Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită în catedrala „Sfânta Treime” a mănăstiri din Solovki

Predica Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită în catedrala „Sfânta Treime” a mănăstiri din Solovki
Versiune pentru tipar
21 august 2016 22:49

La 21 august 2016, de ziua pomenirii mutării moaştelor cuvioșilor Zosima şi Savatie de Solovki (1566) şi celei de a doua mutări a moaştelor cuvioșilor Zosima, Savatie şi Gherman de Solovki (1992), Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a săvârşit Dumnezeisca liturghie în catedrala „Sfânta Treime” a sfinţilor Zosima şi Savatie de la mănăstirea stavropighială de călugări „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” din Solovki. După încheierea slujbei dumnezeieşti Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu un cuvânt de învățătură.

Înaltpreasfinţia şi Preasfinţia Voastră! Cinstite părinte arhimandrit Porfirii, stareţ al acestei sfinte mănăstiri! Iubiți păinţi! Maice egumene! Fraţi şi surori!

Vă felicit pe voi pe toţi cu prilejul marii sărbători a acestei sfinte mănăstiri şi a Bisericii noastre – ziua mutării sfintelor moaşte ale cuvioşilor Zosima, Savatie şi Gherman de Solovki.

Când vizităm această mănăstire, nu este cu putinţă să ne imaginăm toate greutăţile întâlnite pe calea parcursă de monahismul nostru, de Biserica noastră şi de poporul nostru. Un locaş splendid care a fost ridicat cu participarea activă a ţarului Alexandru II, fapt ce a manifestat grija statului pentru viaţa duhovnicească a poporului nostru. Dar noi mai cunoaştem că anume statul în persoana conducătorilor şi ideologilor săi a fost cauza distrugerii a tot ce este sfânt la scara întregii ţări, a nimicirii marilor valori de ordin istoric, artistic şi duhovnicesc. Simbol al batjocoririi credinţei a devenit mănăstirea „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” din Solovki care a intrat în istorie nu doar ca un centru al vieţii duhovniceşti, dar ca şi un loc al groaznicilor chinuri la care au fost supuşi inclusiv cei care nu au vrut să se lepede de credinţa ortodoxă şi au murit aici pentru Hristos.

Noi suntem martorii unor schimbări foarte importante în viaţa Patriei noastre. Cum la iniţiativa unui șef de stat această biserică a fost construită, tot astfel la iniţiativa actualului şef al statului, a Preşedintelui Vladimir Vladimirovici Putin, ea a fost restaurată. Este acel caz când practic totul a fost restabilit din mijloacele statului – o faptă minunată care într-un anume sens este semnul faptului că dacă statul a distrus, tot el trebuie să restabilească, în special când este vorba de unul dintre cele mai mari monumente ale duhului nostru, ale credinţei noastre şi ale culturii noastre. Astăzi suntem participanții unui eveniment istoric marcant şi pomenim pe cuvioşii Zosima, Savatie şi Gherman, ne rugăm în faţa raclei lor, cerând ajutor nouă tutor în calea luptei pentru mântuirea sufletelor noastre şi ale apropiaţilor noştri.

Citirea din Apostol care se cuvinte a fi citită în timpul Dumnezeieştii liturghii în cea de a 9-a Duminică după Cincizecime – un fragment din Epistolă întâia către Corinteni – este plină de o putere duhovnicească deosebită. Este revelaţia Dumnezeiască despre faptul ce înseamnă firea omenească. „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu si că Duhul lui Dumnezeu locuiește in voi? Dacă nimicește cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu” (vezi: 1 Cor. 3:16-17). Aceste cuvinte mărturisesc despre predestinația înaltă pe care o are omul, inclusiv despre înalta predestinație pe care o are trupul omenesc. El, după cuvântul apostolului, este locul unde se află Dumnezeu, templul lui Dumnezeu.  După cum venerăm bisericile construite de mâna omenească, după cum venerăm această biserică reconstruită, tot aşa fiecare trebuie să venereze propriul trup care, conform planului lui Dumnezeu, este templul Duhului Sfânt. Dar ce înseamnă a nimici templul lui Dumnezeu? Aceasta înseamnă a nimici firea omenească. Aceasta înseamnă că viaţa omenească este îndreptată pe calea ce nu corespunde planului lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă a te contrapune lui Dumnezeu, a deveni vrăjmaşul lui Dumnezeu, iar vrăjmaşul anume şi este satana, diavolul. De aceea diavolul ne insuflă diverse gânduri, acţionează asupra conştiinţei noastre, asupra voinţei noastre, asupra sentimentelor noastre, ca să  pervertească şi raţiunea, şi voinţa, ca să spurce trupul nostru. De aceea cea mai mare luptă pe care o duce omul – este lupta cu sine însuşi, este lupta pentru a rămâne templul lui Dumnezeu, ca în fiecare dintre noi să fie prezent Duhul lui Dumnezeu. Şi această luptă nu este împotriva cărnii şi a sângelui, după cum spune apostolul Pavel, ci împotriva stăpânitorilor acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în văzduh (vezi: Ef. 6-12).

De multe ori spurcarea firii omenești are loc sub influenţa lumii înconjurătoare, în special a celor care sunt în sare să exercite influenţă asupra conştiinţei oamenilor. Înainte vreme aceste persoane erau părinţii, învăţătorii, persoanele autoritare ale gândului, ale duhului ca, de exemplu, sfinţii Zosima, Savatii şi Gherman, influenţa lor asupra oamenilor fiind foarte puternică. Iar acum asupra omului influenţează nu doar părinţii şi învăţătorii, dar şi diferite tipuri de persoane autoritare care aduc idei capabile de a distruge templul lui Dumnezeu – firea omenească. Şi dacă în vremurile de demult cercul de influenţă asupra omului era limitat, atunci în zilele noastre orcine publică gândurile şi cuvintele sale în Internet, se postează în rândul celor care pot exercita o influenţă distrugătoare asupra firii omeneşti. Noi ştim că mii şi milioane de oameni ne influenţează conştiinţa, mintea, sentimentele. Şi după cum am mai spus, o responsabilitate deosebită o au cei care deţin o voce autoritară în societate, care exercită o enormă influenţă asupra omului datorită funcției pe care o deţin sau în urma activităţii lor în domeniul creaţiei. Şi câţi sunt dintre aceia care îşi folosesc talentul, mintea, cunoştinţele, influența, popularitatea pentru a spurca templul lui Dumnezeu!

Nu în zadar apăreau mănăstiri şi nu întâmplător oamenii se izolau după ziduri înalte. Iar unii plecau în pustie, departe de lume, ca să se ferească de influenţa din exterior, ca să-şi concentreze puterile, pentru a veni în Faţa lui Dumnezeu prin rugăciune, ca să-şi apere biserica de distrugere. Însă în ziua de azi nici în mănăstire nu este cu putinţă să te ascunzi, deoarece torentul informaţional care umple acest pământ pătrunde şi după zidurile mănăstireşti. Chiar şi în zăvorâre nu este cu putinţă să te fereşti de ideile, gândurile, pildele distrugătoare, ucigătoare pentru existenţa umană. De aceea în ziua de azi şi cinul monahal, şi clerul, şi mirenii, dar în special tineretul și copiii noștri au nevoie de o putere deosebită.

Dar de unde să luăm această putere? Sunt milioane şi milioane de acei care distrug acest templu al lui Dumnezeu – firea omenească - însă milioane de apărători ai sufletelor omeneşti nu există. S-ar părea că forţele sunt incomensurabile, dar există o putere care este în stare să ne înarmeze în măsură cuvenită pentru lupta cu ispitele şi tentaţiile numeroase ce ne distrug templul lui Dumnezeu. În citirea de azi din Evanghelia după Matei (Mt. 14:22-34) se relatează despre faptul că apostolul Petru, văzându-l pe Hristos Ce mergea pe apă, a dorit şi el să păşească la fel pe apă, a vrut să depăşească forţa de gravitaţie a pământului. Şi doar s-a ridicat şi a mers în întâmpinarea Domnului, deoarece Iisus i-a spus „Vino!” şi numai atunci când s-a temut de vântul puternic şi de valuri, a început să se cufunde.

Puterea credinţei este în stare să biruie orice fel de ispită, chiar şi cea mai puternică influenţă ideologică asupra omului. Puterea credinţei este în stare să îl facă pe om neînfrânt. Anume de aceea erau distruse bisericile construite de mâna omenească – pentru a ne lipsi de credinţă, deoarece, păstrând credinţa chiar şi în acele vremuri straşnice, oamenii păstrau libertatea interioară şi nu deveneau victime ale ispitelor şi tentaţiilor. Şi în zilele de azi noi trebuie să ne întărim credinţa – prin rugăciune, prin atingerea de experiența sfinţilor lui Dumnezeu, prin săvârşirea faptelor de milă. După cum spune Ioan Gură de Aur, credinţa slăbește din cauza relaxării noastre trupeşti. Când pierdem concentrarea şi puterea interioară, atunci şi credinţa devine slabă, supusă numeroaselor influenţe din exterior.

Fie ca Domnul să ne dea fiecăruia dintre noi raţiune şi puterea credinţei ca să ne păzim de ispite, tentații şi, ceea ce e cel mai important, de influenţa distrugătoare a gândurilor şi faptelor rele. Păstrând credinţa în inimă, noi vom păstra cu mila lui Dumnezeu cele mai prețioase templuri care există – templurile sufletelor şi trupurilor noastre. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie