Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în Miercurea Mare după Liturghie la catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în Miercurea Mare după Liturghie la catedrala „Hristos Mântuitorul”
Versiune pentru tipar
16 aprilie 2014 20:52

La 16 aprilie 2014, în ziua de miercuri a Săptămânii Patimilor, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Liturghia Darurilor înainte Sfințite la catedrala „Hristos Mântuitorul”. După terminarea Liturghiei Preafericitul Patriarh Chiril s-a adresat către păstoriți cu o predică.

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

Ziua de miercuri a Săptămânii Patimilor ne aduce la amintirea despre trădarea lui Iuda (Mt. 26:6-16). Această trădare a avut loc în casa lui Simon leprosul, vindecat de Mântuitor. Anume în această casă o femeie, cheltuindu-și toți banii pe care i-a avut pentru cumpărarea mirului de mare preț, l-a turnat pe Mântuitor. Conform obiceiului vechi iudeu, astfel se proceda cu oamenii bogați, cunoscuți, când erau pregătiți pentru moarte. După decesul lor se turna de asemenea mir, pentru ca mai mult timp corpurile să fie protejate de putrefacție. O astfel de ungere o puteau permite doar oamenii foarte bogați, deoarece la preț mirul valora cât o avere.

Și iată că această femeie, deloc bogată, își cheltuie toți banii, ca să cumpere mir și să-l toarne asupra Mântuitorului. Doar acest unic fapt mărturisește că acestei femei i s-a descoperit ceva, deoarece chiar și apostolii, cărora Domnul le-a vorbit  despre moartea și Învierea Sa, practic nu au memorat nimic sau, cel puțin, se purtau de parcă nu au atras atenția la proorocirea Lui – nici până la suferințele Mântuitorului, nici imediat după moartea Sa. Iar această femeie sărmană, din câte se vede neștiind despre aceste proorociri, i s-a descoperit ceva și inima ei a dat răspuns în fața suferințelor viitoare a Omului fără de păcat, Care a făcut atâta bine, inclusiv oamenilor păcătoși, fără a deosebi pe păcătos de cel drept. Se vede că în semn de mulțumire pentru tot ce a săvârșit Mântuitorul, simțind sfârșitul Său, ea a turnat mirul prețios asupra capului Său.

În același moment Iuda ia hotărârea de a merge și a-L trăda pe Mântuitor. Ce a însemnat trădarea? A însemnat un mare ajutor acordat celor care au vrut să-L omoare pe Domnul. Deoarece Mântuitorul, Care l-a înviat recent pe Lazăr, se bucura de un mare respect, încât în jurul Lui se adunau sute, dar poate și mii de oameni, era periculos a-L aresta în fața oamenilor – se putea de atras asupra sieși mânia mulțimii răzvrătite. De aceea era nevoie de un ajutor pentru cei care aveau intenția de a-L omorî - ei aveau nevoie de cineva, care l-ar trăda pe Mântuitor, cine ar spune celor care doreau să-L înhațe, unde și când trebuia de făcut aceasta fără riscul rezistenței populare.

În acel moment, când femeia vărsa mir, ceva strașnic se petrecea, se vede, în sufletul lui Iuda, doar el imediat se hotărăște să meargă și să-L trădeze pe Mântuitor, iar înainte de aceasta mai spune: „De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor”. Pentru Iuda era logic să termine fraza astfel: „iar banii să-mi iau mie”, dar el nu a îndrăznit să spună aceasta, de aceea în mod fățarnic propune banii, care s-ar fi putut de câștigat din vinderea mirului, să fie împărțiți la cei săraci. Însă Domnul răspunde: „Pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; că ea turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea”. Cheltuiala  fără sens din punctul de vedere al lui Iuda a fost motiv pentru a merge și a-L trăda pe Mântuitor, motiv, dar nu cauză, deoarece cauza a fost altceva.

După cum mărturisește Evanghelia, Iuda purta lădița cu bani, deoarece apostolii nu aveau mijloace personale. Totul ce jertfeau oamenii, se aduna în această lădiță comună, iar de acolo banii erau luați pentru cheltuielile necesare. Iuda era păzitorul acestei lădițe, însă fiind un om necinstit, băga mâna deseori în lădiță și fura bani – cu alte cuvinte, Iuda era hoț. Acest viciu strașnic a devenit cauza interioară, de ce anume fapta femeii a tras după sine decizia de a-L trăda pe  Mântuitor. Ceea ce a săvârșit această femeie nu corespundea lumii interioare, idealurilor lui Iuda. El trăia pentru alte scopuri, el avea alte valori și țelul principal era îmbogățirea – prin căi drepte sau nedrepte. Iuda era iubitor de argint și deoarece cu ajutorul adevărului nu se putea potoli această patimă, el o potolea prin căi nedrepte, furând mijloacele care nu îi aparțineau.

Pe exemplul lui Iuda putem vedea cât este de strașnic viciul iubirii de argint. În primul rând, el îl împinge pe om la acțiuni necinstite, criminale. Toți acei care fură valori materiale sunt iubitori de argint.  Printre ei nu este nici unul, pentru care banii nu ar juca cel mai important rol. Omul este atât de dornic de bani, că nu se mai gândește la modalitățile obținerii lor – toate modalitățile sunt bune, doar bani să fie mai mulți.

Și doar este vorba nu numai de criminali, de hoți. Este vorba de cei care încearcă prin orice mijloace, permise în societate, să-și multiplice nemărginit bogăția lor. Aceasta se referă nu doar la viața poporului și societății noastre, dar și a altui popor, și a întregii noastre societăți. Iubirea de argint este patima lui Iuda, care a îmbolnăvit conștiința multor oameni. Dar dacă această patimă domină, atunci trădarea devină un lucru ușor și simplu. Poți trăda pe soț sau soție, poți trăda pe copii, poți trăda prietenii, poți trăda propriul popor. Câte se pot trăda pentru a căpăta cele dorite!

Sfântul Ioan Gură de Aur, gândindu-se la tema iubirii de argint, spune că omul trebuie să domine asupra banilor, el trebuie să fie stăpânul lor, dar nu banii să-l domine pe om; și acest lucru este foarte corect și exact. A domina – înseamnă a folosi mijloacele materiale astfel cum omul consideră necesar, inclusiv aceasta semnifică capacitatea de a refuza la mijloacele materiale în folosul altora.

Iar sfântul Isidor Pelusioteanul, meditând la tema iubirii de argint, spune următoarele: dacă ai putea lua cu tine bani după moarte, dacă ei ar putea măcar într-o anumită măsură să-l mângâie pe omul, îmbolnăvit de patima iubirii de argint – dar nu este așa! Nici bani, nici case, nici mobilă, nici mașini, nici alte valori materiale, pe care oamenii doresc să le obțină aici, nu este posibil a le lua, indiferent de mărimea bogăției pe care o posedă. Ce propune sfântul Isidor Pelusioteanul? El spune că acești bani trebuie să fie administrați corect. Ce fel de „investiție” el propune? Sfântul Isidor ne învață să depunem banii, care nu e posibil să le luăm după moarte, în alți oameni – schimbând banii pe mila Domnului.

Este bine cunoscută pilda Evanghelică care conține următoarele cuvinte ale  Domnului: „Faceți-vă prieteni cu bogăția nedreaptă” (Lc. 16:9). Această pildă cu greu este înțeleasă de oameni, pe când  sensul ei este foarte pragmatic și treaz. Domnul propune chiar și mijloacele materiale să fie folosite pentru a dobândi prieteni. Iar sfântul Isidor Pelusioteanul, continuând acest gând, spune: același lucru se poate face nu doar față de oamenii care trăiesc în această lume, dar se poate de depus bunurile materiale în viața de după moarte, de a-i schimba pe mila lui Dumnezeu.

Este un gând foarte profund. Citirea Evanghelică de azi, care mărturisește despre caracterul pierzător al iubirii de argint pentru sufletului omului, trebuie să ne împingă pe fiecare dintre noi la gândul: dar ce va fi cu noi, cu averea noastră materială, atunci când vom pleca în veșnicie? Mulți consideră că este suficient să-ți lași mijloacele apropiaților, rudelor. Dar poate că nu este suficient? Se prea poate, trebuie de găsit alte modalități de a schimba banii pe mila lui Dumnezeu?

Cineva are bani puțini. Altcineva îi are, iar unii au bani enormi. Cu cât mai mulți bani sunt, cu atât este mai mare responsabilitatea, cu atât mai mult trebui de făcut, cu atât mai mult trebuie de investit, pentru a schimba bogăția, conform cuvântului cuviosului Isidor, pe mila lui Dumnezeu. Ceea ce are o importanță vremelnică, trecătoare, ceea ce este cenușă pentru viața de veci, poate fi „investit” în valori eterne – printr-o atitudine corectă față de bani și mijloacele materiale, atâta timp cât trăim în această lume. Să ne ajute fiecăruia dintre noi Domnul ca să acționăm anume astfel ca și cele  trecătoare, și materiale să le îndreptăm către mântuirea cea veșnică. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită cu prilejul aniversării întronării Sfîntului Ierarh Tihon după Te-Deum-ul săvîrșit la Mănăstirea Donskoi

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Intrării în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlinul Moscovei

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfîntului Ierarh Filaret al Moscovei după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Hristos Mîntuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Hristos Mîntuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” din Kremlinul Moscovei

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala epsicopală „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” din or. Rostov-pe-Don

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a 18-a după Cincizecime după Dumnezieasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de călugări Svenski

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra Sfântului Alexandru Nevski din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului”

Predica Patriarhului rostită după slujba dumnezeiască de seră săvârșită în ajunul sărbătorii Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la biserica „Sfântul Binecredinciosul cneaz Igor al Cernigovului” din Peredelkino