Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Întâistătătorul Bisericii Ruse a vizitat mănăstirea de călugări Pecerska din Pskov

Întâistătătorul Bisericii Ruse a vizitat mănăstirea de călugări Pecerska din Pskov
Versiune pentru tipar
3 septembrie 2014 16:13

La 3 septembrie 2014 Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a vizitat mănăstirea de călugări Pecerska „Adormirea Maicii Domnului” din Pskov.

La porţile sfinte Sanctitatea Sa a fost întâmpinat de locţiitorul mănăstirii Pecerska din Pskov arhimandritul Tihon (Sekretariov) şi de monahii mănăstirii.

În biserica „Adormirea Maicii Domnului” Preafericitul Patriarh Chiril s-a închinat icoanei venerate a Adormirii Maicii Domnului şi moaştelor sfântului cuviosului mucenic Cornelii, egumenul de Pskovo-Pecersk. În biserică au fost prezenţi: guvernatorul interimar al regiunii Pskov A.A. Turceak; mitropolitul de Pskov şi Velikie Luki Evsevii; mitropolitul de Sanct-Petersburg şi Ladoga Varsonofii, şeful Direcției executive a Patriarhiei Moscovei; episcopul de Solnecinogorsk Serghii, secretarul responsabil al Consiliului Patriarhului pentru cultură; locţiitorul mănăstirii stavropighiale „Întâmpinarea Domnului” arhimandritul Tihon (Şevkunov); preşedintele Departamentului Sinodal informaţional V.R. Legoida.

Arhimandritul Tihon (Sekretariov) l-a salutat pe Preafericitul Stăpân şi i-a adus în dar icoana Maicii Domnului „Odighitria”.

Preafericitul Patriarh Chiril s-a adresat către cei prezenţi cu o predică:

„De fiecare dată când păşesc pe pământul mănăstirii Pecerska din Pskov „Adormirea Maicii Domnului”, inima se umple de sentimente cu totul deosebite, care îmi sunt cunoscute din copilărie. Am avut posibilitatea aproape în fiecare an să vizitez mănăstirea Pecerska din Pskov împreună cu părinţii mei evlavioşi, iar apoi şi de sine stătător. Multe din cele care au apărut  în mintea mea şi inima mea, ce m-a determinat să primesc treapta preoţiei şi a călugăriei, vine, inclusiv, şi de la atingerea de mănăstirea Pecerska din Pskov.

Anume aici, la catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, stareţul Marc în mod simbolic a prezis viaţa mea viitoare de călugăr. După Liturghia Darurilor Înainte Sfinţite (probabil, în  depărtatul an 1955), ieşind din biserică, ca răspuns la rugămintea mamei mele evlavioase pentru binecuvântare, stareţul m-a acoperit pe mine cu mantia sa, ceea ce e trezit o mare uimire la persoanele ce stăteau alături. Ţin minte acest moment de parcă a fost ieri şi sunt profund convins că stareţul clarvăzător a prevăzut calea vieţii mele.

Într-adevăr, mănăstirea Pecerska din Pskov a fost acea mănăstire, unde a avut loc întâlnirea mea cu monahismul ortodox rus. Până la lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie era departe, iar în Peciory oamenii deseori veneau, deplasându-se din Leningrad. Anume aici s-a format, se prea poate, în mod tainic, nu dintr-o dată conştient, această recepţionare a vieţii monahale.

