Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea icoanei Maicii Domnului de la Kazan, ținută la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” în Kremlin, or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea icoanei Maicii Domnului de la Kazan, ținută la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” în Kremlin, or. Moscova
Versiune pentru tipar
4 noiembrie 2014 15:19

La 4 noiembrie 2014, de sărbătoarea icoanei Maicii Domnului de la Kazan, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala Patriarhală „Adormirea Maicii Domnului” în Kremlin, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfințâiile și Preasfințiile Voastre! Dragi părinți, frați și surori!

Vă salut cu prilejul marii sărbători a icoanei Maicii Domnului de la Kazan. Pentru rugăciunile Ei, ca răspuns la rugăciunile poporului nostru, Domnul a înclinat mila Sa către Rusia, a salvat pământul nostru de la îngrozitoarea domnie străină și de Vremurile Tulburi.

Cum ați auzit azi din Pastorala mea, vremurile tulburi apar atunci când oamenii încep să gândească doar la ale sale, când întreaga lume se concentrează la lucrurile personale: nu există nimic altceva decât treburile mele, problemele mele, responsabilitatea mea pentru mine însumi, în cel mai bun caz – pentru familia mea.

Îmi aduc aminte, cum în anii dificili 1990, care de asemenea pot fi asemuiți vremurilor tulburi la scară general-națională, cineva, temându-se că din profunzimea poporului nostru se vor ridica noi Minini și Pojarski, la ecranul televizorului calma poporul prin cuvintele: nu trebuie să vă gândiți la nimic altceva, doar la sine: ce treabă aveți că ceva se întâmplă undeva? Mai bine gândiți-vă la voi, la businessul vostru, la îmbogățirea voastră, la familie, în cel mai bun caz.

Într-adevăr, când oamenii încetează să mai vadă dimensiunile naționale ale vieții, când ei încetează să simtă coparticiparea lor la baterea inimii poporului său, atunci ei devin foarte vulnerabili, slabi în fața ispitei de a semăna vremurile tulburi.

Omul în mod deosebit începe să gândească la bunăstarea proprie atunci când încep dificultățile de ordin economic. Și atunci omul își concentrează atenția doar la ale sale; căci familia trebuie și hrănită, și îmbrăcată, și încălțată. Și în momentele de dificultate economică un număr enorm de persoane își pierde perspectiva viziunii vieții care coincide cu perspectiva țării. Iată din ce cauză, pentru a semăna tulburare în conștiință, trebuie de înrăutățit situația economică.

Noi azi ne ciocnim de problema sancțiunilor din partea altor țări. Ele sunt îndreptate la ce? În primul rând, ca oamenii să înceteze să gândească la interesele general-naționale, ca fiecare să se gândească doar la sine. Cursul valutar crește, prețurile se pot ridica. Despre ce fel de țară, despre ce fel de popor, despre ce probleme globale se mai poate vorbi - la sine trebuie să te gândești. La generarea unor atare dispoziții sunt aplicate sancțiunile și orice altă presiune asupra Patriei noastre cu scopul de a înrăutăți situația economică și nivelul de viață.

Același lucru s-a întâmplat și în Vremurile Tulburi: dezorganizare, sărăcie, instabilitate. Bande de tâlhari la drumul mare, biruie acela care e mai puternic. O întunecare deplină a conștiinței oamenilor, un număr enorm de cei fără de acoperiș de asupra capului, de invalizi, de schilodiți, bolnavi. Cum te mai poți gândi la țară? Doar la sine! Această perioadă a fost numită de strămoșii noștri, de contemporanii acelei epoci îngrozitoare – Vremuri Tulburi. Pentru ca niciodată să nu survină aceste vremuri tulburi, noi niciodată nu trebuie să pierdem din vizor binele nostru general. Au existat epoci în istoria noastră, când conducerea a reușit să mobilizeze poporul pentru apărarea intereselor generale în acel moment, când factorul personal s-a distrus pe deplin prin sărăcie, declin, maladii sau, cel mai rău, prin agresiunea din exterior. Pilde mari de capacitate de mobilizare a poporului sunt războaiele - și Primul război pentru apărarea Patriei și Marele război pentru apărarea Patriei, când oamenii  pierdeau totul.

În timpul războiului pentru apărarea Patriei din anul 1812 cea mai mare parte a Moscovei a ars. Prin urmare au ars case, conace, au ars bani, bijuterii, mobilă. S-ar părea că gata, omul a pierdut totul. La ce trebuie să se gândească? Doar la  returnarea a tot ce a avut. Iar acei oameni au manifestat o rezistență puternică, un mare răspuns agresorului.

Poporul nostru are capacitatea să nu piardă din vizor scopurile comune și obiectivele comune, atunci când suntem în dificultate. De aceea o scădere mică a nivelului vieții noastre nu poate fi cauza distrugerii conștiinței naționale. Iată pentru aceasta noi trebuie să ne rugăm și să ne gândim și pe noi înșine să ne supunem examenului interior și să ne întrebăm: unde este inima mea, nu am pierdut oare din vedere ceea ce e cel mai important?

Sărbătorirea icoanei Maicii Domnului de la Kazan, legată de victoria armatei populare a lui Minin și Pojarski, ne returnează la un eroism uimitor al poporului nostru, manifestat în fapta eroică de autoorganizare a oamenilor fără vreun ordin de mai sus. Parcă acelor ostași din armata populară, care în acel timp înghețat din noiembrie se aruncau în atac asupra „Kitai-gorod”-ului, iar apoi și al Kremlinului – parcă ei nu aveau ce pierde? Parcă acasă nu le-au rămas soțiile și copiii? Parcă ei nu riscau totul ce aveau? A fost o pildă extrem de mare de autoorganizare, eroism, trezirea conștiinței naționale, care este cel mai bun medicament împotriva vremurilor tulburi. Iar dacă omul și poporul au acest vaccin împotriva vremurilor tulburi, dacă oamenii nu pierd dimensiunile măsurării vieții, care coincide cu dimensiunile țării și ale poporului, atunci nici un fel de vremuri tulburi nu vor exista.

Rusia niciodată nu s-a temut de dușmanul din exterior – noi întotdeauna îl biruiam, chiar și atunci când eram cu mult mai slabi. Cel mai îngrozitor pentru Rusia este tulburarea în conștiință și în inimă. De aceea amintindu-ne de pildele minunate din trecut, din acel trecut pe care strămoșii noștri îl puteau depăși - iar aceasta s-a înfăptuit de multe ori – cât de bine ei își puteau mobiliza puterile pentru respingerea oricărui pericol, credem că și generația de azi a cetățenilor prosperi ai Rusiei nu trebuie să cedeze prin puterea duhului strămoșilor lor.

Pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu să păzească Domnul Rusia. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou