Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua pomenirii sfântului întocmai cu apostolii marele cneaz Vladimir, ținută la catedrala „Hristos Mântuitorul!”, or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua pomenirii sfântului întocmai cu apostolii marele cneaz Vladimir, ținută la catedrala „Hristos Mântuitorul!”, or. Moscova
Versiune pentru tipar
28 iulie 2014 23:53

 

La 28 iulie 2014, de ziua pomenirii sfântului întocmai cu apostolii marele cneaz Vladimir și de ziua creștinării Rusiei – sărbătoare de stat a Rusiei, Belarusiei și Ucrainei, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Stimate Victor Vasilievici Zolotov, comandantul-șef al Trupelor de Interne ale Rusiei! Dragi maici egumene, părinți, frați și surori!

Vă felicit cordial pe toți cu ocazia marii sărbători – ziua pomenirii sfântului întocmai cu apostolii marele cneaz Vladimir, care a  creștinat poporul nostru. În aceeași zi noi marcăm sărbătoarea care a fost instituită recent – Ziua Creștinării Rusiei. De aceea gândurile noastre sunt îndreptate către marea faptă a cneazului întocmai cu apostolii, către strămoșii noștri evlavioși, către întreaga noastră istorie și, bineînțeles, către zilele vremurilor de azi.

La Liturghie noi am auzit un mic fragment din epistola apostolului Pavel către Galateni: Dar vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos (Gal. 1:11-12). Aceste cuvinte prezintă esența pentru înțelegerea faptului că există vestea evanghelică, poruncile evanghelice și sistemul evanghelic de valori. Toate acestea nu sunt de la oameni, dar vin prin revelația lui Iisus Hristos. Prin oameni noi căpătăm multe - toate cunoștințele acumulate de neamul omenesc. Cultura, de asemenea, este făurită de oameni. Dar noi știm că acele cunoștințe sunt trecătoare: ceva rămâne pentru ani mulți, posibil, pentru totdeauna, iar ceva este înlocuit de noua înțelegere, de noile concepții asupra lumii și cunoștințele vechi  trec în neant.

Același lucru îl putem spune despre orice  fel de activitate umană: ceva se păstrează obligatoriu, dar cea mai mare parte, produsă de puterea minții omenești sau de sentimentele estetice, pleacă în neant. Câte monumente de artă au fost  create în antichitate, însă doar o mică parte din ele le putem vedea acum în muzee. Cu toate acestea, a fost o mare cultură care deja nu mai există.

Dar cunoștințele? Unele au ajuns la noi, iar ceva s-a dizolvat în furtunile istoriei omenești, care au fost dezlănțuite preț de milenii. Dar și în ultimele două mii de ani - câte au fost distruse, nimicite, câte și-au pierdut sensul pentru oamenii contemporani, păstrându-și valoarea doar pentru unii savanți ce studiază în mod îngust doar unele fenomene anumite ale antichității.

De ce dar în secolul al XXI-lea, la Moscova, într-un megapolis contemporan, noi ne adunăm pentru a proslăvi numele întocmai cu apostolii cneazului Vladimir? Ce a ajuns până în zilele noastre dintre cele create de Cneazul Vladimir? Se pare că puțin de tot. Cultura materială practic nu s-a păstrat în acea formă, în care a fost creată pe timpul cneazului Vladimir. Despre viața strămoșilor noștri din evul mediu noi putem judeca după puținele modele, dar și acelea, de obicei, sunt  mai recente.

Dar ce a ajuns până la noi de la cneazul Vladimir, fără a fi distrus sau schimbat? Credința ortodoxă. Dar de ce? Deoarece cneazul Vladimir, ca și apostolul Pavel, a perceput vestea evanghelică nu ca fiind de la oameni, dar venită prin revelația lui Iisus Hristos.

La baza Evangheliei, în însăși existența ei, se află cuvântul lui Dumnezeu, care este indiscutabil și nu este supus distrugerii din partea furtunilor și tulburărilor istoriei. Anume din aceste considerente nu moare cuvântul evanghelic și totul ce creează oamenii, dacă ei leagă creația lor de revelația lui Dumnezeu.

Păstrarea acestui pivot civilizațional al poporului nostru, al credinței ortodoxe, a fost un lucru deloc simplu. În primul rând, deoarece într-un anume moment al istoriei noastre s-a întâmplat astfel că anume acest pivot a început să fie recepționat de  vrăjmașii Rusiei ca un fenomen periculos pentru ei, ce trebuie să fie distrus sau transformat în corespundere cu standardele lor. Noi știm că și în bătăliile, duse de Alexandr Nevski, și în bătălia de pe câmpia Kulikovo, și în multe alte războaie, eforturile poporului nostru au fost orientate asupra faptului de a apăra acest pivot conceptual. Și pronunțau cuvintele „pentru credință, țar și Patrie”, plasând credința pe primul loc, deoarece dacă ea ar fi fost distrusă - și țarul nu va rezista, și Patria va fi nimicită și își va pierde suveranitatea dacă nu în mod fizic, atunci cu siguranță în mod duhovnicesc. Este uimitor, prin câte încercări, legate de dorința din exterior de a distruge acest pivot duhovnicesc, a trecut poporul nostru.

În secolul a XX-lea noi ne-am ciocnit de un pericol, posibil, și mai mare, când au hotărât să distrugă credința ortodoxă nu prin puterea armelor, dar printr-o combinare de violență și convingere, prezentând aceste convingeri ca fiind niște descoperiri științifice. A fost o agresiune strașnică împotriva a ceea ce întotdeauna păstra Rusia. Într-un anume moment s-a părut că dușmanul a biruit. Acum noi știm că nu a biruit și s-a păstrat ceea cu ce se mândrea poporul nostru, în primul rând – credința noastră ce se păstrează pe parcursul a 1026 de ani deja.

Și azi mulți ar dori să transforme pivotul nostru interior, înțelegând că datorită acestui pivot Rusia este invincibilă. Și din nou pentru aceste țeluri sunt folosiți și militarii, și mijloacele ideologice. Unele servesc ca să fim speriați din exterior, iar altele sunt folosite din interior, pentru a convinge poporul că a lor credință, cea ortodoxă, tradiția duhovnicească puternică, pivotul nostru - este nimic, este o rămășiță din trecut, care nu are nimic comun cu omul contemporan, cu puterea lui, cultura lui, căutările lui, conștiința lui de a percepe ce este bine și ce este rău.

Se prea poate,  presiunea ideologică de azi asupra credinței este mai strașnică decât cea care este însoțită de violență. Deoarece acolo unde este violență, acolo sunt și mucenici, acolo sunt și mărturisitori, acolo este și un exemplu de luptă. Dar dacă omul este învăluit de o putere moale, dacă este atras de o viață dulce, contrapunându-i sărăciei sale bogăția care este, cică, la alții, deoarece ei nu sunt așa ca el, - cineva ar putea și să cedeze, în special din rândul celor tineri. Am putea să ne gândim: dar de ce avem nevoie de toate acestea? Și dacă aceste gânduri pun stăpânire pe poporul nostru, va fi indiferent dacă prin violența din exterior sau din cauza propriei întunecări a minții va fi pierdută Rusia.

Anume din aceste considerente, sărbătorind aniversarea a 1026 de ani de la Creștinarea Rusiei, pomenind memoria marelui cneaz care a primit revelația lui Iisus Hristos și care a inclus-o în viața duhovnicească, culturală și chiar statală a poporului nostru, noi trebuie să ținem minte de faptul că credința ortodoxă este acel stâlp, acel pivot care niciodată nu va permite Rusiei să fie înrobită sau distrusă. Dacă vom trăda, dacă ne vom lepăda – vom pierde totul.

În acest sens este plină de învățătură istoria Marelui război pentru apărarea Patriei, doar anume ea a pus capăt perioadei de prigoane sângeroase împotriva Bisericii și distrugerii sfintelor relicve. Noi știm ce preț îngrozitor a plătit poporul nostru pentru lepădarea de Dumnezeu, acei munți de suferințe omenești, care au fost create de mâinile celor ce s-au lepădat de Dumnezeu.
Certând m-a certat Domnul, dar morții nu m-a dat (Ps. 117:18) – acestea sunt cuvinte mărețe din Sfânta Scriptură. Tot așa s-a întâmplat și cu poporul nostru: l-a certat Domnul, dar morții nu l-a dat, deoarece  credința se păstra în sânul poporului. Anume în anii grei ai războiului această credință s-a întărit atât de mult în popor, încât era cel mai important factor ce unea pe oameni printr-o coeziune duhovnicească, printr-un pivot duhovnicesc în viața poporului nostru.

De aceea noi trebuie să ținem minte că și azi, trăind în vremuri de amenințări militare, noi vom rămânea puternici și invincibili, dacă ne vom păstra credința. Însă nu doar o credință undeva în adâncul inimii și în rugăciunea personală. Valorile acestei credințe trebuie să capete realitate în viața  societății noastre, bineînțeles, ținând cont de faptul că nu toți oameni sunt ortodocși. Dar și mulți dintre cei care nu sunt ortodocși, din câte știm din dialogul cu religiile tradiționale, sunt gata să susțină acele valori morale, pe care le întâlnim în Evanghelie. De aceea păstrarea tezaurului, pe care ni l-a transmis marele cneaz Vladimir, este chezășia și a securității noastre, și a bunăstării noastre, și a prosperității noastre, și a acelei unități duhovnicești a Rusiei istorice, care nu poate fi zguduită de nici un fel de cuvinte și acțiuni.

Aș vrea  să salut azi în catedrala „Hristos Mântuitorul” pe Victor Vasilievici Zolotov, comandantul-șef al Trupelor de Interne ale Federației Ruse și pe reprezentanții acestui tip de armată, pe acei ofițeri curajoși, sublocotenenți, ostași, care în orice clipă sunt gata să ne apere pe noi. Când spun „în orice clipă”, am în vedere lipsa acțiunilor militare din exterior. Încă în vremurile țariste era conștientizată necesitatea creării acestei straje interioare a statului. Trupele noastre de interne sunt în deplinul sens al cuvântului succesorii acelei straje interne rusești. Noi știm că trupele de interne, în momentele grele ale istoriei noastre – în anii 1990, dar și în anii următori, au jucat rolul lor hotărâtor în păstrarea unității țării noastre, a integrității ei teritoriale, în victoria asupra dușmanilor externi și interni.

Aș vrea  să vă  doresc din toată inima și întregului colectiv al Trupelor de Interne, care acum 15 ani și-au ales în calitate de ocrotitor ceresc pe cneazul Vladimir, să le doresc ajutorul lui Dumnezeu pentru rugăciunile acestui mare sfânt, erou, fondator al civilizației noastre creștine. Să fiți la paza tuturor acelor valori, pe care le-a adus prin curajul și nevoința propriei vieți în sânul poporului nostru, ca ele să fie transmise în continuare din generație în generație.

Fie ca Domnul să păzească statul Rus, Armata ei, Trupele de Interne. Fie ca Domnul să păzească întreaga Rusie istorică, popoarele sale frățești. Fie ca Domnul să înceteze prin puterea Sa lupta fratricidă, care slăbește aceste popoare și care este în stare să distrugă și să zdruncine acel pivot valoric, pe care se ține viața și securitatea noastră. Credem că pentru rugăciunile noastre a tuturor – ruși, ucraineni, belaruși, persoane de alte etnii – Domnul de va certa, dar morții nu ne va da.

Vă felicit pe voi pe toți cu ocazia sărbătorii.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Novotorjsky „Sfinții Mucenici Boris și Gleb”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfântul și Dreptul Alexie Mecev” din Vișneaki, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Cuvioșilor Serghie și Gherman de Valaam după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea din Valaam

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de călugări Konevets cu hramul „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Sfintei Treimi după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Sanctitității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghe săvârșită la biserica moscovită în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Floarea Nepieritoare” din Rubliovo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Înălțării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala episcopală „Sfântul Arhanghel Mihail” din or. Cerneahovsk

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ajunul sărbătorii Înălțării Domnului în Catedrala episcopală „Hristos Mântuitorul” din or. Kaliningrad

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de maici Novodevici din Sankt-Petersburg