Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de sărbătoarea Înălțării Domnului după Liturghia oficiată în biserica „Marea Înălțare” lângă porțile Nikitskie, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de sărbătoarea Înălțării Domnului după Liturghia oficiată în biserica „Marea Înălțare” lângă porțile Nikitskie, or. Moscova
Versiune pentru tipar
9 iunie 2016 23:41

La 9 iunie 2016, de sărbătoarea Înălțării Domnului, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie în biserica „Înălțarea Domnului” („Marea Înălțare”) în Storojy, lângă  porțile Nikitskie, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile voastre! Cinstite părinte Vladimir! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit cordial pe toţi cu prilejul sărbătorii din rândul celor douăsprezece - Înălţarea Domnului. Semnificaţia sărbătorii este atât de mare, încât să relatez în câteva cuvinte despre ea este cu neputinţă. Sfinţii părinţi au tratat în mod diferit acest eveniment, dar majoritatea dintre ei vorbeau despre trupul omenesc în legătură cu sărbătoarea Înălţării. Nu este întâmplător, deoarece Domnul S-a înălţat la cer în trup omenesc şi nu în zadar am auzit azi două relatări despre evenimentul Înălţării – una din cartea Faptele Apostolilor, scrisă de apostolul Luca (Fapte, 1:1-12), şi alta din Evanghelia scrisă de asemenea de Luca (Lc. 24:36-63). În fragmentul din Evanghelie, pe lângă relatarea despre Înviere, se conţine povestirea despre arătarea lui Hristos ucenicilor – despre faptul cum s-au înfricoşat, văzându-L pe Domnul şi Mântuitorul, crezând că este duh. Ca să le demonstreze că nu este duh, Domnul rosteşte cuvinte simple omeneşti: „Aveţi aici ceva de mâncare?”. I s-a dat o bucată de peşte şi dintr-un fagure de miere şi El a mâncat înaintea lor. Prin urmare, trupul în care S-a înălţat Mântuitorul, trupul cu care trecea prin pereţi, trupul care nu se supunea legilor fizice ale existenţei, era în stare să consume alimente. Cu alte cuvinte, este trupul nostru, omenesc, care s-a transformat după patimile lui Hristos Mântuitorul şi Învierea Lui, eliberându-se de orice fel de putreziciune şi urmare a păcatului ce se aflau asupra neamului omenesc pe parcursul întregii istorii. Cu acest trup, cu acest corp El s-a înălţat la cer.

Precum spune minunat sfântul ierarh Ioan Gură de Aur, este o minune uimitoare că trupul nostru se află în cer şi se învredniceşte de închinarea îngerilor şi arhanghelilor, a heruvimilor şi a serafimilor. Într-adevăr, este trupul nostru omenesc, este raţiunea, voinţa, sentimentele, totul ce este caracteristic omului în viaţa lui pământească. Totul ce este în acest trup actualmente este înălţat prin Înălţarea Domnului întru Slava Sfintei Treimi şi acest trup se află în acea lume care în Cuvântul lui Dumnezeu se numeşte Împărăţia Cerurilor.

Bineînţeles, este un lucru inimaginabil pentru un om care nu are credinţă, deoarece cel ce nu are credinţă cere dovezi. El trebuie să pipăie, să miroase, să simtă, să vadă, iar aflarea Mântuitorului acolo, în Împărăţia Cerurilor, în trup de om – este în afara experienţei oamenilor. Nu este cu putinţă nici să vadă, nici să pipăie, nici să miroase, nici să simtă, însă noi avem o mărturie clară a Însuşi Dumnezeu despre faptul că anume aşa şi este.

Pe lângă sensul mistic tainic, în evenimentul Înălțării este un fapt real, mărturisit de sfinţii apostoli – ei au văzut cum Mântuitorul se urcă în cer şi doi bărbaţi în haine albe i-au întrebat „De ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Iisus Care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel”. De această credinţă în revenirea grabnică a Mântuitorului a fost plină întreaga viaţă a apostolilor. De la bun început ei gândeau că El va veni repede de tot, poate, peste câţiva ani, de aceea aşteptarea celei de a doua veniri era atât de intensă pentru prima generaţie a creştinilor. Dar a trecut şi această generaţie, şi multe altele, dar Hristos nu s-a arătat, deoarece El va veni în lume în acel trup omenesc cu care s-a înălţat la cer în acel moment, când va dori El.

Acest moment este tăinuit pentru noi şi nimeni nu ştie, când se va întâmpla aceasta, deşi Domnul, încă fiind pe pământ, vorbea despre semne şi evenimente care preced celei de a doua veniri a Lui. Oamenii înţelepţi, capabili să recepţioneze istoria şi perspectivele eshatologice care au loc în jurul nostru, pot vedea anumite semne ale faptului că Domnul poate veni în orice moment. Şi dacă este un factor care împiedică, care păstrează lumea de la venirea răului total, de la înrobirea tuturor oamenilor de răul total, acest factor provine de la om, dar nu de la Dumnezeu. Apostolul Pavel a spus în mod direct: „cel care o împiedică acum” (vezi: 2 Tes. 2:7). El nu a spus Dumnezeu împiedică, prin urmare Dumnezeu, prin viaţa pământească a oamenilor, prin munca lor, prin eforturile lor, prin rugăciunea lor, prin nevoinţa lor duhovnicească, prin păstrarea binelui în această lume, împiedică venirea răului.

Sfântul ierarh Ioan, care a rostit  predici pline de admiraţie despre trupul omenesc ce şede în ceruri, într-un alt loc explică despre ce fel de trup este vorba. Bineînţeles, este vorba nu despre trupul nostru omenesc obişnuit, întunecat de păcat, dar anume de trupul omenesc al Mântuitorului Cel înviat. Deoarece Mântuitorul, nu doar prin nevoinţa vieţii Sale, prin suferinţă, moarte şi Înviere, dar şi printr-o nevoinţă deosebită a vieţii Sale aici, pe pământ, nu doar a răscumpărat păcatul omenesc în faţa  lui Dumnezeu Tată, dar a restabilit în Sine firea decăzută omenească. Aşa vorbeşte Ioan Gură de Aur: „Hristos a redat demnitatea anterioară a firii omeneşti, eliberând-o de puterea diavolului”. Anume această fire eliberată de puterea diavolului, neîntinată de nici un fel de păcat, deoarece Hristos nu a săvârşit nici un păcat, a fost înălţată în slavă şi în taina Sfintei Treimi.

Dar pentru noi ce semnifică aceasta? Pentru noi sărbătoarea Înălţării este o sărbătoare mare a speranţei. În primul rând, deoarece aidoma lui Hristos, Care s-a înălţat în ceruri cu tot cu trup, tot aşa şi noi într-un anumit moment suntem chemaţi să plecăm în trup în acea lume, ceea ce va însemna viaţă în condiţii noi, despre care se spune în Cuvântul lui Dumnezeu: „Am văzut cer nou şi pământ nou” (vezi: Apoc. 21:1). Acelaşi trup omenesc, curăţit de păcat prin puterea lui Dumnezeu, prin harul Său, va sălăşlui în acea lume nouă, care nu va avea sfârşit. Pentru ca noi să putem să ne folosim de puterea Dumnezeiască ce ni s-a arătat nouă în Iisus Hristos, Care a răscumpărat păcatele noastre şi a transformat trupul nostru conform legii primordiale, acelei legi care a fost pusă la fundamentul existenţei întregului univers şi al neamului omenesc – noi trebuie să aderăm la firea omenească înnoită. Dar pentru aceasta trebuie să trecem o parte din calea noastră. Domnul a trecut-o, El a suferit, a murit, a înviat, iar noi, posedând această fire Dumnezeiască purificată omenească nu trebuie să o întinăm prin păcat, nu trebuie să o distrugem. Noi trebuie ca acest chip al lui Dumnezeu, pecetluit în această fire, să îl dezvoltăm în unul asemănător lui Dumnezeu. Aceasta este sensul întregii noastre vieţi şi de aceea, se prea poate, concluzia principală a zilei de azi este următoarea: Noi trebuie să ne ferim de păcat, să ne depărtăm de el, să îl biruim prin eforturile voinţei noastre, a gândului nostru, a rugăciunii, prin împărtăşirea Sfintelor Taine ale lui Hristos. Noi trebuie să depăşim slăbiciunile noastre, ca păcatul să nu distrugă demnitatea primordială a firii noastre omeneşti care este eliberată în Hristos de puterea diavolului, dar nu este eliberată de alegerea noastră liberă.

Sărbătorind marea sărbătoare a Înălţării, noi ne înălţăm cu gândul în viitorul tainic, când „Dumnezeu să fie toate în toţi” (1 Cor. 15:28), când va veni un nou cer şi un nou pământ şi când oamenii care în această viaţă pământească au fost în stare să biruie păcatul, să săvârşească fapte de milă şi adevăr împreună cu Mântuitorul, se vor sălăşlui în această lume tainică pentru noi, pe care o numim Împărăţia Cerurilor. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou