Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după privegherea oficiată la mănăstirea „Sfântul dreptcredinciosul marele cneaz Gheorghe de Vladimir - Adormirea Maicii Domnului” în Bașkiria

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după privegherea oficiată la mănăstirea „Sfântul dreptcredinciosul marele cneaz Gheorghe de Vladimir - Adormirea Maicii Domnului” în Bașkiria
Versiune pentru tipar
4 iunie 2016 23:19

La 4 iunie 2016 Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat privegherea la mănăstirea „Sfântul dreptcredinciosul marele cneaz Gheorghe de Vladimir - Adormirea Maicii Domnului” situată în raionul Blagoveșcensk, Republica Bașkortostan. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Stăpâne mitropolit Nicon! Înaltcuvioșia Voastră, părinte Varlaam! Dragi părinți, frați și surori!

Aș vrea să-mi exprim enorma recunoștință stăpânului Nicon și părintelui Varlaam pentru ziua de azi, în special pentru rugăciunea în biserica reconstruită „Adormirea Maicii Domnului” din această sfântă mănăstire. Este greu să ne imaginăm că departe de localitățile populate, într-un loc singuratic, în timpurile noastre s-a putut nu doar de a fi renovată, dar de a fi reconstruită o mănăstire – așa cum arăta, probabil, la începutul istoriei. Când privești la aceste locuri pustii și la splendoarea care se deschide pe neașteptate în fața ochilor în acest loc sfânt - bisericile, blocurile de chilii, teritoriul splendid, înțelegi că în spatele acestor splendori se află o muncă imensă  omenească. Aici este jertfa multor oameni care au dăruit Bisericii posibilitățile lor materiale, mijloace pentru renașterea sfintelor biserici ale acestei mănăstiri.

Probabil că atunci când vorbim despre renașterea relicvelor sfinte, noi trebuie să ținem minte că, spre deosebire de orice proiect de construcție din perioada sovietică, o astfel de lucrare este realizată nu doar prin eforturi umane. Privind, ca și în cazul acesta, la biserica înălțată din cenușă și pulbere, fără să vrei Îi aduci mulțumiri Domnului pentru marea milă, pe care El a arătat-o. Doar bisericile sunt construite nu în scopuri utilitare. Când oamenii construiesc case, investind în ele bani mulți, ei construiesc, în primul rând, pentru propriul confort, pentru scopuri utilitare. Însă bisericile se construiesc pentru alte scopuri, cauza reconstrucției lor se află întotdeauna în credința profundă a oamenilor. Bisericile sunt ridicate din credința oamenilor și, fără îndoială, cu puterea lui Dumnezeu. Și cât de viu răsună pe fundalul acestei relicve sfinte renăscute prochimenul glasului al 5-lea, pe care l-am auzit azi: „Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătate!” Cât este de important ca noi toți să înțelegem că Dumnezeu domnește, că El este Creatorul lumii, că El este stăpânul la toată bunăstarea materială, iar dacă cineva capătă aceste bunuri, doar pentru faptul că Dumnezeu a dorit să le înmâneze aceluia! Și bunurile noastre materiale noi trebuie să le folosim nu ca niște stăpâni, ținând minte că stăpânul este Dumnezeu, că El precum a dat, poate lua în orice clipă. Noi trebuie să administrăm toate aceste ca un econom strângător, căruia îi este încredințată o avere. Cu atât mai mult, când este vorba de crearea sfintelor relicve, noi aducem mulțumiri Domnului, Care a păstrat credința în poporul nostru, Care a adus la credință pe cei care încă câțiva ani în urmă nici nu se gândeau la ea. Noi Îi mulțumim Domnului pentru acele minuni mari pe care El le săvârșește.

Trebuie să fii pur și simplu orb ca să nu vezi mâna lui Dumnezeu în istoria umană și în special în istoria Patriei noastre. Noi am trecut prin mari încercări, prin distrugerea relicvelor sfinte și acei care au săvârșit aceste fapte îngrozitoare, credeau că, eliberându-ne de acele relicve, vor construi o viață fericită, dreaptă, asigurată. Lor li se părea că în calea construirii unei vieți fericite este un impediment  - credința, care încurcă oamenilor să avanseze. Și ei au distrus credința în speranța să construiască o societate dreaptă și asigurată, dar nu au reușit.

Altminteri nici nu putea fi, deoarece Dumnezeu este stăpânul. El îngăduie omului să săvârșească păcate, dar El curmă urmările păcatului, când dorește – în primul rând, ca răspuns la scârbiri, la suferințe și la credința oamenilor. Și ce fel de încercări a avut de suferit poporul nostru! Întreg secolul al XX-lea – este sânge, suferințe, chinuri. Cât a costat îngrozitorul război din anii 1941-1945, câte milioane de vieți omenești a răpit! Ca răspuns la această jertfă a poporului nostru Domnul ne returnează la timpul cuvenit sfintele noastre relicve, dar mai ales – credința noastră.

Sarcina constă în faptul ca să tragem concluzii corecte din această experiență istorică. Ca nici într-un caz poporul nostru să nu calce strâmb, ca nici un fel de făgăduințe, nici un fel de apeluri de a ne lepăda de credință, pentru a fi mai de succes, mai bogați, mai prosperi, mai liberi, să nu ducă în eroare nici tineretul nostru, nici oamenii în vârstă, deoarece sângele generațiilor premergătoare va striga către cer. Iar Domnul Atotmilostiv, Atotputernic, dar și Drept, niciodată nu va lăsa fără atenția Sa Dumnezeiască atât creșterea duhovnicească a omului, cât și lepădarea lui de Creator.

Să sperăm că pentru credința noilor mucenici, a mărturisitorilor Bisericii noastre, pentru credința multor și multor predecesori ai noștri nouă acum ni se dăruiește o posibilitate deosebită nu doar să restabilim relicvele sfinte, dar și într-un mod nou să construim statul nostru, viața poporului nostru, unind rugăciunea și munca, credința și cunoștințele, dezvoltând corelația principiului duhovnicesc și a celui material care corespunde firii omenești și care e în stare să aducă rod real – nu fantomatic, nu rapid trecător, dar un rod din care omul să aibă posibilitate să se înfrupte și în această lume, și în afara ei, în Împărăția lui Dumnezeu. De aceea rugăciunea noastră astăzi este pentru Patria noastră, pentru poporul nostru, pentru Biserica noastră și pentru toți acei oameni care păstrează în inimă credința în Hristos. Să vă păzească Domnul. Hristos a Înviat!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou