Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitul Patriarh Chiril de sărbătoarea Bunavestirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la catedrala „Bunavestirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova

Predica Preafericitul Patriarh Chiril de sărbătoarea Bunavestirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la catedrala „Bunavestirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova
Versiune pentru tipar
7 aprilie 2014 17:35

La 7 aprilie 2014, de sărbătoarea Bunavestirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Bunavestirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova. După terminarea Liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Preasfinția Voastră, cinstiți stăpâni! Dragi părinți, frați și surori!

Vă felicit cordial pe toți cu ocazia sărbătorii domnești a Bunavestirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Conform tradiției, Patriarhul oficiază acest serviciu divin la catedrala „Bunavestirea Maicii Domnului” din Kremlin – una din cele mai vechi biserici ale cetății de scaun, în care s-au rugat țari și Patriarhi, ale cărei ziduri sunt acoperite de memoria istoriei, acea istorie, în timpul căreia un mic cnezat al Moscovei s-a transformat în nucleul unui mare stat, care se întinde de la ocean la ocean. S-a întâmplat aceasta nu doar din cauza că au fost conducători înțelepți, cinstiți și credincioși Patriei lor, nu doar din cauza că a fost o armată, care era gata să-și jertfească viața pentru țar, pentru pământ, pentru credința ortodoxă, dar și pentru faptul că nu au fost distruse puterile poporului și Rusia s-a îndreptat aidoma unui arc puternic. Nu atât de rapid, nu ca urmare a unei acțiuni năzdrăvane, dar liniștit, cu demnitate țara acumula putere, extinzându-se din capăt până în capăt.

Ce semnifica fapta măreață a străbunilor noștri? Era oare o tendință nestăvilită pentru bogăție, pentru multiplicarea propriei forțe? Sau era invidia patologică față de vecini? Nu a fost nici prima, nici a doua, nici a treia cauză. Nu era de ce să invidiezi vecinii și nu era dorința de a multiplica bogățiile, deoarece nimeni nu știa, dacă existau careva bogății în aceste pământuri fără de margini din Siberia și Extremul Orient, nu exista nici dorința de a face în ciudă cuiva.

Explorarea Măreții Rusii a fost aidoma unei lucrări duhovnicești. În primul rând, poporul nostru conștientiza responsabilitatea sa în fața lui Dumnezeu pentru a aduce lumina lui Hristos în orient și lucrul acesta s-a săvârșit nu doar cu puterea clerului, dar și cu puterea întregului nostru popor. Eu vorbesc despre aceasta din cauza, că noi oficiem serviciul divin anume în acel Kremlin, care a fost și rămâne  centrul duhovnicesc al Patriei noastre. Dacă e să ne aducem aminte de istorie, toate acțiunile de succes ale poporului nostru se realizau anume  pentru faptul că exista un anume sens duhovnicesc și o putere duhovnicească. Fără un astfel de efort și fără o atare susținere duhovnicească nu este cu putință să obții succese.

Iată și acum, într-un timp hotărâtor pentru Patria noastră, noi ne-am rugat aici, în Kremlin, pentru statul Rus, pentru întreaga Rusie istorică, ca Domnul să ne țină pe noi pe toți sub Acoperământul Preacuratei Stăpânei noastre, pentru ca El să nu admită niciodată luptă fratricidă, ca fratele să nu se ridice împotriva fratelui, dar ca să se adune treptat puterea duhovnicească a Rusiei, acea putere care a adus la conștiința unui mare stat, care s-a manifestat în multe pilde de sfințenie, în exemple minunate de eroism și curaj.

Noi ne-am rugat de ziua Bunavestirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. „Bunavestirea” în grecește sună în felul următor: Εὐαγγελισμός. Acest cuvânt are aceeași rădăcină ca și „Evanghelia”, deoarece buna vestire înseamnă o veste bună, pe care Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil a transmis-o Fecioarei Maria. Și Evanghelia care a devenit rezultatul întrupării Fiului Fecioarei Maria, al Fiului omului și al Fiului lui Dumnezeu – este vestea cea bună, dar îndreptată deja nu către un om, dar către întreg neamul omenesc. Evanghelia este vestea bună, dar dacă o traducem în limbaj contemporan, este vestea fericită. Uneori întrebăm cu frică pe omul care spune că are ceva nou pentru noi – este ceva bun sau rău? Și ne bucurăm, când spune: bun. Chiar și o veste omenească bună e în stare să ne liniștească, să ne ridice dispoziția, să ne insufle puteri – dar ce să mai spunem despre vestea cea bună, harică, fericită a lui Dumnezeu, care se conține în Evanghelie? Este acea veste, care e în stare cu adevărat nu doar să ridice dispoziția noastră, dar și să schimbe în mod radical viața noastră, să o supună legii lui Dumnezeu, prin urmare, acelei fericiri, care este adusă lumii prin această lege.

Dumnezeu niciodată nu își impune voința Sa omului, El rămâne parcă în umbră. Uneori acest fapt îl aduce pe omul contemporan, obișnuit să se bizuie pe puterea minții, pe puterea stăpânirii, pe puterea banilor, pe puterea științei, pe puterea studiilor, la gândul că Dumnezeu nu există: „Unde este El? Eu nu Îl văd. Eu știu ce înseamnă stăpânirea; eu știu ce înseamnă banii; eu știu ce înseamnă sănătatea, eu știu ce înseamnă capacitățile mele; dar ce înseamnă Dumnezeu, eu nu știu, deoarece fac totul pentru sine. Unde este El, în ce loc a vieții mele?” Însă de la aceste întrebări nu depinde existența lui Dumnezeu. El este în umbră, El nu se vede, dar în orice moment răspunzând la rugămintea noastră către El, iese din această umbră și săvârșește cu noi fapte neverosimile, și noi spunem cu uimire: „Este o minune!”

În ultimul timp acest cuvânt este întrebuințat de contemporanii noștri tot mai mult, observând anumite evenimente în viața noastră statală. Ei vorbesc despre minune, despre amestecul lui Dumnezeu în istoria noastră. Noi trebuie cu încredere să privim la tot ce vine de sus către noi. Noi nu trebuie să postăm încăpăținarea și trufia omenească ca piedică pentru acțiunea harului lui Dumnezeu.

Drept pildă pentru noi s-a arătat Fecioara Maria. Ea ar fi putut să pună încăpăținarea, neînțelegerea, dar poate și mândria sa de fată drept piedică acelei vești, care I-a fost adusă de către înger. Doar nu cu aripi a venit la Ea Gavriil – în chip omenesc a venit; iar Ea poate nici nu a înțeles dintr-o dată că este înger. A venit cineva și Îi spune: ”Vei naște un Fiu fără soț și Acest Fiu va fi Fiul lui Dumnezeu, Căruia îi este predestinat tronul împăratului David și Împărăția Sa nu va avea sfârșit”. Ne putem imagina sfiala fetei tinere de tot, aproape fetiță, Care aude aceste cuvinte și câte pricini ar fi putut avea să pună stavilă acestei vești: „Nu pot, mă tem, nu înțeleg, pleacă”. Iar în loc la toate acestea doar niște cuvinte simple: „Sunt roaba lui Dumnezeu; fie Mie după cuvântul tău” – nici admirație, nici veselie, nici aplauze, nici frică, dar încredințarea propriei persoane în mâinile lui Dumnezeu.

Pilda Fecioarei Maria trebuie să ne învețe pe toți să avem relații drepte cu Dumnezeu. Noi trebuie mai des să ne încredințăm în mâinile lui Dumnezeu. Noi trebuie să-L rugăm mai des pe Domnul să se arate în viața noastră, să se facă văzut în viața noastră. Și Dumnezeu răspunde la această rugăciune - și nu în tunet, nici în fulger, nici în decizii radicale. El are o atingere ușoară, însă într-un anume moment înțelegem că cele petrecute cu noi nu provin de la noi, nu de la puterea noastră și nu de la o altă putere omenească, dar de la puterea lui Dumnezeu.

Fie ca pilda Fecioarei Mara, Care a acceptat vestea despre nașterea Mântuitorului cu smerenie și supunere voinței lui Dumnezeu, să fie pentru noi un mare exemplu al formării relațiilor noastre cu Dumnezeu. În locul unei întrebări trufașe: „Dar unde ești?” sau „De ce procedezi așa, unde este dreptatea?”, noi trebuie să spunem: „Noi suntem robi Tăi, Doamne, fie nouă după cuvântul Tău”.

Vă felicit cu ocazia sărbătorii! Fie ca Acoperământul Stăpânii noastre din Ceruri să fie asupra Patriei noastre, asupra poporului, asupra Biserici noastre, asupra întregii Rusii istorice, unindu-ne pe noi prin credință și ajutându-ne să creștem din putere în putere. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 14-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Veshneaki, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Binecredincioșilor cneji Daniel al Moscovei și Alexandru Nevski după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mânăstirea stavropighială „Sfântul Daniel”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 13-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului numită „Donskaia” la Mânăstirea Donskoi

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mânăstirea stavropighială a Cuviosului Sava Storojevski

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Sfânta Treime” a Mânăstirii din Solovki

Predica Patriarhuluui rostită de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala episcopală „Hristos Mântuitorul”

Predica rostită de Patriarh după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae Făcătorul de Minuni” din orașul Krasnogorsk, regiunea Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Ilie Proorocul” din stradela Obydenski, orașul Moscova