Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Liturghia la biserica „Sfântul apostol Pavel” în Sao Paolo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Liturghia la biserica „Sfântul apostol Pavel” în Sao Paolo
Versiune pentru tipar
21 februarie 2016 22:24

La 21 februarie 2016, în Duminica vameşului şi a fariseului, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala în cinstea sfântului apostol Pavel în or. Sao Paolo (Brazilia). După citirea Evangheliei Întâistătătorul Bisericii Ruse a ţinut o predică.

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Adineauri am ascultat Evanghelia unde se vorbește de doi oameni care au intrat în templu să se roage - despre un vameș și un fariseu. În limbajul statutului liturgic al Bisericii Ortodoxe duminica de azi așa și se numește - duminica vameşului şi a fariseului. Din această duminică noi pășim în cele trei săptămâni pregătitoare de Postul cel Mare.

Postul e un timp aparte. Noi ne limităm în mâncare, distracții, plăceri, noi în mod conștient și liber micșorăm nivelul consumului nostru. În această stare nouă ne e mai simplu să înțelegem oamenii care în genere nu au un nivel înalt de consum. Iată de ce în post se cade a săvârși fapte bune - să ajutăm celui care este sărac, cine are nevoie de ajutorul nostru. Postul este o perioadă a unei autolimitări conștiente, dar nu numai. Anume în timpul Postului cel Mare noi avem posibilitate de a analiza propria viață, a ne pune întrebări neplăcute și dificile, dacă ducem o viață dreaptă, dacă sunt corecte acele idealuri la care tindem, dacă juste sunt relațiile noastre cu oamenii. Și dacă noi ajungem la o nouă autoînțelegere a noi înșine, meditând în timpul Postului Mare, de cele mai dese ori noi ne eliberăm de mituri.

În genere, noi ne aflăm în prizonieratul multor mituri și cel mai îngrozitor și mai periculos dintre ele este mitul despre noi înșine. În prizonieratul acestui mit se afla și fariseul care, adresându-se lui Dumnezeu, spunea:„ Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri sau ca si acest vameș”. Acest mit este manifestarea autoaprecierii noastre exagerate. Cineva ar putea spune: „Eu nu am acest păcat”. Dar eu voi pune o singură întrebare: „Dumneavoastră cândva ați judecat o altă persoană?”. Probabil că fiecare va spune: „Da, am judecat”. Însă în judecată se manifestă autoaprecierea mărită a persoanei. Judecând pe cineva, noi ne autoînălțăm. Fie și inconștient, dar în mod real noi ne postăm mai presus de acea persoană pe care o judecăm.

Mitul autoaprecierii ridicate este propriu nu doar unui individ, el poate fi caracteristic și întregii societăți. Pe exemplul unei persoane noi știm: cu cât omul este mai voinic, cu cât este mai bogat, cu cât are mai multă putere, cu atât mai mult el este supus mitului autoaprecierii exagerate. Același lucru se întâmplă într-o societate bogată: cu cât societatea este mai puternică, mai bogată, cu cât mai mult se bazează pe puterea rațiunii, cu atât mai rațională ea devine, cu atât mai mult se dezvoltă mitul extrem de periculos – mitul despre faptul că poți fi fericit, poți fi drept, poți fi bogat, bazându-te doar pe propria putere; pe când bunăstarea, dreptatea, prosperitatea sunt idealuri ale vieții sociale.

De ce numesc eu această stare mit, dar nu vis? Deoarece visul se poate realiza, iar mitul - niciodată. Voi aduce un exemplu. Eu am venit dintr-o țară, unde timp de 70 de ani s-a încercat să se sprijine pe puterea partidului politic, pe puterea științei, pe puterea artei, pe sport, pe armată, pe diplomație, pe tot ce doriți. Toată puterea se afla în aceleași mâini și a fost pusă sarcina de a concentra toate puterile acestei super-țări, care avea în posesie resurse colosale, pentru a făuri o societate prosperă mai dreaptă. Dar noi nu am înfăptuit aceasta și eu știu din ce cauză – deoarece am izgonit din viața noastră pe Dumnezeu. Noi am spus: „Vom construi o societate dreaptă, doar avem o concepție filozofică excelentă.  Noi vom construi o societate justă, deoarece aceasta e voința poporului și a partidului conducător. Noi vom construi o societate prosperă și bogată, deoarece avem resurse, știință, tehnologii. Noi vom construi, deoarece suntem mai puternici, nu ne temem de nimeni”. Dar nu am construit, deoarece în această construcție a lipsit Dumnezeu.

De ce vorbesc toate acestea în Sao Paolo, în Brazilia? Deoarece e o țară creștină, cu o credință puternică în popor. El vrea să aibă o viață mai bună ca și toți și aceasta nu e un mit - e un vis. Puteți construi o societate bogată și dreaptă cu o singură condiție: dacă voi în calitate de popor nu vă veți lepăda de Dumnezeu. Dacă în inimă Îl veți păstra pe Hristos, dacă puterea științei, a învățământului, a unei bune organizări veți uni cu puterea rugăciunii și cu puterea credinței, veți realiza scopurile propuse – veți eradica sărăcia, veți dezvolta știința și tehnologiile, veți ridica nivelul vieții propriului popor. Dar dacă într-un anume moment veți spune: „Noi am făcut-o, noi suntem mai puternici, nu mi avem nevoie de Dumnezeu” veți pierde ceea la ce tindeți. Eu am dreptul să o spun într-o țară străină, deoarece singur cu poporul meu am trăit ceea despre ce vă spun acum.

Postul este timpul eliberării de mituri și în genere viața creștină este eliberarea omului de orice fel de mituri, de orice prizonierat, de orice lipsă de libertate. Libertatea în Hristos este, totodată, eliberarea de orice mituri. Adresându-mă vouă, vă rog cu smerenie: păstrați credința și Dumnezeu va fi cu voi și veți ajunge la scopurile propuse. Să vă păzească pe voi pe toți Domnul. Amin.

Serviciul de presă  al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 24-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 23-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 22-a după după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Înălțării Crucii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Severnoe Butovo, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 14-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Veshneaki, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Binecredincioșilor cneji Daniel al Moscovei și Alexandru Nevski după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mânăstirea stavropighială „Sfântul Daniel”