Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după marea pavecerniță în ziua de marți a primei săptămâni din Postul Mare la catedrala „Arătarea Domnului” din or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după marea pavecerniță în ziua de marți a primei săptămâni din Postul Mare la catedrala „Arătarea Domnului” din or. Moscova
Versiune pentru tipar
4 martie 2014 23:13

În seara zilei de 4 marte 2014, în ziua de marți a primei săptămâni din Postul Mare, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat marea pavecerniță cu citirea Canonului cel Mare al cuviosului Andrei Criteanul la catedrala „Arătarea Domnului”. După terminarea serviciului divin Întâistătătorul s-a adresat către credincioși cu o predică.

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

În viața oricărui om există o atare stare grea sufletească, care se numește deprimare. Sfântul ierarh Ioan Gură de Aur spune că deprimarea este una dintre cele mai grave nenorociri, că este începutul și sfârșitul nenorocirilor omenești. Cuvintele lui Ioan Gură de Aur ne ajută să  atragem o atenție deosebită acestei stări sufletești și cu o foarte mare seriozitate să privim la orice manifestare a deprimării, care într-un anumit grad se referă cu adevărat la fiecare persoană pe parcursul vieți sale.

Deprimarea nu trebuie confundată cu tristețea, scârbirea. Scârbirea este un sentiment firesc al omului, care de asemenea este un păcat, dar totuși este o reacție la circumstanțele dificile, la pierdere apropiaților, la maladii. Scârbirea este ceea ce în viața contemporană se numește stres. Deprimarea este legată de scârbire, însă nu întotdeauna. Despre legătura deprimării cu tristețea, scârbirea, vorbește sfântul cuviosul Macarie Egipteanul: „Diavolul ne cufundă în deprimare în timpul scârbirii, ca să ne lipsească de speranța în Dumnezeu”. Prin urmare, deprimarea nu este scârbirea ca atare, dar ceva ce însoțește scârbirea. Mai mult ca atât, deprimarea poate apărea și fără vreo pricină vădită, deoarece este cu adevărat nimic altceva decât acțiunea puterii întunecate diavolești asupra noastră.

Spre deosebire de tristețe, care pur și simplu îl străpunge pe om cu durere, deprimarea ne lipsește de imunitatea duhovnicească, ne face moleșiși, ne privează de concentrare. Aflându-se în deprimare, omul nu poate să-și adune puterile, inclusiv pentru a depăși tristețea, scârbirea, stresul – el parcă este rănit mortal. El este viu, dar nu se poate împotrivi.

Sfinții părinți, vorbind de scârbire, descriu foarte pitoresc această stare, care îl lipsește pe om de posibilitatea de a munci, gândi, care aduce la diferite feluri de urmări, precum lenea, moleșeala. Toate acestea se reflectă în modul nostru de viață, toate acestea se transmit apropiaților noștri, dar, cel mai important, deprimarea ne provoacă nouă înșine o mare daună duhovnicească.

Noi trăim în acele vremuri, când suntem în permanență însoțiți de tristețe, scârbire, stres. Când o persoană, puternică din punctul de vedere duhovnicesc, se ciocnește de scârbire, încearcă să depășească această stare astfel, cum ne învăța avva Dorotei – prin curaj și noblețe, precum ne învață alți sfinți nevoitori – prin rugăciune, gândul la Dumnezeu, fapte bune. Dar dacă în inima omului pătrunde deprimarea, el nu mai este în stare să se împotrivească circumstanțelor vieții, care îl aduc la tristețe, la scârbire.

Acum este clar de ce sfântul ierarh Ioan Gură de Aur  numește deprimarea capul și începutul tuturor nenorocirilor noastre – deoarece un om slab, care se află în deprimare, nu este în stare să opună rezistență. Dar de ce se întâmplă așa? Deoarece prin deprimare noi pierdem speranța în Dumnezeu, conform spuselor Mariei Egiptence. Deprimarea distruge credința în om, un astfel de om nu e în stare să facă nimic, lui îi este chiar greu să se roage, el nu crede că Dumnezeu îl poate ajuta. Iată din ce cauză deprimarea este începutul tuturor nenorocirilor. Dacă se pierde credința în faptul că Dumnezeu este alături și chiar în cele mai grele situații din viață El poate să întindă mâna Sa mântuitoare și să îl ajute pe om la restabilirea forțelor, la stabilirea echilibrului sufletesc, la ieșirea din perioada ghinionului, a nereușitelor, a situațiilor dificile, în cazul dat omul care este cuprins de deprimare nu este în stare nici să se roage, nici să nădăjduiască în Dumnezeu.

Deprimarea, cum s-a mai spus, ne vizitează nu doar pe fundalul scârbirilor, dar uneori și fără vreo pricină vădită. De aceasta se jeluie uneori monahii în mănăstiri, unde s-ar părea că totul te predispune la rugăciune, la cunoașterea lui Dumnezeu, la o orânduială specială a vieții. Și dintr-o dată, pe neprins de veste, fără vreo pricină, în inimă apare deprimarea, se lasă mâinile în jos, nu mai vrei să mergi la servicii divine, un astfel de călugăr se roagă cu greu… Dacă nu iese dintr-o astfel de stare, ea îl poate aduce chiar pe monahi, nemaivorbind de oamenii mireni, la o îmbolnăvire duhovnicească puternică.

Sfântul Efrem Sirul, meditând la tema deprimării, spune, reieșind în primul rând din experiența monahală, că cel mai puternic remediu pentru depășirea deprimării este să te rogi. Să te rogi lui Dumnezeu în pofida chiar a dorinței crescânde de a o face. Imaginați-vă cum un om, aflându-se la ger, înghețând în zăpadă, de la început suferă din cauza unui frig îngrozitor, care îi ferecă toată starea lui, simte că la un moment dat nu îi mai este frig. El este cuprins de o stare de moleșeală, de somn și dacă în acest moment nu îl trezești, nu îl zgâlțâi, nu îl ridici în picioare, nu îi redai conștiința, el va muri neapărat. El își pierde rezistența, el nu poate să lupte mai mult pentru viață. Iată ce se întâmplă cu omul, ce cade în deprimare. De aceea sfântul cuviosul Efrem Sirul insistă asupra necesității ca în timpul acestor încercări sufletești să te impui să te rogi, să te adresezi lui Dumnezeu cu îndrăzneală, să ceri de la El ajutor, ca să nu adormi în păcat, ca să nu treci linia, care separă viața duhovnicească de moartea duhovnicească.

Avva Dorotei, care de asemenea a chibzuit mult la tema deprimării și care, de asemenea, aidoma sfântului cuviosului Efrem, coordonează toate acestea cu viața călugărilor, vorbește de necesitatea nu doar a rugăciunii și a meditării la propria mântuire, dar și a lucrului manual. Este necesar a face ceva cu propriile mâine. Cu alte cuvinte, este necesar a începe să muncești, să faci neapărat ceva. Este foarte important să-ți concentrezi gândurile la altceva. Nu să contempli în permanență propria scârbire, propria deprimare, înecându-te în aceste sentimente periculoase, dar să-ți comutezi conștiința, să-ți  orientezi energia la altceva – la muncă. Cel mai bine e să muncești pentru binele apropiaților tăi, fie în familie sau chiar la serviciu, sau în alte situații. Trebuie să îți alegi o muncă anumită, care ar acapara  cu adevărat inima, ar sustrage mintea. Și dacă însoțești un astfel de lucru manual, o astfel de muncă cu rugăciunea, atunci gândul va înceta să se afle în ațipirea periculoasă. Omul  va înceta să se cufunde în mlaștina duhovnicească periculoasă, care îl poate duce definitiv la pieire.

Experiența enormă a părinților și învățătorilor Bisericii, bazată pe o tradiție ce numără două mii de ani ai creștinismului, ne ajută să ne atingem de aspectele importante ale vieți duhovnicești a omului și să găsim astfel de modalități de autodesăvârșire, care permit de a acționa în mod real asupra vieții noastre și de a o schimba spre mai bine. În zilele sfântului Post cel Mare noi trebuie să ne avântăm în lupta cu păcatele noastre, cu viciile noastre, pentru depășirea a tot ce ne privează de armonia interioară și ne împiedică să avem o viață duhovnicească sănătoasă. Postul este un timp minunat al  trezirii duhovnicești, al activității duhovnicești, al adunării energiei duhovnicești și să ne ajute Domnul să dobândim toate acestea în zilele Sfântului și Marelui Post. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie