Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de ziua pomenirii cuviosului Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la mănăstirea sfântului Serafim din Diveevo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de ziua pomenirii cuviosului Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la mănăstirea sfântului Serafim din Diveevo
Versiune pentru tipar
1 august 2016 19:57

La 1 august 2016, de sărbătoarea aflării moaștelor cuviosului Serafim, făcătorul de minuni de la Sarov, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a săvârșit Liturghia pe piața Preobrajenski a mănăstirii sfântului Serafim din Diveevo. După încheierea slujbei dumnezeiești Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică. 

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Stăpâne mitropolit Gheorghii! Maică Serghie! Iubiți părinţi, maici egumene, fraţi şi surori!

Vă felicit din toată inima pe toţi cu prilejul unei aniversări speciale – 25 de ani de la aducerea moaştelor cuviosului Serafim în această mănăstire, cu prilejul celei de a doua aflări a lor de către poporul nostru şi Biserica noastră. Astăzi de mai multe ori a fost rostit cuvântul „minune” în legătură cu sărbătorirea pomenirii cuviosului Serafim. Noi îl numim „făcător de minuni”, deoarece cu adevărat a săvârşit multe minuni în timpul vieţii sale, dar şi în ultimii 25 de ani ni s-au arătat minuni adevărate, săvârşite pentru rugăciunile cuviosului Serafim.

Însăşi aflarea moaştelor sale şi însăşi fapta existenţei lor este o minune. Erau vremuri când multe sfinte oseminte pur şi simplu erau distruse, când erau scoase la vederea publicului larg ca oamenii insuficient de luminaţi să se convingă că rămăşiţele omeneşti nu sunt moaşte, că este o anumită amăgire, dar dacă e o amăgire – înseamnă că totul trebuie să fie nimicit. Câte sfinte osemminte au fost pierdute în acea perioadă! Iar moaştele cuviosului Serafim s-au făcut nevăzute – chiar şi atunci când au survenit vremuri prielnice, a fost nevoie de multe eforturi pentru a le căpăta. Au fost găsite de fapt întâmplător – în Muzeul de istorie a religiei şi ateismului din Leningrad, care îşi avea sediul în clădirea catedralei episcopale actuale în cinstea Icoanei Maicii Domnului din Kazan.

Apoi a început procesiunea prin toată Rusia, la care Domnul m-a învrednicit şi pe mine să particip. Procesiunea a fost uimitoare prin puterea acţiunii duhovniceşti asupra poporului nostru. Oamenii care încă ieri nu aveau nici o legătură cu credinţa şi nici cu Biserica Ortodoxă, de la început doar din curiozitate se înşiruiau de-a lungul drumului şi dintr-o dată intrau în procesiune, fiind cuprinşi de un entuziasm duhovnicesc comun. Părăsind procesiunea, ei rămâneau cu inima împreună cu sfântul Serafim şi acest drum al crucii cu minunatele moaşte ale sfântului lui Dumnezeu a săvârşit minunea întoarcerii la credinţa ortodoxă a copiilor ei rătăciţi.

Moaştele erau întâmpinate cu cântarea troparului Învierii „Hristos a Înviat!” – în înfăptuirea proorocirii sfântului cuviosului Serafim că vara se vor cânta Paştile. Nu era cu putinţă să asculţi fără lacrimi acest măreț imn pascal în toiul verii, care afirma puterea lui Hristos Cel Înviat. La văzul moaştelor care pluteau în linişte deasupra a mii de oameni, în conştiinţă apărea chipul Rusiei ce învia.

Moaştele au fost aduse încoace şi corect a spus maica Serghia: totul ce s-a înfăptuit aici nu poate fi numit altminteri decât minune. Cei care amenajau mănăstirea se ciocneau de multe greutăţi, însă aceste dificultăţi într-un anume moment dispăreau, astfel că tot mai multe persoane considerau ca fiind o datorie a lor să contribuie la construcţia şi împodobirea mănăstirii de la Diveevo.

Ziua de azi este de asemenea o minune. La începutul anilor 1990, în zorii renaşterii credinţei, ni se spunea: „Oamenii acceptă Ortodoxia pur şi simplu ca o alternativă a ateismului, care era afirmat prin puterea conducerii de vârf ce a pierdut orice autoritate în rândul poporului. Oamenii vor începe să ducă o viaţă mai bună, mai bogată, vor apărea posibilităţi să obţină studii, vor începe să călătorească peste hotare, vor vedea modul de viaţă din ţările civilizate – de aceea renaşterea vremelnică a credinţei va trece, dar de data aceasta – definitiv”. Peste 25 de ani putem mărturisi şi dovadă a acestui fapt sunt sutele de tineri care azi se roagă împreună cu noi: poporul nostru nu şi-a pierdut credinţa dar, în pofida ispitelor, tentaţiilor, propagandei păcatului şi a desfrânării, se îndreaptă către Hristos Cel Înviat. Noi credem că această convertire a poporului rus la Dumnezeu are o importanţă enormă nu doar pentru Rusia, dar şi pentru întreaga lume şi noi ştim că în această minune a întoarcerii poporului la Dumnezeu este o părticică a marii nevoinţe în rugăciune a cuviosului Serafin de Sarov, cu aflarea moaştelor căruia a şi început marea renaştere a credinţei ortodoxe.

În troparul cuviosului noi găsim cuvinte minunate: „Prin umilința inimii dragostea lui Hristos a dobândit-o”. Sfântul Serafim radia această dragoste Dumnezeiască. El îi întâmpina pe toţi cu dragoste, faţa lui era luminoasă, era considerat sfânt încă în timpul  vieţii sale. El a dobândit cu adevărat dragostea lui Hristos şi a reflectat această dragoste Dumnezeiască în propria persoană în comunicarea cu alţi oameni. Cuvintele troparului asociază umilința inimii cu capacitatea de a dobândi dragostea lui Hristos. Ce este  aşadar umilința? Nu este o stare legată de emotivitatea ridicată, cu atât mai mult nu este o stare a sistemului nervos, dar o stare a duhului. Umilința este lipsa oricărei răutăţi, este mila, nu în zadar cuvintele „umilință” şi „milă” au aceeaşi rădăcină. Este mila faţă de lumea înconjurătoare, faţă de oameni, natură, animalele sălbatice pe care o arăta cuviosului Serafim. Umilința era dimensiunea principală a vieţi sale şi ca răspuns la umilința inimii Domnul i-a dăruit dragostea Sa, harul Său şi puterea Sa.

Şi atunci când în zilele noastre cultura de masă, operele literare, cinematografia ne învaţă că pentru a fi o persoană de succes trebuie să fii puternic, trebuie să ştii să te lupţi, trebuie să fii în stare să aplici inamicului o lovitură fizică sau mintală – doar cultura secolului al XXI-lea formează cruzimea inimii omeneşti – noi ne adresăm către cuviosul Serafim şi îl rugăm să ne dea umilința inimii, lipsa de răutate, mila, bucuria, bunătatea faţă de lumea ce ne înconjoară. Şi noi credem că umilința inimii este mai puternică decât puterea fizică şi chiar mai tare decât puterea raţiunii.

Această pildă minunată de sfinţenie ne-a arătat-o cuviosul Serafim care continuă să săvârşească minuni în sânul poporului nostru evlavios. Lui să-i fie slava şi pomenirea noastră, şi cinstit să fie ca un mare sfânt şi făcător de minuni al pământului nostru. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie