și acolo se varsă sânge omenesc în numele adevărului omenesc, în numele afirmării unui anumit punct de vedere se varsă sânge frățesc, se săvârșește marele păcat fratricid.

Biserica nu are un alt mesaj decât să cheme pe oameni de a corela în orice moment al timpului, când se ridică mâna pentru lovitură, când se ridică mâna la armă, ca să fie omorât un altul, decât de a coordona această acțiune cu adevărul lui Dumnezeu. Dacă omul se teme de Dumnezeu și de judecata Lui, el își scoate degetul de pe cucoșul armei, el va da mâna jos, el nu va omorî pe un altul, el va găsi alte modalități de a-și afirma adevărul.

Trebuie să ținem minte că Judecata lui Dumnezeu se săvârșește nu doar la finele istoriei. Dumnezeu ne judecă nu pentru faptul ce opinii politice împărtășim, nu pentru faptul cât de mult și convingător vorbim despre libertate, nu pentru faptul, cât de tare și convingător vorbim despre justiție, dar pentru fapte concrete.

Istoria Patriei noastre este plină de pilde, cum încercările oamenilor de a-și afirma cu forța punctul său de vedere nu a adus la atingerea acelor scopuri, în numele cărora se vărsa sângele fraților. De aceea azi cuvântul meu adresat Ucrainei, care este aproape inimii mele, adresat poporului ucrainean, este următorul: concentrați-vă, liniștiți-vă! Voi sunteți un popor creștin! Transpuneți totul ce se întâmplă prin prisma convingerilor voastre creștine, prin prisma Evangheliei, care ne relatează, inclusiv, și despre Judecata lui Dumnezeu. Să nu se mai verse mai mult nici o picătură de sânge frățesc. Pentru aceasta ne-am rugat fierbinte și în genunchi, cerând de la Domnul milă și binecuvântare Ucrainei, Kievului – maicii orașelor rusești.

Iată ce aș mai vrea să spun în această zi. Deja mai bine de 20 de ani, pe teritoriul Ucrainei au loc procese politice, a căror urmare este scindarea tragică a Bisericii noastre. Pe parcursul anilor trecuți au fost încercări de a folosi puterea politică pentru a soluționa problema Bisericii în Ucraina.

Vreau să spun azi, adresându-mă întregului popor ucrainean: stăpânirea nu trebuie să se amestece în treburile Bisericii. Nu este cu putință ca prin forță să fie soluționate problemele Bisericii. Unitatea Bisericii nu poate fi realizată în urma acțiunilor violente. Niciodată în istorie nu s-a reușit să fie soluționate  prin putere problemele Bisericii. Trebuia ca Biserica în mod independent, fără a se bizui pe factori de ordin exterior, să-și soluționeze acele probleme, care se află în fața ei.

Azi, ca și mai înainte, mă adresez către frații și surorile din Ucraina, care se află în schismă, cu apelul către unitate. Dar nu către acea unitate, care va fi urmarea conjuncturii politice schimbate, nu către acea unitate, care se va baza pe putere, dar către acea unitate, care va proveni din dorința sinceră de a se întoarce la principiile canonice, fără de care nu poate trăi Biserica. Depășirea scindării trebuie să meargă întotdeauna pe calea returnării la principiile canonice ale existenței Bisericii. Doar o astfel de unitate va fi durabilă și mântuitoare.

Cred că pentru rugăciunile cuvioșilor din Pecerska Kievului, pentru rugăciunile tuturor sfinților, care au strălucit în Biserica noastră, Domnul va păstra Biserica Ucrainei și îi va dărui poporului ucrainean puterea de a depăși multe dificultăți ale stării ei duhovnicești și materiale, iar în primul rând – pe cale legitimă și dreaptă a depăși scindarea Bisericii.

Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie de asupra întregului popor ucrainean, asupra Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, asupra întregii Bisericii multietnice a noastre, care păstrează tradiția unei Rusii nedivizate, ce păstrează tradiția sfântului cuviosului și întocmai cu apostolul cneazul Vladimir. Credem că puterea duhovnicească, care decurge din Cristelnița kieveană a Botezului, care ne ajută să păstrăm unitatea duhovnicească pe parcursul a o mie de ani, și azi ne va ajuta să învingem dificultățile și scindările, bazându-ne pe credința ortodoxă, pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe măreața mărturie a lui Însuși Dumnezeu despre judecata, pe care El o înfăptuiește în istoria omenirii și pe care o va înfăptui la sfârșitul veacurilor. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeisca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Darjavnaia” din Certanovo, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Sfânta Treime” a Mănăstirii din Solovki

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după privegherea săvârșită în Catedrala episcopală „Icoana Maicii Domnului de Kazan” din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Cuviosului Serafim de Sarov după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Sfântului Serafim din Diveevo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a Pustiei Sarovului

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după săvârșirea Te-Deum-ului în fața monumentului Sfântului întocmai cu Apostolii cneaz Vladimir la Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de ziua pomenirii Sfintei întocmai cu Apostolii cneaghinea Olga după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Novotorjsky „Sfinții Mucenici Boris și Gleb”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie