Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril rostită după Liturghia oficiată în catedrala „Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” în Ioșkar-Ola

Predica Preafericitului Patriarh Chiril rostită după Liturghia oficiată în catedrala „Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” în Ioșkar-Ola
Versiune pentru tipar
13 iunie 2016 08:40

La 12 iunie 2016, în Duminica a 7-a după Paști, a sfinților părinți de la Soborul I Ecumenic, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” pe cheiul Voskresenski din or. Ioșkar-Ola. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Înaltpreasfinţite stăpâne Ioan, arhiepiscopul de Ioșkar-Ola şi Mari! Stimate Leonid Igorevici Markelov, conducătorul Republicii Mari El! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Mă bucur că am posibilitatea să vizitez pământul Mari El şi aş vrea în mod deosebit să subliniez că aceasta are loc de ziua Rusiei. De obicei în această zi Patriarhul se află la Moscova şi participă la solemnităţile de importanţă statală, însă eu am considerat că este just să fiu împreună cu voi în această zi pe pământul Mari El, a cărui capitală Ioșkar-Ola demonstrează în ultimii ani atât Rusiei, cât şi întregii lumi o imagine deosebită a oraşului renăscut Kitej, cândva distrus de păcat, imaginea frumuseţii omeneşti şi Dumnezeieşti renăscute.

Într-adevăr, tăvălucul prigoanelor din secolul al XX-lea a trecut într-un mod deosebit peste pământul Mari El. La începutul anilor 60, de fapt, întreaga viaţă bisericească a fost nimicită în mod violent. Acei care au îngropat viaţa duhovnicească a poporului sub un strat de beton, creat de gânduri ale răului şi doctrine ale fantasticului, nici prin gând nu le-a putut trece că de sub acest strat gros vor răzbate firicele noi. Acei care au distrus biserici şi care ascundeau sub piatră viaţa bisericească a Mari El, nu ştiau că şi iarba obişnuită, dacă nu o împiedici, va răzbate prin asfalt şi beton – aceasta e puterea vieţii. Iar credinţa oamenilor este miezul vieţii, acel miez în care omenescul se uneşte cu Dumnezeiescul. Puterea credinţei este rezistentă datorită nu doar puterii oamenilor – puterii voinţei lor, a fidelităţii lor, a curajului lor – dar şi cu puterea lui Dumnezeu. Actualmente vedem că prin stratul de beton pe trupul viu al oamenilor ortodocşi care au locuit aici, pe acest pământ, au crescut multe crenguţe verzi şi deja nu mai există acest sloi, el s-a nimicit de forţa vieţii, precum se distruge betonul şi asfaltul prin puterea arborilor ce le străbat.

Astăzi este a 7-a duminică după Paști, dedicată pomenirii părinţilor de la Soborul I Ecumenic. Acest Sobor a fost convocat în anul 325 în oraşul bizantin Niceea la iniţiativa sfântului întocmai cu apostolii împăratul Constantin cel Mare, în vederea soluţionării multor probleme importante pentru creştini, inclusiv sărbătorirea Paştelor care erau marcate în mod diferit în Antiohia, Alexandria, Roma. A fost adoptată decizia de a determina cu ajutorul raţiunii soborniceşti timpul exact al sărbătoririi Paştelui şi sfinţii părinţi au decis că în fiecare an, în prima duminică după luna plină care survine după echinocţiul de primăvară, după paştele evreiesc, este sărbătorit Paştele creştin. Până în ziua de azi Biserica Ortodoxă din Est urmează cu stricteţe acest canon al Soborului I Ecumenic. Multe persoane încearcă să ne convingă că acest canon nu corespunde în deplină măsură ştiinţei astronomice, însă noi  răspundem că sărbătorirea Paştelui nu este o chestiune de exactitate astronomică şi atâta timp cât autoritatea nepieritoare a Soborului I Ecumenic a aprobat o astfel de orânduire de sărbătorire a Paştelor, noi o păstrăm cu grijă ca pe o mare tradiţie a sfinţilor părinţi. Stabilind sărbătorirea Sfintelor Paște, părinţii de la Soborul I Ecumenic au decis, de asemenea, ca ziua de odihnă în Imperiul Roman să fie ziua de duminică. Acest lucru era extrem de important, în special pentru Orient, unde se mai păstra tradiţia iudaică cu privire la ziua de odihnă care era sâmbăta.

Dar mai era o problemă importantă ce trebuia pusă la punct de Sfinţii Părinţi de la Soborul I Ecumenic. Un slujitor al bisericii foarte talentat, original, preot din oraşul Alexandria, pe nume Arie, a început să propovăduiască o oarecare învăţătură care i-a atras pe mulţi. El spunea că Iisus Hristos nu este Dumnezeu întrupat, dar este creaţia lui Dumnezeu, cea mai măreaţă, însă creaţie. Şi deoarece multe persoane, chiar şi din rândul arhiereilor Bisericii Soborniceşti de atunci, au fost anterior păgâni, educaţi în spiritul filozofiei clasice păgâne, ei au corelat cunoştinţele lor filozofice cu această nouă învăţătură şi l-au susţinut pe Arie. Sfântul întocmai cu apostolii Constantin cel Mare, împăratul Romanilor, a înţeles că este vorba de distrugerea unităţii Bisericii Ecumenice şi a poruncit să fie convocat Soborul Ecumenic. Arie a fost osândit.

Dar ce s-ar fi întâmplat, dacă Arie nu ar fi fost  judecat? S-ar fi întâmplat următoarele. Dacă Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu după firea Sa, dar este una din creaţii, chiar şi cea mai mare, prin urmare nu Dumnezeu a răscumpărat păcatele omeneşti, nu Dumnezeu a restabilit în Sine prin întrupare firea omenească întunecată de păcat, dar a făcut-o un om. În acest caz ce atotputere şi ce forţă posedă omul! Omul ocupă locul lui Dumnezeu în conştiinţa oamenilor, el Îl elimină pe Dumnezeu din viaţă ca pe Mântuitor al lumii. Dar ce pas ar fi urmat? „Nu se ştie dacă există Dumnezeu sau nu, noi nu L-am văzut, iar pe Hristos L-am văzut. Dar, se prea poate, nici nu e nevoie să ne închinăm lui Dumnezeu şi nu trebuie să credem în Dumnezeu, dar e suficient să credem în acest om măreţ care a mântuit întreaga lume?” De aici o concluzie simplă şi logică ce distruge multe în viaţa omului: dacă omul e capabil să mântuiască lumea, el este în stare să fie măsura tuturor lucrurilor, el poate fi o autoritate absolută care determină ce este bine şi ce este rău. În acest caz autoritatea lui Dumnezeu dispare şi în centrul vieţii duhovniceşti se pomeneşte a fi omul. Noi ştim că în urma unui proces istoric complex, însoţit de multe zguduiri, de războaie, revoluţii, în secolul al XVI-lea a apărut  ideea că omul se mântuieşte pe sine însuşi şi de om depinde ce se întâmplă în lume. Omul este măsura lucrurilor, el determină ce este rău şi ce este bine. Noi ştim cum această erezie, care a apărut în veacurile complicate ale perioadei moderne, actualmente este răspândită în întreaga lume, expulzând credinţa în Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu este înlocuită de credinţa în atotputernicia omului.

Uneori se mai întâmplă  că şi oamenii ortodocşi, care se tem să-şi recunoască credinţa, spun: „Şi eu cred, însă cred în om”. Poţi crede propriei soţii sau soţ, însă nu poţi crede omului, deoarece oamenii sunt diferiţi. Putem cu uşurinţă să credem unui tiran, unui ucigaş, dictator şi putem susţine un astfel de om, în special dacă el depune toate puterile să ajungă la putere. Noi cunoaştem ce s-a întâmplat în ţările Europei şi în ţara noastră mult pătimită, când omul era îndumnezeit şi a apărut cultul personalităţii. Şi unii dintre reprezentanţii acestui cult a proclamat în anul 1961 pământul Mari El ca fiind liber de orice credinţă.

Dacă erezia lui Arie nu ar fi fost distrusă în secolul al IV-lea, noi nu am fi avut în acest caz perioada sfinţilor părinţi, nu ar fi fost nimic din celea ce a adus la marile decizii ale celor şapte Soboare Ecumenice, nu ar fi existat mecanismul de depăşire a opiniilor eretice şi puţină probabilitate ca şi credinţa creştină să fi ajuns până în secolul XXI-lea cel complex. Şi cu siguranţă la 12 iunie 2016 noi nu am fi sfinţit biserica „Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” în acest oraş, pe acest pământ care a arătat puterea credinţei, în pofida anilor de prigoană şi încercărilor de a o dezrădăcina din sufletele omeneşti.

Noi astăzi nu doar oficiem amintirea Părinţilor de la Soborul I Ecumenic. Noi pomenim marea biruinţă a Bisericii asupra celei mai îngrozitoare erezii, ale cărei metastaze au ajuns până în zilele noastre. Însă, bazându-ne pe hotărârile înţelepte ale Soborului I Ecumenic, noi, împreună cu părinţii lui, proclamăm marea biruinţă a lui Iisus Hristos, Om şi Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat, asupra diavolului şi a oricărui rău. Noi mărturisim învierea Lui care a devenit semnul acestei biruinţe şi ne întărim în credinţă pe baza tradiţiei măreţe, pecetluite în opere splendide ale sfinţilor prinţi, în deciziile Marilor Soboare. Pe acest fundament creşte viaţa religioasă a oamenilor contemporani - menţionez cu bucurie că şi în ţara noastră.

Fie ca Domnul să păstreze credinţa ortodoxă, Biserica Ortodoxă. Fie ca Domnul să păstreze poporul nostru, Patria noastră Rusia de la duşmanii  interni şi externi. Fie ca El să ajute conducătorilor noştri, păstrând credinţa ortodoxă, să fie întotdeauna la straja intereselor poporului, inclusiv să contribuie la păstrarea vieţii duhovniceşti a oamenilor. Noi ne rugăm azi pentru poporul nostru ca el, în primul rând, să-şi păstreze forţele pe care le-a căpătat de la cristelniţa botezului şi să rămână păstrătorul credinţei ce este în stare să multiplice oricare efort de al nostru pentru ca şi viaţa exterioară din jurul nostru să devină mai bună. Vă felicit cordial pe voi pe toţi cu prilejul sărbătorii !

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, greacă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou