Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Patriarhului în ziua de miercuri a primei săptămâni din Postul Mare la catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului în ziua de miercuri a primei săptămâni din Postul Mare la catedrala „Hristos Mântuitorul”
Versiune pentru tipar
5 martie 2014 16:46

La 5 martie 2014, în ziua de miercuri a primei săptămâni din Postul Mare, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat la catedrala „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Liturghia Darurilor înainte Sfințite. După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Pe voi pe toți, dragi stăpâni, frați și surori, vă felicit cu ocazia zilei de miercuri a Postului Mare. Este o zi specială, când oamenii, care se străduie să frecventeze biserica Domnului dimineața și seara, au posibilitate să se împărtășească cu Sfintele Taine ale lui Hristos și să-și întărească eforturile lor fizice și duhovnicești, orientate la depășirea păcatului, la schimbarea conștiinței și a inimii cu puterea harului lui Dumnezeu.

Iată din ce cauză este atât de important ca în prima săptămână a Postului Mare să ne străduim să frecventăm Liturghia Darurilor înainte Sfințite – deoarece cu puterea harului lui Dumnezeu noi ne fortificăm. Slăbiciunea și neputința omenească, care ne este caracteristică într-o măsură mai mică sau mai mare fiecăruia dintre noi, parcă dă înapoi atunci când se lipește de inima, de mintea, de firea noastră harul lui Dumnezeu.

Iată și azi s-a produs același lucru. Cu puterea Duhului Sfânt noi ne întărim pentru nevoința de mai departe, ca să săvârșim cursul postului, să urmărim gândul nostru și starea inimii noastre, permanent dând seama lui Dumnezeu despre aceasta.

Sfântul ierarh Vasile cel Mare ne învață că în fiecare zi, până a ne culca, noi trebuie să comparăm ziua de azi cu cea precedentă, pentru ca următoarea zi să fie mai bună. Înțeleptul sfânt ierarh Vasile, un mare filozof, scriitor, savant, persoană de o mare experiență duhovnicească, singur fiind cufundat în stihia teologiei, ne transmite aceste sfaturi simple din viață. O face anume pentru ca experiența sa bogată duhovnicească, inclusiv cea legată de tărâmul Postului Mare, să o transmită următoarelor generații, astfel cuvintele lui spuse în secolul al IV-lea ajung la urechile noastre, ale oamenilor care trăiesc în secolul al XXI-lea.

Răspunzând la aceste cuvinte înțelepte, noi trebuie să înțelegem că autocontrolul, care este atât de important în viața omului în general, este extrem de important în viața duhovnicească. Fără acest autocontrol nu este cu putință nici un fel de creștere. Într-adevăr, cum putem să luptăm cu păcatele, dacă nu ne dăm seama ce fel de păcate am săvârșit?

Destul de obișnuită pentru mulți a devenit mărturisirea în păcatele comune, când preotul enumeră faptele păcătoase, iar omul credincios prin pronunțarea „sunt păcătos” sau „păcătoasă” parcă aduce pocăință pentru aceste fapte. Deseori se întâmplă că spunem „sunt păcătos” sau „păcătoasă” după pomenirea acelui păcat, pe care niciodată nu l-am comis. Aceasta demonstrează abordarea noastră mecanică față de mărturisire. Noi nu ne fixăm cu adevărat conștiința noastră asupra unor păcate concrete – asupra cuvintelor pe care le-am spus, asupra gândurilor care ne-au venit în minte, asupra acțiunilor care au fost păcătoase.

Sfântul Macarie Egipteanul, dezvoltând același gând, pe care atât de clar l-a exprimat sfântul ierarh Vasile cel Mare, spune că trebuie să avem o anumită carte pentru notițe. El are în vedere nu o carte sau o agendă obișnuită, nu o hârtie cu peniță, pe care oamenii deseori își înscriu păcatele (deși nu este rău nici aceasta, pentru ca păcatul să nu fie uitat). El are în vedere, în primul rând, cartea propriei conștiințe. Dacă înfăptuim ceva rău, atunci, conform spuselor lui Macarie Egipteanul, noi trebuie să depozităm în conștiința noastră acest păcat, să ne amintim de el, să ne pocăim de el și dacă vom proceda astfel în fiecare zi, conform afirmației lui Vasile cel Mare, atunci sub control vor fi și cuvintele, și gândurile inimii, și orice faptă.

Dar ce se întâmplă, dacă nu ne controlăm pe noi înșine? În cel mai bun caz noi intrăm în biserică. Pe noi ne atrag rugăciunile, cântările bisericești, rânduiala serviciului divin. Noi, bineînțeles, dobândim ceva pentru sufletul nostru – nu o putem spune că frecventarea bisericii lui Dumnezeu nu are sens fără o profundă autoîncărcare și un autocontrol. Are sens, chiar dacă nu ne rugăm pentru nimic, să intrăm în biserica lui Dumnezeu și să ne lăsăm inimile în curgerea acelei rugăciuni de obște, care se săvârșește acolo. Anume așa se întâmplă deseori. Oamenii nu știu pentru ce să se roage, pentru ce să se căiască, dar, călcând pragul bisericii și văzând cum se roagă ceilalți, aud cântări splendide, ceea ce le permite inimilor lor, gândurilor lor să curgă în râul haric al slujbei mântuitoare a lui Dumnezeu.

Dar dacă noi păstrăm în memorie păcatele noastre, atunci timpul aflării în biserică, care este îndelung în Postul Mare, poate fi îndreptat anume spre un autocontrol mai mare. Și dacă săvârșim, conform spuselor lui Vasile cel Mare, o astfel de supraveghere asupra propriei persoane în fiecare zi, putem să ne convingem în scurt timp dacă ziua de azi a trecut mai bine decât precedenta sau mai rău. Anume aceasta este măsurătorul stării noastre duhovnicești.

Uneori oamenii consideră că o astfel de măsurătoare sunt sentimentele. Un sentiment bun și luminos l-a vizitat pe om după serviciul divin, el este bucuros că harul lui Dumnezeu s-a atins de el și aceasta este corect. Însă harul se atinge nu pentru meritele noastre, dar din dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Harul s-a atins și de tâlharul care se afla din dreapta Mântuitorului pe cruce. Harul s-a atins și de femeia desfrânată. Însă întrebarea cea mai importantă este: ce se întâmplă după atingerea harului? Noi trăim un avânt sufletesc și duhovnicesc, iar apoi revenim la zilele obișnuite și uităm totul, facem din nou ceea ce am făcut mai înainte? Sau răspundem la acest har Dumnezeiesc care s-a atins de noi prin eforturile noastre, prin gândurile noastre asupra faptelor proprii și, în sfârșit, prin pocăința noastră sinceră?

Viața religioasă adevărată este întotdeauna concentrată. Uneori ni se spune că religia este soarta oamenilor slabi. Când citești scrierile sfinților părinți, te uimești de puterea lor, de înțelepciunea și concentrarea lor. Cel slab este acela care se mișcă în torentul comun. Cel slab este acela care nu gândește la nimic. Cel slab este acela care este gata să semneze orice decizie venită de sus. Cel slab este acela care nu își are punctul său de vedere, deoarece conștiința de gloată îl submină și personalitatea lui se transformă într-un șurubel, într-o piuliță. Cât este de ușor ca aceste mase de oameni să fie conduse de cei care vor să o facă cu intenții rele! Religia este cauza celor puternici, deoarece cere un autocontrol, o autoanaliză, o pocăință adevărată. Încercați să propuneți pe stradă vreo unei persoane necredincioase, neîmbisericite, să se pocăiască în propriile fapte – ea nu va înțelege despre ce este vorba, deoarece este profund convinsă: ceea ce face este corect, iar celelalte, care nu corespuns gândurilor și faptelor sale, este fals și rău. În funcție de starea emoțională a omului, reacția lui la această neasemănare cu alții poate fi de la docilă până la cea mai radicală. Noi vedem ce se întâmplă în viața oamenilor și a popoarelor, când deciziile radicale, lipsite de orice conștientizare creștină, câștigă - atunci se instaurează o stare de rău pentru toți cei din jur, atunci se rup relațiile sociale și umane și oamenii pierd capacitatea de a viețui împreună.

A fi o persoană credincioasă înseamnă a fi o persoană puternică. Însă această putere provine nu de la mușchi și nu de la minte. Această putere provine de la concentrarea noastră duhovnicească. Este cu totul neîntâmplător că anume acestei virtuți îi acordă atâta atenție sfinții  părinți și învățători, nevoitorii evlaviei. Dacă în zilele următoare ale Sfintei Patruzecimi noi vom putea măcar să ne atingem de experiența autocontrolului duhovnicesc zilnic, aceasta va deveni cel mai important rezultat al Postului Mare.

Din toată inima doresc ca noi toți să încercăm posibilitatea de a ne gândi la noi, de a ne supune criticii și analizei propriile gânduri, ca să le comparăm cu ziua precedentă, conform spuselor lui Vasile cel Mare. Atunci fiecare își va forma un program clar al luptei cu propriile neajunsuri și vicii și chiar dacă de la început acest program va exista doar în conștiință, este deja un pas mare și mântuitor, iar mai departe trebuie pur și simplu să nu uităm de acest program și cu mila lui Dumnezeu să îl valorificăm pas cu pas, apropiindu-ne de acel scop, unde ne va întâlni Însuși Domnul și Mântuitorul, ne va cuprinde cu dragostea Lui și ne va ierta păcatele noastre. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Cuviosului Serafim de Sarov după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Sfântului Serafim din Diveevo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a Pustiei Sarovului

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după săvârșirea Te-Deum-ului în fața monumentului Sfântului întocmai cu Apostolii cneaz Vladimir la Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de ziua pomenirii Sfintei întocmai cu Apostolii cneaghinea Olga după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Novotorjsky „Sfinții Mucenici Boris și Gleb”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfântul și Dreptul Alexie Mecev” din Vișneaki, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Cuvioșilor Serghie și Gherman de Valaam după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea din Valaam

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de călugări Konevets cu hramul „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Sfintei Treimi după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie