Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în ziua de vineri a celei de a 4-a săptămână din Postul Mare, ținută la biserica în cinstea sfântului mucenic Ioan Ostașul de pe Iakimanka, or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în ziua de vineri a celei de a 4-a săptămână din Postul Mare, ținută la biserica în cinstea sfântului mucenic Ioan Ostașul de pe Iakimanka, or. Moscova
Versiune pentru tipar
28 martie 2014 18:12

La 28 martie 2014, în ziua de vineri a celei de a 4-a săptămână a Postului Mare, Întâistătătorul Bisericii Ruse a oficiat Liturghia Darurilor înainte Sfințite la biserica în cinstea sfântului mucenic Ioan Ostașul de pe Iakimanka, or. Moscova. După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către enoriași cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Multstimate părinte Nicolai! Dragi părinți, frați și surori!

Cu un sentiment deosebit am oficiat serviciul divin în această minunată biserică moscovită, care a fost cunoscută nu doar în Moscova, dar, se prea poate, în întreaga Rusie, în special în acele vremuri când bisericile erau închise pretutindeni, erau distruse, erau nimicite. Iar această biserică din centrul Moscovei se înălța ca o lumânare aprinsă, mărturisind tuturor care treceau pe alături – cineva cu bucurie, cineva cu frică – despre faptul că este vie credința ortodoxă pe pământul nostru. Era o mărturie aproape mută, deoarece cuvintele, care erau rostite aici, rugăciunile care se înălțau aici, nu ieșeau în afara zidurilor bisericii. Biserica pe pământul natal, în propria țară, se afla în ocupație. Fiecare biserică, care acționa pe atunci, era un fel de insulă, care păstra marea tradiție duhovnicească a poporului și în toate aceste biserici era vie rugăciunea pentru Patria noastră. Noi credem că libertatea noastră de azi și posibilitatea de a oficia fără impedimente servicii divine, de a propovădui, inclusiv prin mijloacele de informare în masă, de a realiza o activitate folositoare pentru societate, de a educa copiii și tineretul, de a săvârși fapte de caritate, de a lucra cu militarii, cu deținuții, de a duce cuvântul său apropiaților și depărtaților – toate acestea sunt rezultatul acelor fapte eroice care se săvârșeau pe micile insulițe ale libertăți duhovnicești, care existau în Patria noastră.

Aș vrea să-m exprim o mulțumire deosebită Dumneavoastră, părinte Nicolai, pentru slujirea fără cusur timp de 60 de ani în treaptă de preot. Este cu adevărat o dată deosebită, dacă e să luăm în considerare că în acești 60 de ani s-au petrecut evenimente tragice și complexe ale istoriei noastre. Ați rămas fidel Domnului Mântuitor și Bisericii Lui, sacrificându-vă puterile pentru ca să nu se curme rugăciunea și în această biserică, și în alte biserici, ca vestea cea bună a Domnului să fie răspândită. În toate acestea, fără îndoială, este și meritul Dumneavoastră mare, iar azi noi vă comemorăm ca pe unul din cei mai în vârstă  clerici ai Eparhiei de Moscova.

Ați fost  fidel datoriei păstorești. Dar ce înseamnă datorie? Fiecare știe: dacă împrumuți de la cineva bani, intri în starea care se numește datorie. Dacă am o datorie – sunt obligat să returnez ceea ce mi s-a dat. Noi folosim acest cuvânt și în alt sens, dar și atunci nu își pierde sensul său primordial – datoria de păstor este îndatorirea în fața lui Dumnezeu. Nu în fața oamenilor – în fața lui Dumnezeu, deoarece omul devine păstor, preot, nu din cauza că l-a ales vreun grup de persoane, cum se întâmplă în organizațiile religioase neortodoxe. Omul devine păstor, deoarece este chemat de Însuși Dumnezeu la slujire. Dumnezeu îi dăruiește păstorului har și aceasta semnifică că preotul își dă darea de seamă și este responsabil, în primul rând, în fața lui Dumnezeu.

Aceasta este învățătura ortodoxă despre preoție. Ea este supusă criticii, în special din punctul de vedere al gusturilor politice și filozofice dominate în timpul de față. Uneori suntem învinuiți de faptul că nu corespundem sistemelor laice ale puterii și managementului, iar noi răspundem la acesta astfel: sistemul nostru de management provine nu din înțelepciunea omenească și nu este un rezultat al meditațiilor filozofice. Sistemul nostru bisericesc își are originea în Însuși Domnul Iisus Hristos, Care nu se adresa către oameni și nu spunea: „alegeți-mi 12 apostoli”, dar Singur i-a ales și i-a trimis la slujirea apostolică. Apoi și apostolii, răspândind credința în Hristos, numeau, deseori sfătuindu-se cu oamenii, pe cei mai buni bărbați pentru slujirea în treaptă de preot și episcop. De aceea datoria slujitorului bisericii este, în primul rând, în fața lui Dumnezeu; și în fața lui Dumnezeu preotul se căiește în propriile păcate, se căiește că nu a făcut ceea ce trebuia să facă, mărturisește nedesăvârșirea sa și cheamă ajutorul lui Dumnezeu.

Din cele spuse nu urmează că poporul nu are putere în Biserică. El coparticipă în toate cele câte se întâmplă în Biserică. Deciziile Bisericii, inclusiv cele care se referă la numirea slujitorilor bisericii, nu vor fi bune și deseori se dovedesc a fi nevitale, dacă nu se ia în calcul opinia oamenilor, atitudinea lor față de un anume preot.

Dumneavoastră, părinte Nicolai, sunteți un preot cu autoritate, prin urmare, înțelegeți propria datorie și responsabilitate în fața lui Dumnezeu și vă străduiți să întoarceți în mod onest datoria Mântuitorului și Domnului nostru. Oamenii văd aceasta și vă susțin, întărindu-vă autoritatea în Biserică și în societate.

Anume așa trebuie să fie, așa a fost și așa va fi. Precum în Domnul Iisus Hristos se unește Dumnezeiescul și omenescul, tot așa și în diriguirea bisericească se unește Dumnezeiescul și omenescul, autoritatea Dumnezeiască și datoria în fața lui Dumnezeu cu autoritatea și susținerea preotului din partea poporului lui Dumnezeu. Rugăciunea mea este pentru ca anume așa, ferm, să fie păstrat sistemul dirijării bisericești în Biserica noastră și în toată lumea ortodoxă. Pentru aceasta este nevoie de eforturi și din partea ierarhiei, și din partea slujitorilor bisericii, și eforturile ce merg în întâmpinare din partea poporului. Când aceste eforturi se unesc într-o singură acțiune, atunci Biserica devine puternică, autoritară, căpătând posibilitatea de a răspunde la necesitățile și cerințe oamenilor.

Sunt bucuros să vă spun toate acestea aici, în această biserică, onorând aniversarea a 60 de ani din ziua hirotoniei parohului – protoiereul Nicolae Smirnov. Aș vrea să menționez, de asemenea, că în luna februarie a acestui an s-au împlinit 60 de ani din ziua căsătoriei părintelui Nicolae cu matușca. Acești 60 de ani de viață în comun sunt o pildă minunată pentru toți, în primul rând pentru tineret. „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (vezi: Mt. 19:6). Cât de excelentă ar fi viața noastră familială și socială, dacă această poruncă a lui Dumnezeu s-ar păstra în inimile poporului nostru.

În semn al recunoștinței și al dragostei mele aș vrea să vă aduc în dar această icoană a Maicii Domnului de la Vladimir, precum și cartea de rugăciuni a Patriarhului. Să vă păzească Domnul pe Dumneavoastră și pe preoteasă pentru mulți și fericiți ani! Pentru biserică aș vrea să vă aduc în dar această cădelniță de sărbătoare, ca să fie folosită în timpul cuvenit la servicii divine și ca clinchetul elementelor de argint să amintească de evenimentul de azi, care a nimerit în Postul Mare, dar nu a devenit mai puțin solemn și important din această cauză. Pentru voi toți aș vrea să vă transmit icoana sfântului mucenic Ioan Ostașul cu binecuvântarea Patriarhului. Să vă păzească Domnul.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie