Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca liturghie săvârșită în catedrala „Sfântul ierarh Nicolae”, or. Murmansk

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca liturghie săvârșită în catedrala „Sfântul ierarh Nicolae”, or. Murmansk
Versiune pentru tipar
19 august 2016 23:18

La 19 august 2016, de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a săvârşit Dumnezeiasca liturghie în catedrala sobornicească „Sfântul ierarh Nicolae” din or. Murmansk. După încheierea slujbei dumnezeieşti Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Stăpâne mitropolit Simon! Stimată Marina Vasilievna, guvernatorul regiunii Murmansk! Iubiți părinţi, fraţi şi surori!

Am o mare bucurie să păşesc pe pământul peninsulei Kolsk, nordul extrem al zonei europene a Patriei noastre – pământ ce are o importanţă enormă pentru existenţa Rusiei. Ieri cu mila lui Dumnezeu am avut ocazia să fiu în Severomorsk, să comunic cu conducerea Flotei Militare de Nord, să-i văd pe marinari, să privesc la corăbiile noastre, dar ceea ce e cel mai important, să simt importanţa enormă a peninsulei Kolsk, a regiunii Murmansk, a Flotei Militare de Nord a Rusiei. Dea Dumnezeu ca pe acest pământ întotdeauna să fie pace. Dea Dumnezeu ca peninsula Kolsk, regiunea Murmansk, să se dezvolte şi ca planurile minunate pe care le are guvernatorul vostru şi mulţi dintre voi, să se înfăptuiască în viaţă. Multe deja sunt realizate. Niciodată nu am mai fost la Murmansk, îl cunoşteam doar din povestirile altora, după fotografii, după cadre documentare şi iată că acum am văzut că în ultimii ani s-au produs multe lucruri bune şi corecte, ceea ce a schimbat şi schimbă chipul acestui oraş.

Este foarte important ca toate aceste schimbări de ordin material să nu fie un scop în sine. Doar omul poate fi situat într-un castel, să i se dea mulţi bani, iar el va fi profund nenorocit.  Domnul a cârmuit astfel calea vieţii mele, încât am avut ocazia să călătoresc mult în lume. Am fost în cele mai bogate case ale celor mai bogaţi oameni şi cât de des aceşti cei mai bogaţi şi cei mai puternici erau nenorociţi în viaţa lor! Dacă considerăm că vom fi fericiţi dacă vom trăi mai bogat, vom avea salarii mai mari, vom călători mai mult, vom cheltui mai mult, ne înşelăm amarnic. Nici un fel de bani, nici un fel de funcţie în societate, nici un fel de bunăstare exterioară nu poate dobândi fericirea.

Fericirea este o stare deosebită a sufletului şi fiecare în viaţa lui a simţit-o cu diferite prilejuri, în legătură cu diferite circumstanţe. Fiecare a avut o experienţă când voia să spună: „Opreşte-te, clipă! Ce bucurie! Ce pace e în inimă! Ce linişte şi tihnă!” Această fericire nu este un produs al aspectului material al vieţii. Când simţim în inimă fericirea, de noi se atinge harul lui Dumnezeu, chiar dacă nu credem în Dumnezeu. Pentru rugăciunile părinţilor, pentru faptele noastre bune de care uneori uităm şi singuri, Domnul ne răspunde prin harul Său, prin puterea Sa.

Dacă e să chibzuim în continuare la corelaţia circumstanţelor din exterior cu starea lăuntrică a omului, haideţi să pomenim pe sfinţii mucenici, din vechime şi din timpurile noi, care nu s-au lepădat de Hristos chiar şi sub pericolul torturilor şi al morţii. Ce este aceasta, fanatism intelectual? Bineînţeles că nu! Orice argumente de ordin intelectual se prăbuşesc sub tăvălucul durerii fizice şi omul este puternic în acel moment nu prin puterea minţii – el este puternic prin puterea duhului. Sfinţii mucenici nu s-au lepădat de Hristos chiar şi atunci când erau răstigniţi, arşi pe rug, tăiate mâinile şi picioarele. Şi atunci când erau chinuiţi în beciuri, spunându-le: „nimeni în lume nu va afla că mori pentru Hristos, vei intra în istorie ca un criminal de stat” – astăzi noi îi numim pe astfel de oameni noi-mucenici ai pământului nostru şi ai Bisericii noastre. Ei nu s-au temut nici de durere, nici de moarte, nici de inexistenţa lor în istorie, deoarece experienţa comunicării cu Dumnezeu, atingerea de fericirea cea adevărată este atingerea de Împărăţia lui Dumnezeu care îl înzestrează pe om cu o astfel de experienţă şi o atare putere, încât el niciodată nu se va lepăda de această stare chiar şi sub ameninţarea cu moartea.

Noi sărbătorim sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului. Astăzi aţi ascultat un fragment din Evanghelia după Matei (Mt. 17:1-9), în care se relatează cum după şase zile Domnul  i-a chemat pe Petru, Iacov şi Ioan, cei mai apropiaţi ucenici ai Săi, pe un munte înalt ca să se roage şi acolo s-a schimbat la chip în faţa lor. Faţa Lui a strălucit, veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina, iar alături de El s-au arătat doi prooroci care au trăit cu mult timp înainte de aceasta – Moise şi Ilie. Bineînţeles că apostolii s-au îngrozit de această vedenie, iar Petru, dorind să spună ceva, a spus ceva cu totul nelalocul lui: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una”. După cum menţionează evanghelistul Matei, el nu ştia ce spunea; ce i-a venit în cap, aceea şi a zis – atât de mult Petru era uluit de Schimbarea la Faţă a Mântuitorului.

Dar ce înseamnă fraza „după şase zile”? De ce evanghelistul Matei face legătură între Schimbarea la Faţă a Domnului cu ceea ce s-a întâmplat cu şase zile înainte? Iar cu şase zile înainte s-a produs un eveniment cu totul deosebit. Mântuitorul împreună cu apostolii se afla nu departe de oraşul Cezarea lui Filip – în partea de nord a Israelului de azi, nu departe de hotarul cu Libia. Acolo Domnul îi întreabă pe apostoli: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Iar ei au răspuns: „Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci”. Atunci El le pune întrebarea: „Dar voi cine ziceţi că sunt?” Și apostolul Petru rostește niște cuvinte uimitoare: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”.

Această mărturisire a credinței în faptul că Învățătorul este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, nu se baza nici pe cunoștințe, nici pe experiență. Era o inspirație deosebită. Și Domnul a spus: „Nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri”. Doar iudeii considerau că Mesia este, în primul rând, un conducător politic, care va elibera poporul israelit de ocuparea romanilor; și dintr-o dată acest Mesia este Învățătorul Care la fel ca și ei merge pe drumurile prăfuite ale Palestinei. Nu este întâmplător că după șase zile Domnul li se arată ca Mesia, într-o lumină orbitoare, ca un venit dintr-o altă lume și alături de El se află Moise și Ilie care au trăi în vremuri foarte depărtate...

De ce sunt legate între ele aceste două evenimente? Deoarece dacă nu ar fi existat mărturisirea credinței lui Petru, nu ar fi fost nici Schimbarea la Față. Dacă omul nu crede, el nu poate fi uimit cu nimic. Precum odată o persoană care considera că e corect să iei în derâdere pe credincioși - în acele vremuri grele, când în țara noastră era deloc simplu să mărturisești deschis credința – mi-a spus: „Cum poți crede în aceste povești? Iată dacă în pălăria mea ar cădea din cer bani - atunci și eu aș crede în Dumnezeu”. Eu am zâmbit și i-am răspuns: „În acest caz cu atât mai mult nu ați fi crezut, ați crede pur și simplu că e o scamatorie”. Deoarece banii în pălărie nu sunt o minune, ci o scamatorie. Iar credința provine din starea interioară a omului, din conștientizarea vieții, dar, ceea ce cel mai important, credința este prezentă atunci când omul este sigur că Dumnezeu îi aude rugăciunea.

Mărturisirea lui Petru este mărturisirea credinței. Apostolii, însoțindu-L pe Învățător, ceva înțelegeau din cuvintele Lui, câte ceva nu înțelegeau, uneori se mirau de cuvintele Lui, ca, de exemplu, ei se mirau de convorbirea lui Hristos Mântuitorul cu samarineanca. Multe erau de neînțeles pentru ei și, dintr-o dată, această mărturisire vie a credinței, iar ca răspuns la aceasta – o mare minune a Schimbării la Față a Mântuitorului. După cum se cântă în troparul sărbătorii, li s-a arătat aceasta ca apoi, dacă Îl vor vedea răstignit, să țină minte de Schimbarea la Față și să se întărească în credință.

Fiecare om tinde spre o schimbare în viața sa - trecerea de la rău la bine, de la puțin la mult, de la întuneric la lumină. Experiența apostolilor trebuie să ne convingă pe noi pe toți în faptul că lumina cea adevărată și fericirea cea adevărată este de la Dumnezeu. Darul Dumnezeiesc vine ca răspuns la credința noastră, deseori nu după șase zile, dar după mulți ani din viață. Doar după ce omul a trecut prin multe maladii ale intelectului și ale voinței, când s-a eliberat de la întinarea sentimentelor și a crezut în Domnul, el pășește în segmentul vieții când are loc cu adevărat schimbarea, modificarea spre mai bine. Și dacă noi vrem să trecem prin această schimbare la față în viața noastră personală, familială, dacă vrem schimbarea la față a Patriei noastre, haideți să începem cu schimbarea sufletelor noastre, să ne întărim în credință,să corelăm valorile evanghelice cu concepția noastră despre lume și cu viața noastră. Atunci vom înțelege ce trebuie să facem cu noi înșine și, înțelegând aceasta, să conștientizăm ce trebuie să facem în calitate de popor, pentru ca fața milenară a Rusiei să se schimbe.

Să ne ajute Domnul să ne întărim în credință, precum a ajutat sfinților Săi apostoli și să ne ajute Domnul să devenim coparticipanți ai măreții schimbări a propriei vieți și a schimbării întregului nostru popor.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Pererva

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la poligonul din Butovo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Marea Vecernie Pascală săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Sâmbăta Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Joia Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit în ajunul Joii Mari după slujba dumnezeiască săvârșită la Mănăstirea „Sfintele Marta și Maria”, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Miercurea Mare după Liturghia Darurilor Înainte Sfințite săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în ajunul Miercurii Mari la Mănăstirea stavropighială „Sfântul Andrei Stratilat”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Marțea Mare după Liturghia Darurilor Înainte Sfințite săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Sfântul Mitropolit Petru” din Vysokoe