Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în Joia Mare la catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în Joia Mare la catedrala „Hristos Mântuitorul”
Versiune pentru tipar
17 aprilie 2014 18:19

La 17 aprilie 2014, în ziua de joi a Săptămânii Patimilor, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie a sfântului ierarh Vasile cel Mare la catedrala „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Preafericitul Stăpân s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Dragi părinți, frați și surori!

Vă salut cordial pe toți și vă felicit cu ocazia  zilei de Joia Mare. Conform tradiției, Joia Mare se egalează cu cele douăsprezece sărbători, deoarece importanța evenimentului, în cinstea căruia această sărbătoare este stabilită, este mai presus, se prea poate, decât toate evenimentele din istoria Noului Testament referitoare la viața lui Hristos Mântuitorul. În această zi Domnul a dorit să săvârșească ceva, ce a continuat slujirea Lui lumii. Domnul a venit în lume pentru a-l recrea pe om, adică a aduce firea omului în acea stare, pe care a avut-o până la cădere. Domnul a venit să înnoiască puterile vitale ale neamului omenesc, să-l facă pe om capabil să se împotrivească păcatului, capabil să meargă pe acea cale, pe care El singur a indicat-o oamenilor. Și al doilea scop al venirii Sale – este răscumpărarea păcatelor omenirii prin suferințe și moarte. Înnoirea, recrearea firii omenești și răscumpărarea păcatelor – în aceasta constă tot sensul și conținutul venirii Domnului și Mântuitorului.

Este clar că totul ce a săvârșit Domnul în timpul vieții Sale pe pământ nu a putut să se limiteze doar la existența Lui fizică pe pământ. Cauza mântuirii trebuie să continue veșnic, până la sfârșitul veacurilor. Și Domnul săvârșește ceva, ce va da posibilitate fiecărei generații succesoare să fie copărtașă la tot ce El a săvârșit pentru mântuirea noastră – copărtașă a vieții Lui, a învățăturii Lui, a suferințelor Lui, a morții Lui, a Învierii Lui, a înălțării Lui în ceruri și celei de-a doua a Lui veniri.

Domnul a dorit să dea o anumită posibilitate succesorilor Săi, învingând limitele spațiului și ale timpului, să fie împreună cu El și să coparticipe la cauza mântuirii, pe care El  a săvârșit-o. Anume pentru aceasta, în timpul agapei Pascale tradiționale pentru evrei, Domnul, care o conducea, s-a îndepărtat întrucâtva de la ordinea rigidă a săvârșirii ei. Când Mântuitorul, binecuvântând pâinea, ceea ce făcea fiecare cap de familie sau fiecare conducător de agapă pascală iudaică, El pronunță cuvintele, pe care niciodată nu le-a rostit până acum – ele au fost din tradiția Vechiului Testament. Binecuvântând pâinea, Iisus a spus: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu”. Apoi, când agapa s-a încheiat, conform obiceiului cinei pascale, cel ce conducea trebuia să binecuvânteze potirul cu vin și să dea fiecăruia să se împărtășească din acest pahar. Și aici Domnul deviază de la tradiția cinei pascale a Vechiului Testament. El ia în mână potirul și spune: „Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”. Atât binecuvântarea pâinii, cât și binecuvântarea potirului a fost însoțită de niște cuvinte extrem de importante: „Aceasta să faceți întru pomenirea Mea”.

Este clar că este vorba nu doar de o pomenire, când memoria omului se încordează. Este vorba de ceva mult mai mult și noi știm că prin pogorârea în lume a Duhului Sfânt  această faptă mare a devenit Taina Euharistiei, săvârșită de ucenicii Mântuitorului, când cu puterea lui Dumnezeu, cu puterea Sfântului Duh fiecare cine se împărtășește cu pâinea și vinul – Trupul adevărat și Sângele adevărat al Mântuitorului – concomitent se împărtășește cu tot ce Dumnezeu întru Hristos a săvârșit pentru mântuirea noastră. Sfânta Euharistie cu puterea Sfântului Duh actualizează totul ce Dumnezeu a săvârșit întru Hristos.

De aceea pentru noi Testamentul Nou și venirea Mântuitorului este o acțiune săvârșită nu o singură dată, dar o realitate continuă, pe care o contemplăm din aspectul despre care citim în Evanghelie, dar la care noi participăm în locul ucenicilor Mântuitorului, împărtășindu-ne prin pâinea și vinul cu adevărat Trupul și cu adevărat Sângele Mântuitorului. Cu acel Trup, în care a fost înnoită firea omenească, cu acel Trup, prin care a fost renăscută firea omenească, iar aceasta înseamnă că și noi întru Hristos prin Taina Euharistiei ne renaștem către o nouă viață și obținem o mare putere de a birui păcatul.

Taina Euharistiei a fost numită de Simeon Noul Teologul, părintele Bisericii, Taină a Bisericii. Așa și este. Doar Domnul a fondat Biserica pentru ca prin puterea Sfântului Duh, Ce trăiește în Biserică, să continue slujirea Lui până la sfârșitul istoriei omenirii. În centrul acestei slujirii întru Sfântul Duh se află pomenirea vieții, suferințelor, morții, învierii, înălțării, șederii în ceruri, celei de a doua și slăvitei veniri a Domnului. Anume de aceea, spre deosebire de orice altă realitate religioasă, care există într-un fel sau altul în lume, Biserica ne oferă posibilitatea să recepționăm nu doar în mod intelectual acel cuvânt, pe care Fondatorul credinței noastre Domnul Iisus Hristos ne-a lăsat, dar și să coparticipăm în mod real la misiunea Sa mântuitoare, primind rodul acestei misiuni, adică căpătând mântuirea întru Domnul.

Vă felicit pe toți cu ocazia acestei mari sărbători și vă chem pe fiecare dintre voi să vă împărtășiți cât mai des. Noi trăim în acel timp, când avem nevoie de ajutorul haric al lui Dumnezeu – aproape în fiecare zi, precum a fost în vremurile străvechi, în timpul sfinților apostoli, când practic în fiecare zi creștinii se adunau pentru a săvârși Sfânta Euharistie. Din mai multe motive pentru noi este imposibilă o astfel de împărtășanie - și pentru că suntem ocupați la serviciu, muncim, iar dacă suntem la pensie, oricum avem atâtea griji, alergături, care răpesc cea mai mare parte a timpului nostru! Și nu se poate, după cum spune apostolul Pavel, să  gustăm Trupul și Sângele lui Hristos întru judecată sau întru osândă. Trebuie să ne pregătim de această mare Taină, dar nu în măsura în care pregătirea să devină piedică pentru împărtășanie. Doar mulți spun: „eu nu sunt pregătit și de aceea nu voi merge să mă împărtășesc”, înțelegând că pregătirea este un  proces îndelungat și complicat. Acest proces trebuie trecut cel puțin de câteva ori pe an, în special în timpul posturilor. Dar când nu este posibilitate de îndeplinit toate regulile, trebuie să ne limităm la ceea ce este cel mai necesar – vizitarea bisericii  în ajun, citirea pravilei de rugăciune înainte de împărtășanie, mărturisirea, nemâncarea până la primirea Sfintelor Taine ale lui Hristos și ceea ce e cel mai important – împăcarea cu apropiații. Nu se poate să ne împărtășim în starea de neîmpăcare, deoarece dacă nu ne împăcăm, atunci, după cuvântul apostolului, primim judecată și osândă pentru noi. Dacă astfel cu smerenie, cu conștientizarea propriilor păcate, cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu noi ne apropiem de sfântul potir atât de des cât e cu putință să ne apropiem, atunci Domnul ne completează forțele noastre, atât de neputincioase ale firii omenești.

Tot așa, în comunicare cu El, noi  căpătăm mântuirea. Anume pentru aceasta a venit Domnul. El nu a venit pentru faptul ca fiecare să devină sfânt. El nu a venit pentru a-l face fericit pe fiecare. El nu a venit pentru a-l face bogat pe fiecare. Dar El a venit pentru a ne descoperi posibilitatea mântuirii. Cel mai mare mijloc de a obține aceasta este Taina Trupului și al Sângelui Său, Taina Sfintei Euharistii, stabilirea căreia o sărbătorim azi în mod solemn, în Joia Mare. Vă felicit cu ocazia sărbătorii pe toți!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie