Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după încheierea Liturghiei la catedrala în cinstea sfântului ierarh Sava al Serbiei în Belgrad

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după încheierea Liturghiei la catedrala în cinstea sfântului ierarh Sava al Serbiei în Belgrad
Versiune pentru tipar
16 noiembrie 2014 22:08

La 16 noiembrie 2014, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril și Sanctitatea Sa Patriarhul Serbiei Irineu au oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala în cinstea sfântului ierarh Sava al Serbia în Belgrad. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat cu o predică către toți cei prezenți în biserică.

Sanctitatea Voastră, stimați confrați arhipăstori! Excelența voastră Președintele Republicii Serbia! Înalți bărbați de stat! Cinstiți părinți, dragi frați și surori!

Vă mulțumesc, Sanctitatea Voastră, pentru căldura cuvintelor spuse și pentru ospitalitatea cordială, dar mai ales pentru posibilitatea rugăciunii de obște și a comunicării. Bisericile noastre întotdeauna sunt unite în rugăciuni și Euharistia Dumnezeiască și pentru mine a fost o bucurie deosebită să oficiez azi împreună cu Dumneavoastră Dumnezeiasca liturghie, să ne împărtășim dintr-un singur potir. Vă mulțumesc pentru înaltul ordin pe care mi l-ați înmânat și darurile scumpe.

Evanghelia de azi ne-a arătat exemple de credință fermă în Hristos și a acelor minuni care sunt posibile bazându-ne pe această credință: vindecarea femeii cu scurgere de sânge și învierea fetei. Sunt mărturii evanghelice care umplu inimile noastre cu nădejdea în mila Domnului nostru, cu dorința de a fi cu El în toate căile vieții noastre, precum și cu conștientizarea măreției credinței, pe care cuviosul Iustin de la Celie a exprimat-o prin cuvintele: Credința este viață, necredința – moarte… Viața adevărată a omului începe cu credința în Domnul Hristos (Cuv. Iustin de Celie. Ce este sfințenia). Cum să nu pomenim azi aceste cuvinte despre credință între pereții acestei catedrale mărețe, dedicate fondatorului Bisericii Sârbe sfântului ierarh Sava al Serbiei? Deoarece și singur sfântul ierarh Sava, și tatăl său cuviosul Simeon Izvorâtorul de Mir, nu se îngrijeau de nimic în zilele vieții pământești, decât de înrădăcinarea și fortificarea propriului popor în credință sfântă ortodoxă. Anume odată cu împărtășirea la ea, conform spuselor cuviosului Iustin, a început viața adevărată a poporului sârb, anume credința ortodoxă stă la baza istoriei sale multiseculare.

Poporul sârb a făurit această biserică cu ajutorul credinței. Ea este fondată pe locul, unde cotropitorii străini și de altă credință au ars rămășițele lui Sava, considerând că pot curma credința în poporul robit de ei. Însă credința nu doar că nu s-a stins, ea încă s-a mai maturizat și mai mult și pe acel loc, unde au fost arse moaștele sfântului Sava, actualmente se înalță soborul sfințit în numele său – una din cele mai frumoase și mai mărețe biserici ortodoxe în lume. Câte furtuni puternice au trecut asupra multpătimitului pământ al Serbiei doar în secolul al XX-lea! Ea a trecut prin două războaie mondiale, genocidul monstruos prin cruzimea sa a populației ortodoxe sârbe, precum și vremurile grele de profanare a credinței.

Și cu totul recent i-a fost hărăzit să suporte grozăviile noilor războaie: bombardamente, profanarea și distrugerea relicvelor sfinte, durere și lipsuri ale multor mii de fii ai ei, deveniți refugiați. Dușmanii Biserici, profitând de puterea pământească vremelnică ce a ajuns în mâinile lor, au împiedicat cum au putut crearea bisericii „Sfântul ierarh Sava”. Însă  sârbii ortodocși, încălzindu-și inimile cu credință, cu răbdare și bărbăție, din nou reîncepeau construcția. Cu fiecare nouă încercare, apărută în fața ortodocșilor și fiecare nouă picătură de sânge, care a vărsat-o poporul mucenic, se întărea credința lui. Și de la o perioadă grea până la alta devenea tot mai măreață biserica în cinstea fondatorului Sfintei Biserici a Serbiei.

Cincisprezece ani în urmă, în zilele tragice ale bombardamentelor Belgradului, predecesorul meu în tronul Patriarhului  Moscovei a sosit în capitala Iugoslaviei, ca prin propria prezență și rugăciunea sobornicească să susțină poporul sârb suferind. Am avut ocazia să-l însoțesc pe Sanctitatea Sa în această călătorie și țin minte cum sub bolțile acestei biserici neterminate, dumnealui împreună cu confratele său, pururea pomenitul Patriarh al Serbiei Pavel, a început oficierea Dumnezeieștii liturghii care apoi a continuat pe piața plină de credincioși din fața soborului, deoarece lume era atât de multă, că și această catedrală nu a putut cuprinde pe toți.

Popoarele cârmuite de Bisericile Rusă și Sârbă întotdeauna într-un gând au mărturisit aceeași credință, au împărtășit bucuriile și s-au ajutat în scârbiri. Istoria relațiilor noastre pleacă în adâncimi necercetate ale veacurilor. Călugării ruși întotdeauna au fost oaspeți doriți în casa marelui duce Stefan Némani și ajutorul lor a avut un rol important în atragerea către monahism a fiului său Rostislav. Apoi Rostislav a fost tuns în monahism cu numele Sava în mănăstirea rusă pe Sfântul Munte Athos. Toate acestea au avut loc în depărtatul secol al XII-lea, dar și până în zilele noastre acest mare sfânt unește popoarele noastre.

În Cartea Pildelor găsim următoarele cuvinte: Prietenul iubește în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate (Pilde 17:17). În anii grei ai jugului otoman Biserica Ortodoxă Rusă a ajutat cu dragoste și consecutivitate pe frații săi și pe Serbia înrobită. Ea a fost cea care a inspirat lupta Rusiei pentru liberarea Balcanilor de la jugul străin. În luptele de pe fronturile  Primului război mondial, ostașii și-au vărsat sângele și și-au sacrificat viața pentru independența și libertatea duhovnicească a poporului ortodox sârb. Mai târziu mulțime de refugiați din Rusia Sovietică și-au găsit pe pământul Iugoslaviei a doua lor patrie și memoria recunoscătoare nu se va șterge niciodată din inimile fidele ale copiilor Bisericii Ortodoxe Ruse. În zilele noastre limba sârbă nu tace între pereții școlilor de teologie din Rusia și Ucraina, prin care au trecut numeroși clerici și arhierei ai Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Ajutorul reciproc frățesc se trage cu rădăcinile sale din vremuri atât de vechi, încât se pare că nu este în istoria noastră comună un astfel de timp, când nu am fi fost împreună. Când ne rugăm și trudim împreună, din nou și din nou descoperim pentru sine cât suntem de asemănători și de înțeleși unii pentru alții. Cele mai bune trăsături ale caracterului  sârb și rusesc: setea de sfințenie, curajul și patriotismul, fidelitatea Domnului Iisus Hristos și Bisericii Lui Sfinte – sunt formate de credința noastră comună. În ea ca lângă izvoarele apelor (Ps. 1:3) sfinții părinți au sădit arborele puternic al scrierii, culturii și întregii vieți a popoarelor noastre, ce cu puterea unei vieți nepieritoare  (Evr. 7:16), continuă să aducă roade bogate.

Copiii Bisericii Ruse venerează mult pe sfinții ierarhi, cuvioșii, mucenicii și mărturisitorii sârbi. Credința și curajul care emană chipurile acestor sfinți, trăiesc și în contemporanii noștri ce duc marea nevoință despre sfânta credință ortodoxă pe pământul din Kosovo și Metohia. Noi întotdeauna am fost și vom fi împreună cu frații noștri, cu ale căror răbdare și nevoință neobosită de zi cu zi arde lumânarea Ortodoxiei Sârbe în regiunea care este leagănul tradiției bisericești sârbe.

Mă rog pentru faptul ca din gurile noastre întotdeauna să răsune lauda de obște a Domnului, ca inimile noastre întotdeauna să fie deschise unii pentru alții, cum a fost întotdeauna din vremurile marelui sfânt ierarh Sava, care ne-a adunat azi la Dumnezeiasca liturghie în biserica sa măreață. Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu Dumneavoastră, Sanctitatea Voastră, Întâistătătorul Bisericii Sârbe, cu arhipăstorii înțelepți întru Domnul și păstorii Bisericii Ortodoxe Sârbe, precum și cu toți copiii ei iubitori de Dumnezeu, cu tot poporul sârb. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii/Serviciul de comunicare al DREB

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe a Antiohiei cu prilejul aniversării de la întronare

Felicitarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresată Preafericitului Mitropolit al Plaiurilor Cehe și al Slovaciei Rostislav cu prilejul aniversării de la întronare

Condoleanțele Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu accidentul rutier din regiunea Kaluga

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat președintelui Dumei de Stat a Federației Ruse V.V. Volodin cu prilejul aniversării a 55 de ani din ziua nașterii

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua celei de-a zecea aniversări după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Raportul Sanctității Sale Patriarhul Chiril la cele de-a VII-lea Întâlniri Parlamenare de Crăiun în Duma de Stat a Federației Ruse

Răspunsurile Sanctității Sale Patriarhul Chiril la întrebările participanților întâlnirii cu studenții universităților de medicină și farmacie din Rusia

Alocuțiunea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la întâlnirea cu studenții universităților de medicină și farmacie din Rusia

Felicitarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresată Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Sârbe cu prilejul aniversării intronizării