Aş vrea să vă adus mulţumiri, părinte Tihon, pentru trudele Dumneavoastră şi pentru faptul că puneţi aproape de inimă cuvintele mele privind necesitatea dezvoltării lucrării pelerinajului. În aceste cuvinte se află şi o părticică din experienţa mea personală, despre aceasta spunând ceva mai sus. Pelerinajul în locurile sfinte ajută oamenii să capete un alt punct de vedere, o altă concepţie şi asupra propriei persoane, şi asupra vieţii înconjurătoare. Mulţi pelerini ştiu cum, căpătând o stare duhovnicească deosebită în mănăstire, simt apoi un disconfort greu atunci când revin la deşertăciunea lumească obişnuită. Şi acest sentiment evlavios este dat de Însuşi Domnul pentru a înţelege şi a compara. Pentru ca şi contemporanii noştri să poată vedea şi simţi cu inima harul lui Dumnezeu, ce se revarsă asupra celor care ajung în aceste sfinte locuri, este important a organiza pelerinaje la mănăstire. Crearea centrului pentru pelerini este un pas foarte important pe această cale. Îmi aduc aminte cum în copilărie părinţii mei închiriau cămăruţe în Peciory. Totul era foarte complicat, deoarece Peciory, în special în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, era arhiplină de pelerini, de aceea trebuia să organizezi totul în prealabil. Când deja veneam singur în Peciory, se întâmpla să dormim cu toţii la podea în încăperile bisericii şi părintele Nafanail ne trezea dizdedimineaţă cu cuvintele „Grăbiţi-vă la Mihailovskii” - pe toate le ţin minte de parcă s-au întâmplat ieri. Acum nu mai este nevoie să dormi claie peste grămadă, oamenii au posibilitate să viețuiască aici, în linişte să se roage. Este marele Dumneavoastră merit în acest sens. Aş vrea să menţionez și trudele stăpânului Evsevii, arhimandritul slujitor al acestei mănăstiri, fără a cărui binecuvântare nimic nu se întâmplă aici – dumnealui mi-a vorbit cu căldură despre crearea acestui centru de pelerinaj și despre grijile Dumneavoastră.

Bineînțeles, nu pot să nu vorbesc despre o persoană care și-a adus o mare contribuție la  amenajarea casei pentru pelerini – guvernatorul regiunii Pskov Andrei Anatolievici Turceak.  Eu deja mi-am exprimat  mulțumirea în catedrală, însă aici, în fața fraților, vreau să spun că ați făcut pentru regiunea Pskov și pentru dezvoltarea relațiilor dintre Biserică și stat atât, cât nu a făcut nimeni până la Dumneavoastră. Nu sunt cuvinte frumoase, este cu adevărat așa. Aș vrea să vă doresc ajutorul lui Dumnezeu în munca de mai departe pentru crearea chipului minunat al pământului Pskovului și sper că tema renașterii vieții bisericești va fi și în continuare apropiată inimii Dumneavoastră.

Chem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra mănăstirii, asupra voastră a tuturor, dragii mei părinți și frați. Rog rugăciunile voastre sfinte, nu uitați de Patriarh – nu doar în biserică, unde se săvârșesc uneori pur mecanic, dar și în chilie, în care îl pomeniți din inimă pe Patriarh, rugăciuni de care am mare nevoie. Fără susținerea Bisericii, fără rugăciunile monahilor, nu este cu putință a purta crucea Patriarhului, nu vor ajunge nici un fel de puteri. Dar dacă se găsesc puteri, ele vin nu din firea omenească, ci de la Însușii Domnul ca răspuns la rugăciunea noastră și la experiența noastră de viață”.

Preafericitul Patriarh Chiril a transmis în dar  bisericii o candelă la icoana Adormirii Maicii Domnului, locțiitorului mănăstirii arhimandritului Tihon – o cruce pectorală, executată cu ocazia aniversării a 700 de ani de la nașterea cuviosului Serghie de Radonej.

Călugărilor și pelerinilor li s-au împărțit iconițe ale cuviosului Serghie de Radonej cu binecuvântarea Patriarhului.

Apoi Preafericitul Patriarh Chiril a vizitat „Peșterile date de Dumnezeu” ale mănăstirii Pecerska din Pskov, inclusiv mormântul arhimandritului Ioan (Krestiankin), biserica subterană în cinstea Învierii Domnului, cimitirul nou de călugări.

În biserica „Întâmpinarea Domnului” Preafericitul Patriarh Chiril s-a închinat în rugăciune moaștelor cuviosului Simeon de Pskovo-Pecersk.

Pe piața mănăstirii Întâistătătorul, adresând-se către credincioși, a relatat, în special:

„După cum am mai spus, multe mă leagă de acest loc, deoarece veneam încoace încă pe când eram copil împreună cu părinții, iar devenind matur, am început să vin încoace singur. Am cunoscut pe toți stareții și, în special, l-am iubit pe starețul Simeon care a trăit aici, în această chiliuță, iar actualmente este proslăvit în ceata sfinților. Mă rog lui în fiecare zi, îmi amintesc chipul său luminos.

Când am fost întrebat fiind deja într-o vârstă matură: „Ce este un om sfânt? Cum ne puteți explica nouă, oamenilor laici?”, eu mi l-am amintit pe starețul Simeon. Eu nu am mai întâlnit oameni care să îmi lase o impresie atât de puternică.

Când am avut șapte ani, am întrat în această chilie mică și am început să îl așteptăm pe părintele Simeon să iasă la noi. A intrat un bătrânel cărunt într-o rasă surie, iar ziua era atât de posomorâtă și în chilie lumină nu este prea multă… Dar îți făcea impresia că atunci când a ieșit, parcă a răsărit soarele, atât era de luminos acest om. Precum odăjdiile Domnului  au strălucit pe muntele Tabor prin harul lui Dumnezeu, tot așa și firea omenească, sub influența puterii harului lui Dumnezeu, este în stare să strălucească. Oamenii sfinți nu sunt acei care umblă cu un aspect posomorât și nu dau răspuns la întrebări. Uneori pelerinii se apropie de vreun călugăr: „Părinte, am o întrebare…” „Sunt ocupat!” - și merge mai departe. Aceștia nu sunt sfinți. Oamenii sfinți sunt acei care au dragoste pentru aproapele, acei de la care iradiază lumină din ochi.

Noi doar putem deosebi un om bun de cel rău. Te uiți în fața omului și vezi ochi luminoși, clari, curați. Iar uneori te uiți în ochi, iar acolo licărește focul demonic, ți-i groază să te uiți. Iată, poftim, și raiul, și iadul, nu mai este nevoie să mai pictezi tablouri. Totul este în oameni - Împărăția cerurilor este înăuntrul vostru (Lc. 17:20-21).

Noi ne aflăm într-un loc sfânt. Și precum în vechime erau sfinți ai lui Dumnezeu, precum cuviosul mucenic Cornilii, cu al cărui sânge a fost înroșită această potecă, pe care noi ne  coborâm la mănăstire, tot așa au fost sfinți și printre acei, care au trăi aici recent”.

***

Mănăstirea Pecerska „Adormirea Maicii Domnului” din Pskov  este una din cele mai  mari și mai binecunoscute mănăstiri de călugări în Rusia, având o istorie multiseculară. În anul 1473 aici a fost sfințită biserica de peșteră, săpată în nisip, în cinstea Adormirii Maicii Domnului, acest an fiind considerat timpul fondării mănăstirii. Mănăstirea nu a fost închisă niciodată pe parcursul istoriei. În  perioada interbelică (până în ianuarie 1945) s-a aflat în hotarele Estoniei, datorită acestui fapt s-a păstrat. În anii 1967-2006 în mănăstire s-a nevoit arhimandritul Ioan (Krestiankin).

Mănăstirea a apărut în peșterile de pe malul râului Kamenets, care în anul 1392 au devenit cunoscute locuitorilor din zonă. Conform tradiției, în aceste peșteri au trăit călugări ce au fugit în pământului Pskovului din sud, de la năvălirile tătarilor din Crimeea. Complexul principal de peșteri poartă denumirea „Peșteri date de Dumnezeu” și constă din biserica în peșteră „Adormirea Maicii Domnului” cu o galerie circulară (peșterile mici), peșterile apropiate cu moaștele cuviosului Marc de Pecersk (”monahul inițial”), ale lui Iona, ale lui Lazăr și ale maicii Vassa. În continuare urmează o necropolă ce constă din șapte galerei-străzi subterane cu o biserică în peșteră „Învierea Domnului” la finele celei de a 6-ea galerie și o capelă. Conform legendei, peșterile au fost depistate din nou de Ivan Dementiev circa în a. 1470, având deja inscripția de asupra intrării „Peșteri date de Dumnezeu”.

În anul 1470 în peșteri  a început să locuiască ieromonahul Iona, fostul preot al bisericii „Sfântul Gheorghe” din orașul Iuriev-Livonskii (actualmente Tartu), care a săpat o peșteră, unde a creat  biserica „Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, sfințită în anul 1473. În jurul bisericii s-a format ulterior mănăstirea.

Aflându-se la hotarul dintre Rusia și Livonia, unde dominau  nemții, locașul a fost supus distrugerii nu o singură dată de către nemți, suedezi și polonezi. Guvernul moscovit, din cauza situației importante militare a mănăstirii, a fortificat-o cu ziduri de cetate.

În biserica „Adormirea Maicii Domnului”, într-o raclă de aramă, se odihnesc moaștele cuviosului Cornilii, unul din primii egumeni ai mănăstirii, care a murit ca mucenic de mâna lui Ioan cel Groaznic ce bănuia egumenul de trădare.

În sacristie se păstrau numeroase bijuterii și relicve. Biblioteca avea în fondurile sale  cărți și manuscrise de rit vechi.

În anii Marelui război pentru apărare Patriei, după ocupare, mănăstirea Pecerska de la Pskov continua să rămână într-o  subordine dublă: mitropolitului de Talin Alexandr  (Paulus) și exarhului Țărilor Baltice Serghie (Voskresenskii). În perioada 1940 – noiembrie 1941 locțiitor al mănăstirii a fost arhimandritul Parfenii (Șatinin). În octombrie 1941 Parfenii (Șatinin) a plecat la odihna binemeritată și la decizia stareților conducerea a preluat-o egumenul Pavel (Gorșkov), iconomul mănăstirii până la arestul lui de către serviciile secrete sovietice la finele anului 1944.

Mănăstirea participa eficient la activitatea misiunii ortodoxe de Pskov, în aparență manifesta loialitate administrației de ocupație pentru  posibilitatea de a sluji în mod legal.

În anii de ocupație, la mănăstirea Pecerska din Pskov își desfășurau lucrările congresele și consfătuirile clerului de rang înalt al exarhatului de Baltica, în special așa numita consfătuire arhipăstorească, care a avut loc la 28 august 1943 în biserica „Întâmpinarea Domnului”, la care au participat: mitropolitul Vilnei și al Letoniei Serghii (Voskresenskii), exarhul Lituaniei și al Estoniei, arhiepiscopul de Narva Pavel (Dmitrovskii), episcopul de Riga Ioan (Garklavs), episcopul de Kovensk Daniil (Iuzviuk), schiepiscopul Macarii (Vasiliev) și alții. Frații mănăstirii erau reprezentați de egumenul Pavel (Gorșkov), monahii Olia, Arcadii, Nicon, schieromonahul Simeon. Din partea  administrației de ocupație au fost prezenți: ghebitcomisarul, șeful administrației orașului Petseri, prefectul de poliție.

După eliberarea regiunii Pskov egumenul Pavel (Gorșkov) a fost inclus în comisia pentru cercetarea crimelor comise de ocupanți în regiunea Pskov. Însă în octombrie1944 a urmat un arest neașteptat. A fost învinuit de colaboraționism cu ocupanții. Este condamnat la 15 ani pentru activitate antisovietică. A decedat în anul 1950.

La 16 ianuarie 1943 raionul Peciora a fost transmis din RSS Estonă în componența regiunii Pskov a  RSFSR. Circa 40 de ani pe teritoriul Federației Ruse au funcționat doar două mănăstiri – Pecerska din Pskov și lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie, deschisă în anul 1946. Ca să demonstreze populației din regiune că în URSS există „libertatea conștiinței”, Consiliul pentru  problemele Bisericii Ortodoxe Ruse a organizat în vara anului 1946 vizitarea mănăstirii de către Patriarhul Alexii (Simanskii).

În perioada anilor 1949-1954 locțiitor a fost  arhimandritul Pimen (Izvekov), în continuare Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii.

La 28 iulie 1959, prin decretul Preafericitului Patriarh Alexii, în calitate de locțiitor a fost numit egumenul Alipii (Voronov) (în anul 1961 a fost ridicat în treapta de arhimandrit), care a trudit cu sârguință pentru cauza restaurării și păstrării mănăstirii Pecerska din Pskov. Alipii nu a permis ca mănăstirea să fie închisă în zilele grele pentru Biserică  ale „primăverii” lui Hrușciov. În anul 1973, datorită eforturilor sale în Peciora, a fost returnat tezaurul, scos de naziști din sacristia mănăstirii.

La mănăstire și-au petrecut ultimii ani de viață mitropolitul Veniamin (Fedcenkov), arhiepiscopii Vladimir (Kobets) și Andrei (Suhenko), episcopii Feodor (Tekucev) și Ioanichii (Speranskii). Cu toții sunt îngropați în peșterile mănăstirii.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie