Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ținută după Liturghia oficiată la mănăstirea Novodevicie, or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ținută după Liturghia oficiată la mănăstirea Novodevicie, or. Moscova
Versiune pentru tipar
6 iulie 2014 23:48

La 6 iulie 2014, în duminica a 4-a după Cincizecime, de sărbătoarea icoanei Maicii Domnului din Vladimir, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Icoana Maicii Domnului de Smolensk” de la mănăstirea Novodevicie în cinstea Icoanei Maicii Domnului de Smolensk. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Biserici Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfinția Voastră, stăpâne mitropolit Iuvenalii! Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Dragi părinți, frați și surori!

Întotdeauna oficiez cu un sentiment deosebit Dumnezeiasca liturghie la catedrala în cinstea Icoanei Maicii Domnului de Smolensk de la mănăstirea Novodevicie, or. Moscova. Crearea acestui sfânt locaș proslăvit este legată de  anumite situații istorice deloc simple. Din partea de vest asupra Rusiei veneau armatele – lituaniene, apoi polonezo-lituaniene – a căror sarcină principală era micșorarea sau, cum spun acum politologii, înfrânarea Rusiei. Iar uneori în conștiința cotropitorilor apărea mitul despre faptul că cea mai bună înfrânare va fi în genere lichidarea Rusiei ca stat suveran independent. Noi știm că încă în secolul al XIV-lea orașul rusesc Smolensk a primit asupra sa primele lovituri și atunci icoana Maici Domnului de Smolensk Odighitria a fost mutată la Moscova. Iar puțin mai târziu, pe acest loc a fost fondat sfântul locaș, deoarece anume aici moscoviții și-au luat rămas bun de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de Smolensk Odighitria, care la porunca țarului a fost returnată la Smolensk.

Este minunat faptul că timp de doi ani la mănăstire s-a aflat copia făcătoare de minuni a icoanei Maicii Domnului de Iveria, pictată pe muntele Athos. Este prima copie a icoanei făcătoare de minuni, care a fost adusă la Moscova și așezată aici, între zidurile mănăstiri Novodevicie. Mă bucur de faptul că această icoană – fără îndoială că pentru rugăciunile tuturor credincioșilor, în special  ale celor care frecventează deseori mănăstirea Novodevicie – a fost returnată Bisericii și actualmente este împodobirea făcătoare de minuni și a acestui sfânt locaș, și a întregului oraș Moscova.

Astăzi noi pomenim un eveniment, legat de acțiunea minunată a Maicii Domnului asupra istoriei noastre, înfăptuit pentru rugăciunile fierbinți ale strămoșilor noștri evlavioși în fața icoanei Ei din Vladimir. În anul 1480 hanul tătarilor hoardei Ahmat a întreprins ultima încercare de a cotropi Moscova și ca să introducă din nou în orbita influenței nomazilor pe Rusia, care s-a proclamat stat suveran și independent de Hoardă. Noi știm că moscoviții s-au rugat fierbinte în fața icoanei Maicii Domnului de Vladimir, care nu o singură dată a salvat capitala noastră de năvălirile dușmanilor. De această dată a avut loc același lucru și hanul hoardei Ahmat nu a putut cuceri Moscova. Anul 1480 a intrat în istoria noastră ca data încheierii definitive a jugului de 250 de ani, care a început formal în anul 1240 odată cu căderea Kievului, capitala statului rus, și s-a încheiat prin minunea izbăvirii Moscovei de năvălirea lui Ahmat în anul 1480.

De ce oamenii atât de mult tind să se izbăvească de jugul străin? De ce depun eforturi enorme pentru a se elibera, aducând preț de milioane și milioane de vieți omenești? Deoarece jugul străin nu doar oprește dezvoltarea economică și culturală, nu doar determină sărăcia poporului în comparație cu acei care au obținut victoria, dar, în primul rând, că jugul străin îi lipsește pe oameni de independență. Poporul nu mai poate  adopta decizii reieșind din propria înțelegere a folosului și, ceea ce e cel mai important, reieșind din înțelegerea proprie a valorilor vieții. Năvălirea străină, jugul, pierderea suveranității, fie în urma acțiunilor militare sau în urma evenimentelor revoluționare, întotdeauna se încheie prin pierderea capacității de a trăi conform propriei voințe, în corespundere cu propria concepție, la baza căreia se află valorile ce au fost fondate de credința poporului, de cultura lui, de istoria lui, de înțelegerea faptului ce este bine.

În acest an noi marcăm aniversarea a 100 de ani de la începutul Primului război mondial. Din pilda acestui război este clar ce se întâmplă cu poporul, când el suferă eșec, când țara lui este ocupată. De altfel, ocupația nu întotdeauna este legată de intrarea armatelor dușmane. Dacă poporul își pierde  independența, el începe să viețuiască conform altor modele, el începe să trăiască în robie duhovnicească, intelectuală, culturală; un astfel de popor nu mai este în stare să opună rezistență. Noi știm că anume în urma Primului război mondial s-a produs tragedia istorică a Patriei noastre – revoluția, războiul civil, o luptă fratricidă îngrozitoare, schimbarea tuturor reperelor de viață, robia duhovnicească ce a durat mulți ani, subordonarea față de alte valori, alte idealuri. Toate acestea s-au întâmplat nu în anumite cabinete ale guvernării – ceea despre ce vorbim azi se referă la viața cotidiană a oamenilor, la sănătatea lor duhovnicească și trupească, la conștiința lor națională.

Se prea poate, cineva va spune: dar parcă există ceva mai rău decât robia, chiar dacă nu este acea robie în înțelesul ei antic sau medieval, ci robie ca pierderea independenței? Citirea apostolică de azi – un mic fragment din Epistola Apostolului Pavel către Romani (6:18-23) – ne spune despre faptul că poate exista ceva și mai îngrozitor – atunci când devii robul păcatului.

Dacă omul își pierde  libertatea, dacă el devine robul păcatului, atunci survin urmări strașnice. După cum spune apostolul Pavel, ați început să faceți astfel de fapte, de care singuri vă rușinați, vă e rușine de ceea ce faceți. Dar nu doar sentimentul rușinii este plata pentru robia păcatului. Continuându-și gândul, apostolul afirmă că plata deplină este moartea, deoarece viețuirea în păcat nu este compatibilă cu viața. Și dacă în mod fizic organismul uman continuă să existe, totuși viața lui nu mai este viață de om. Viața în păcat presupune urmarea altor legi, apropiate de legile vieții animale. Omul cade în prăpastie de la înălțimea determinată de Dumnezeu.

Rodul păcatului, rodul robiei în păcat este moartea. Anume așa ne-a vorbit azi apostolul Pavel. Totuși cineva spune că toate acestea sunt superstiții, povești și că nu există nici un fel de păcat – fiecare om este autonom, independent de alți oameni și de aceea singur determină ce este bine și ce este rău. Prin urmare, nu există nici un fel de păcat, dacă omul face o alegere conștientă în favoarea unui model anumit de comportament și toate acestea sunt justificate prin libertate – fă ce vrei, alege ce îți place și dacă cineva numește astfel de fapte ca fiind păcat, aceasta nu are nici o importanță.

Câți contemporani de ai noștri aleg o astfel de viață – în robia păcatului! Ei cred că descoperă plinătatea vieții, doar a face ceea ce doresc, s-ar părea este viața fără opreliști. Dar de fapt aceasta nu mai este viață, este moarte, deoarece omul ca o făptură a lui Dumnezeu, ce poartă în sine chipul lui Dumnezeu, nu poate trăi conform legii păcatului – este contrar firii. Dar dacă este așa, atunci vița dusă în păcat nu este viață.

Dar ce propune apostolul Pavel? El spune cuvinte simple, dar atât de  puternice: voi trebuie să fiți robi, dar robi nu ai  păcatului, ci robi ai dreptății, robi ai lui Dumnezeu. Voi trebuie să trăiți conform legii lui Dumnezeu, deoarece roda unei astfel de dreptăți este harul lui Dumnezeu, viața veșnică în Hristos Iisus, Domul nostru. Și dacă omul viețuiește în acest har, el își păstrează cu adevărat suveranitatea sa personală. Un astfel de om nu poate fi manipulat, asupra unui astfel de om nu putem exercita  influență, nici prin propagandă, nici prin bani, nici prin scheme  meșteșugite, prin intermediul cărora în ziua de azi se înfăptuiește conducerea maselor. Omul care trăiește în robia legii lui Dumnezeu este ca o stâncă, este o  putere.

Iată de ce propovăduirea atotpermesivității, propovăduirea păcatului sub chipul libertății este posibilă doar în condițiile unei religiozități slăbite a oamenilor. Iar în acele cazuri, când ea nu slăbește de la sine, i se aruncă o provocare directă – în formă de prigonirii fizice sau morale. În ziua de azi noi stăm în fața aceleiași dileme ca și creștini din primul veac, către care s-a adresat apostolul Pavel: să fie cu Hristos sau fără de Hristos, cu legea lui Dumnezeu sau în robia păcatului.

Domnul nu interzice libertatea. Dar parcă putem spune că orice alegere este egală oricărei alteia și că valoare este însăși posibilitatea alegerii, dar nu ceea ce alegi? Însă aceasta este o nebunie! Oricine știe că o alegere incorectă poate fi periculoasă. Când omul alege moartea, toți se îngrozesc. Parcă putem considera această alegere ca fiind o valoare? O valoare este doar o astfel de alegere în folosul binelui și aceasta ne învață azi apostolul Pavel. Noi trebuie să  acceptăm aceste cuvinte ca fiind un adevăr al lui Dumnezeu, un cuvânt al Domnului. Și când asupra noastră se vor revărsa torente de propagandă, orientate spre distrugerea identității noastre creștine, haideți să ne amintim de apostolul Pavel și de cuvintele lui minunate despre faptul că doar acea alegere este în folosul vieții și în folosul sfințeniei, când ea este legată de înrobirea propriei persoane  față de legea lui Dumnezeu și adevărul lui Dumnezeu.

<…> 

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou