Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril după Liturghia oficiată la catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din cetatea Petropavlovskaia, or. Sanct-Petersburg

Predica Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril după Liturghia oficiată la catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din cetatea Petropavlovskaia, or. Sanct-Petersburg
Versiune pentru tipar
12 iulie 2016 22:41

La 12 iulie 2016, de ziua pomenirii sfinților slăviţilor şi atotlăudaţilor mai-marilor apostoli Petru şi Pavel, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril, care în ajun a sosit din Valaam la Sanct-Petersburg, a condus oficierea Dumnezeieştii liturghii în catedrala-memorial „Sfinţii apostoli Petru şi Pavel” a familiei ţariste în cetatea Petropavlovskaia. După încheierea Liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către participanţii la serviciul divin cu o predică.

Înaltpreasfinția Voastră, stăpâne mitropolit Varsonufii! Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Întâistătători ai puterii de stat ai oraşului Sanct-Petersburg! Iubiți părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit cordial pe toţi cu prilejul zilei mai-marilor apostoli Petru şi Pavel – sărbătoarea hramului catedralei istorice din Sanct-Petersburg, unde am oficiat azi Dumnezeiasca liturghie. Deja devine tradiţie că la fiecare sărbătoare a sfinţilor Petru şi Pavel, Patriarhul se află la Petersburg şi oficiază împreună cu episcopatul şi clericii Mitropoliei de Sanct-Petersburg Liturghia în prezenţa unui mare număr de oameni evlavioşi.

De fiecare dată, când te duce gândul la calea vieţii sfinţilor apostoli, îţi pui multe întrebări. Istoria vieţii lor, a trudelor lor, a sfârşitului lor mucenicesc este greu de a fi înţeleasă. Imaginaţi-vă: Domnul, Dumnezeu Cel întrupat, fondează bazele Bisericii Sale, chemându-i pe apostoli şi poruncindu-le să meargă şi să propovăduiască.Nu un şef, nu un împărat, nu o personalitate de stat – Însuşi Dumnezeu i-a trimis la propovăduire.

Persoana ce a obţinut un mandat înalt de stat, îşi permite multe, deoarece consideră că deţine puterea în mod legal. Despre astfel de oameni se spune: „O, e un şef mare!” Şi este profund convins că oamenii trebuie să-i dea ascultare. Dar ce mandat aveau apostolii? Cel Dumnezeiesc! Prin urmare, ei trebuia să meargă prin lume cu capul sus ridicat. Fariseii, saducheii, prigonitorii romani – cu toţii trebuia să se dea la o parte în faţa lor, orice fel de rezistenţă trebuia să se risipească în praf şi pulbere. Însă nimic din toate acestea nu s-a întâmplat! Apostolii au avut o viaţă îngrozitoare, după cum se relatează în epistola sfântului apostol Pavel, citită azi la Liturghie (Cor., 1121-12:9). Câte a avut de tras: de trei ori cât pe ce să se înece, a fost izgonit din oraşe, de cinci ori a primit patruzeci fără una lovitori cu beţe – şi toate acestea fiind cetăţean roman care avea mandat Dumnezeiesc! A fost bătut cu pietre, a fost atacat de tâlhari, nimeni nu venea în apărarea sa, avea de suferit chiar de la fraţi care s-au dovedit a fi, conform spuselor lui, pseudo fraţi… Dar cum trebuia să se poarte apostolul Pavel din punctul de vedere al omului contemporan? Parcă Dumnezeu ar fi admis atâtea suferinţe la cel care Îl propovăduia, care L-a auzit în drumul său spre Damasc, care I-a fost martor chiar şi după moarte? Doar şi moartea la care a fost supus Pavel în Roma era martirică – a fost tăiat cu sabia.

Noi cunoaştem mai puţine despre apostolul Petru, dar ştim că şi în viaţa lui erau scârbiri permanente. Era nevoit să meargă din oraş în oraş; în sfârşit, la Roma, în timpul împăratului Neron, el a fost răstignit cu capul în jos, deoarece nu voia să fie omorât ca şi Mântuitorul. Din punctul de vedere al raţiunii sănătoase, întreaga viaţă a apostolilor a fost o nenorocire absolută. Dar unde a fost Dumnezeu? Şi noi uneori punem aceeaşi întrebare, deşi nu suntem supuşi aceloraşi scârbiri pe care le-au suportat apostolii. Ceva nu ne-a reuşit, vreo problemă a rămas nesoluţionată, unele maladii au început să ne supere şi atunci se strecoară gândul: „Doar şi eu mă rog lui Dumnezeu, jertfesc pentru Biserică şi merg în pelerinaj – de ce nu e bine? De ce nu se întâmplă nimic?”

Fiecare cine simte slăbirea credinţei într-o perioadă dificilă, trebuie să-şi aducă aminte de sfinţii apostoli. Noi ne aflăm în cu totul alte circumstanţe ale vieţii – şi tâlharii nu ne atacă, şi cu beţele nimeni nu ne bate, şi nici cu pietre nimeni nu aruncă în noi, dar dacă plutim pe mare - scufundarea navelor este o raritate. Iată că se iscă întrebarea: dar unde în viaţa apostolilor se afla Domnul? Cum le ajuta lor? Răspunsul este simplu de tot. El nu i-a salvat nici de moartea năprasnică. El nu i-a ferit de năpasta oamenilor, de calamităţile naturale. El parcă nu le ajuta deloc. Dar ce a fost la urma urmei? La urmă aceşti oameni nenorociţi, lepădaţi de societate, au răsturnat întreaga lume. Apare întrebarea: numai ei au fost nenorociţi pe parcursul istoriei neamului omenesc? Nu. Numai ei au murit pentru idee? Nu. Dar unde sunt rezultatele sacrificiilor altor suferinzi? Nu cunoaştem. Pe când rezultatele vieţii pline de suferinţe a apostolilor, ale sfârşitului lor mucenicesc le cunoaşte o lume întreagă. Şi azi noi, oamenii secolului al XXI-lea, cu evlavie pomenim pe sfinţii apostoli în capitala nordică a Rusiei, în catedrala istorică sobornicească.

Haideţi să ne rugăm ca Domnul să întărească credinţa noastră în suferinţele noastre. Ca noi să nu slăbim, când slăbesc puterile noastre fizice şi duhovniceşti. Ca noi să nu cârtim împotriva lui Dumnezeu atunci când ceva nu ne reuşeşte în cariera noastră. Multora li se pare că este aproape sfârşitul vieţii – însă omul credincios când nimereşte în astfel de situaţii, trebuie să-şi aducă aminte de sfinţii apostoli.

Iată la ce urmează să ne mai gândim. Apostolii au făcut totul pentru a întări credinţa în Domnul şi Mântuitorul nostru, pentru a fortifica Biserica lui Dumnezeu. Şi dacă trudele noastre măcar într-o măsură mică sunt orientate spre întărirea credinţei, spre faptul ca viaţa Bisericii să devină mai vie, mai eficientă, atunci noi avem îndrăzneala de a-I cere Domnului următoarele: «Ajută-mă, deoarece rog nu doar pentru cele pământeşti şi nu doar pentru mine – vreau ca numele Tău să se proslăvească în copiii şi strănepoţii mei». Sunt profund convins că astfel se va întâmpla cu fiecare cine va depăşi greutăţile cu numele lui Dumnezeu şi fără cârtire şi măcar o părticică din viaţa sa şi-o va dedica slavei lui Dumnezeu.

Urmând minunata pildă a mai-marilor apostoli, să mergem prin viaţă, continuând slujirea lor în măsura puterilor şi posibilităţilor noastre, înţelegând că persoana care s-a botezat în numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, deja prin acest fapt este chemată la slujirea apostolească. De aceea noi numim Biserica că este apostolească - nu doar pentru faptul că la începutul istoriei ei au fost apostolii, dar şi pentru faptul că ea duce măreaţa misiunea apostolească. Trecând prin veacuri, prin culturi şi civilizaţii, prin vremuri paşnice şi zguduiri îngrozitoare, Biserica se îndreaptă în întâmpinarea lui Dumnezeu Mântuitorul, Ce vine la noi din ceruri. Şi vozglasul mare al primilor creştini „Maran-afa!” – „Ei, vino, Doamne Iisuse!” – este vozglasul întregii Biserici apostoliceşti care îşi îndreaptă trudele pentru ca în întâmpinarea Mântuitorului Ce vine să iască multe generaţii, marele sobor al neamului omenesc care şi-a păstrat credinţa în Domnul şi Mântuitorul, Ce prin sângele Său a dobândit Biserica Sa. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

 

 

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rotită în Duminica a 5-a după Paști, a Samarinencii

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în Duminica a 3-a după Paști

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Sfînta și Marea Vineri

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Sfînta și Marea Joi

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim după Dumnezieasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Hristos Mîntuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala episcopală „Hristos Mîntuitorul”, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 4-a din Postul Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Hristos Mîntuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica Triumfului Ortodoxiei după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Hristos Mîntuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ajunul Sîmbetei din prima săptămînă a Postului Mare după slujba dumnezeiască săvîrșită la Mănăstirea stavropighială Novospasski

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ziua de Vineri a primei săptămîni din Postul Mare după Liturghia Darurilor mai Înainte Sfințite săvîrșită în Lavra „Sfînta Treime” a Cuviosului Serghie